Timpul

„Există în mediile occidentale un capital de bunăvoinţă pentru Moldova”

Angelina Olaru

Interviu cu Marina Sturdza, descendentă din fanarioţi şi domnii Moldovei

Săptămâna trecută, am urmărit cu emoţii mari vizita la Chişinău a prinţesei Marina Sturdza, descendentă din fanarioţi şi domnii Moldovei. A fost botezată de prinţesa Ileana, la Bran. Când au venit comuniştii, bunica ei, Irina, a fost închisă, împreună cu doi veri de-ai ei şi cu soţia unuia dintre ei. După mai bine de jumătate de secol de exil, prinţesa Sturdza a contribuit esenţial la atragerea investiţiilor străine în România. Şi-a câştigat un lung titlu nobiliar prin participarea sa la un număr impresionant de acţiuni caritabile. În ultima perioadă, Domnia Sa şi-a extins proiectele în R. Moldova. La invitaţia Fundaţiei filantropice medico-sociale „Angelus Moldova”, Marina Sturdza a onorat un bal de caritate ce a reunit demnitari, mari artişti şi oamenii de afaceri din RM. Prinţesa care face lobby pentru România, are un cuvânt greu de spus în faţa unor mari personalităţi din lume, precum baroana Emma Nicholson. Ne-a promis tot sprijinul şi pentru RM.

- Alteţă, de când aţi revenit în România, sunteţi implicată în numeroase acţiuni caritabile, chiar în proiecte ce vizează mai multe ţări. E o misiune cam paradiplomatică, cum spuneaţi. Scopurile Dvs. propuse sunt să ajutaţi copiii şi să vă ajutaţi cât puteţi ţara. Cât de implicată sunteţi în proiecte destinate RM?

- Am venit aici în ţara mea. Hospice-ul „Angelus” din Chişinău are aproape nouă ani de la fondare şi eu sunt preşedinte onorific al acestuia, dar şi al organizaţiei-mamă din Marea Britanie - „Hope and Homes for Children” (care activează în 14 ţări) - şi mai sunt şi moldoveancă. Balul nostru de caritate a marcat o renaştere în Moldova a politicului şi optimismului, a talentului ce se menţine în ţara aceasta, pe care mulţi dintre oamenii cei mai bine dotaţi s-au adunat să-l sprijine. Ba mai mult, a fost un moment istoric. Vin cât de des pot în Moldova, am fost prima oară în 2005 şi de atunci sunt implicată în diverse proiecte de finanţare, ce dovedesc faptul că mediile din afară doresc un succes Moldovei.

- Mai cu seamă, investiţi aici în servicii de îngrijiri paliative pentru persoanele cu cancer în stadiu avansat şi terminal. Cum vedeţi îmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu boli în faze terminale din RM?

- Este un proces ce va avea un sprijin tot mai mare din exterior, dar şi din partea moldovenilor. Scopul carităţii noastre este ca fiecare cetăţean aflat într-o asemenea situaţie să se stingă cu demnitate şi fără suferinţă. Copiii şi bătrânii în faze terminale necesită ajutorul nostru substanţial.

Cauza principală a mortalităţii în Moldova o constituie afecţiunile cardiovasculare şi cancerul. Bătrânii, cei bolnavi cronic, copiii cu cancer sau cu alte boli incurabile sunt trimişi acasă să moară, la familiile lor disperate. În 2000 am început să susţinem în Moldova 35 de astfel de pacienţi, în ianuarie 2009 aveam deja o sută! Acum îngrijim circa 160 de pacienţi cu boli în faze terminale. Indicele mortalităţii în Moldova continuă să fie foarte mare şi majoritatea dintre noi nu ne gândim prea mult la sfârşitul nostru. Din moment ce ne naştem, trebuie să nu uităm că o să ne şi stingem. Hospice-ul „Angelus” încearcă să asigure decese cu demnitate şi fără durere, făcând o muncă esenţială în această direcţie. Totodată, dovedim că moldovenii sunt un popor generos şi plin de compasiune.

- Declaraţi într-un interviu că oriunde mergeţi - la New York, Toronto, Geneva, Londra sau Bucureşti - aveţi câte un mic univers. Ce este Chişinăul pentru Dvs., poate chiar Basarabia?

- Aici sunt rădăcinile mele rupte de zeci şi zeci de ani, la care nici nu mi-aş fi imaginat cândva că aş putea reveni. Iată că am revenit şi mă voi afla aici atâta, cât voi fi şi la New York sau Londra.

- Încă din anii `90, împreună cu Guvernul României, ONU şi „International Herald Tribune”, organizaţi evenimente de atragere a investiţiilor în România. Aţi rezolvat cu brio această chestiune, prin reuniuni de prim-miniştri şi miniştri de Externe la Bucureşti, aţi lansat iniţiative multilaterale în regiune. Sunteţi şi preşedinte executiv al Camerei de Comerţ Britanico-Române. Ce vă propuneţi să realizaţi pentru mediul de afaceri din RM?

- Cunosc bine mediul de afaceri din Moldova, însă, mai cu seamă, îmi este cunoscut cel extern. Moldova dispune de un potenţial foarte mare de afaceri care are o şansă internaţională. S-a văzut cu multă admiraţie curajul dovedit de moldoveni la scrutinul electoral din luna iulie. Sunt deja foarte implicată în domeniul protecţiei sociale a copiilor, în cel al hospice-urilor şi, desigur, în cel al afacerilor şi investiţiilor. Moldova are în momentul de faţă şi o sarcină foarte grea de tranziţie, dar şi oportunităţi ce trebuie onorate.

Actualul guvern trece printr-o perioadă dificilă, dar avem semnale că şi comunitatea internaţională este gata să ajute Moldova. Astfel, am venit cu mai multe propuneri care vor duce la dezvoltarea ţării.

I-am şi propus domnului premier Vlad Filat crearea unui Consiliu economic de consultanţă pe lângă Guvernul RM, care va fi sprijinit de parteneri externi. De asemenea, dorim organizarea unui summit economic, dar şi lansarea unei campanii de informare a populaţiei privind beneficiile integrării europene. Aşa că sunt multe de făcut şi puteţi conta pe sprijinul meu.

- Faceţi un lobby pentru Basarabia cum nu poate face nimeni…

- Este un moment oportun pentru schimbări „chirurgicale” în procesele economice, mai ales că Europa de Est, în general, e o zonă extrem de importantă pentru UE. Europa priveşte Moldova ca pe un atu important. Europa are nevoie de o Moldovă cu bunăstare şi Moldova are nevoie de o Europă puternică şi dinamică. Sunt interese reciproce.

- Aţi făcut o carieră strălucită în mai multe ţări ale lumii. Aţi lucrat pentru UNICEF, pentru Guvernul Canadei, aţi lucrat împreună cu Oscar de la Renta, aţi semnat în „International Herald Tribune”, „The Globe and Mail”, „The Business Review”. Ce v-a marcat îndeosebi în experienţele Dvs. de „aur”?

- Un lucru ce trebuie învăţat din Vest, în special din SUA, este implicarea individului în soarta naţiunii, şi că fiecare are puterea să-şi ajute ţara. S-au adunat peste o sută de persoane la acest bal din Chişinău ca să sprijine cauza nobilă ce ne afectează pe toţi. Iată dovada că aceasta se poate şi la noi. Sunt oameni care schimbă cursul istoriei, oameni care pot schimba lumea. Eu văd miracole zilnice şi mă conving tot mai mult că o să le văd şi în Moldova. Ar trebui să fim cât mai optimişti şi să avem încredere în ceea ce poate face fiecare dintre noi. Unii pot să aducă fonduri şi sprijin material, iar alţii - căldură sufletească.

- Există şi faptele străbunilor dvs. care ar putea servi drept model pentru fiecare român.

- Mă cheamă Sturdza din partea tatălui meu, mama mea se numea Şuţu şi tatăl meu vitreg era Brigadiru. Numele astea sunt pentru mine mai mult o obligaţie decât un privilegiu. Mi se pare că am secole de strămoşi care au încercat să facă ceva pentru ţara noastră şi că putem şi noi să le urmăm pildele.

- Sunt secole ce vi se zbat în sânge şi care vă îndeamnă, cu siguranţă, să scrieţi o carte foarte aşteptată de români. Care ar putea fi mesajul central al acesteia?

- Chiar mi se spune că ar trebui s-o fac. Am lucrat mulţi ani la Naţiunile Unite, cu guvernele multor ţări. M-am ocupat şi de lucruri mai frivole, cum ar fi domeniul de lux. Ce am văzut pe parcurs este că, în sfârşit, talentul şi dorinţa împreună pot să reuşească în multe lucruri. Mesajul meu este unul de optimism. Există o generaţie care încă nu şi-a dat seama ce putere are în mâinile sale şi acum avem ocazia marilor schimbări, ce necesită implicarea tuturor.

- Cum este percepută imaginea RM în mediile unde activaţi?

- O lume întreagă vrea în momentul de faţă ca RM să se bucure de succese pe toate planurile, după ce a admirat cu ce demnitate s-a descurcat ţara într-o situaţie foarte dificilă, după alegeri. Nu sunt indiferente nici Londra, nici New York-ul şi nici Bucureştiul de ceea ce se întâmplă în Moldova. Şi ne punem toată speranţa în echipe de tineri bine formate, mai ales că mulţi moldoveni au ieşit din ţară şi ar putea aduce un capital important acasă. Există acum în mediile occidentale un capital de bunăvoinţă pentru Moldova. Sperăm că vom face parte din acelaşi succes.

Suntem poate una din ţările cele mai sărace din Europa, dar avem o bogăţie de talente, în special, nişte muzicieni excepţionali. L-am cunoscut cu satisfacţie la Bruxelles pe marele violonist moldovean Ilian Gârneţ, la unul dintre prestigioasele concursuri pentru vioară - „Regina Elizabeta 2009”. Există un spirit în momentul de faţă care, dacă îl citez pe preşedintele Obama, este: „Yes, we can!” şi totul ce aţi realizat în ultimele luni, eu care locuiesc la Londra, Bucureşti, New-York şi în Moldova pot să vă spun că a fost urmărit cu mare atenţie şi emoţie de o lume întreagă. După o perioadă de grea încercare, putem să ne bucurăm de rezultatele unor procese democratice. Acum există o perspectivă sigură a Moldovei de a adera la UE, R. Moldova fiind o ţară ce ar putea să aducă un spirit proaspăt, independent în deciziile ce se iau în context european.

- Ce vă îngrijorează în momentul de faţă?

- Consecinţa cea mai gravă a comunismului, despre care se discută foarte puţin, este pierderea istoriei. Avem secole de istorie nobilă, avem resurse de viitor remarcabile. În ultimele decenii s-a şters tot ce-a reuşit sute de ani acest popor. E timpul să ne celebrăm eroii, istoria şi competenţele care le-aţi dovedit.
Această veche iniţiativă a fost reprimată şi e timpul s-o susţinem. Au fost multiple pierderi şi ne aflăm într-un moment de reconstrucţie. Moldova a dovedit capacitatea de a-şi asigura viitorul. Moldova are medici excepţionali, dar şi nişte politicieni luminaţi. Ţara noastră nu are nevoie de caritate, are nevoie de un sprijin. Dacă ne referim la sectorul medical, în special la îngrijirea paleativă, un sprijin important a venit din Anglia, de la Hospice-ul „The hope” care a ajutat Fundaţia „Angelus”.

- E adevărat că atracţia către actele de caritate aţi moştenit-o de la bunica Dvs. Irina Sturdza, care a fost preşedinta Crucii Roşii?

- E adevărat că una din bunicile mele a fost preşedinta Crucii Roşii. Naşa mea, prinţesa Ileana, a lucrat mult pe front în timpul războiului, alături de cealaltă bunică a mea, Nadejda Şuţu. Am aflat că, acum câteva secole, unii străbuni de-ai mei au început deja să înfiinţeze hospice-uri la Iaşi şi nu numai. Aşa că nu e o iniţiativă nouă în familia mea.

- Aţi plecat din România împreună cu familia Dvs. pe când eraţi copil, pentru a vă salva de persecuţiile comuniste. România a devenit o ţară cum v-aţi fi dorit?

- Sunt multe lucruri de reanimat în România actuală, anume tradiţiile noastre istorice bogate, valorile ce se transmit din generaţie în generaţie. Avem un potenţial cultural care trebuie utilizat la justa lui valoare. Am un mesaj către toţi românii: să avem încredere în tineretul nostru, să-l susţinem şi să fim uniţi. Să avem încredere în noi înşine. Viitorul Basarabiei în context românesc este foarte apropiat.

- Alteţă, TIMPUL a demarat o acţiune naţională împreună cu o editură importantă - de a vinde împreună cu ziarul cu cel mai mare tiraj din RM şi cărţi valoroase la preţuri mici şi foarte mici. Astfel, încercăm să întoarcem oamenii cu faţa spre carte, ceea ce le-ar asigura un viitor mai bun.

- Cărţile sunt educaţia cea mai potrivită. Punem cărţile în mâinile copiilor şi schimbăm lumea.

Printează