Primarul Chirtoacă, Guvernul Filat şi sărmana limbă de stat
Constantin Tănase
O dată la câteva săptămâni, clovnul şi provocatorul politic Valeri Klimenko, aflat din fragedă pruncie în deplasare în RM, iese la rampă şi face declaraţii insultătoare la adresa moldovenilor şi a statului. Tratându-l ca pe „prostul satului”, nici Puterea, nici societatea civilă nu-l iau în serios. Şi păcat, pentru că el nu vorbeşte în numele său - prin gura lui vorbeşte matuşka Rusia.
Marţi, el se produce într-o conferinţă de presă în care critică în termenii propagandei imperiale ruseşti actualul guvern pentru că, chipurile, ar discrimina minoritatea vorbitoare de limbă rusă. Potrivit lui, vorbitorii de rusă din RM s-au pomenit în afara administrării de stat, de unde concluzionează că o pătrime din portofoliile actualului guvern trebuie să revină reprezentanţilor minorităţilor naţionale. Drept argument în favoarea tezei sale el aduce exemplul Americii, care „şi-a ales un negru la funcţia de preşedinte”. Aşadar, pe… „negrul” Klimenko nu-l mai satisface divizarea cetăţenilor RM pe criterii etnice, el merge mai departe şi recomandă un criteriu mai productiv - cel rasial.
Primul lucru ce ar fi de comentat în acest context e cel legat de noţiunea „vorbitori de limbă rusă”. La cine se referă Klimenko, la ce categorie de cetăţeni? Or, şi toţi moldovenii sunt vorbitori de rusă. Klimenko evită să precizeze că prin vorbitorii de limbă rusă îi are în vedere pe nevorbitorii de limbă română, care o duc în RM ca găina la moară, dar care continuă să se considere… „discriminaţi”. În definitiv, Klimenko vrea un guvern etnic, cu miniştri „vorbitori de limbă rusă”, adică nevorbitori de limbă română. De unde vine această obrăznicie?
Rădăcinile ei sunt adânci. De la ’90 încoace, toate guvernele care s-au succedat, inclusiv cele declarate „naţionaliste” şi „extremiste” - în contextul dat anume la acestea mă refer - au fost ostaticii aşa-zişilor „vorbitori de limbă rusă”. Fie din frica sau obedienţa faţă de Rusia, fie din raţiunile egoiste electorale ale politicienilor de la conducere, minorităţile naţionale din RM au beneficiat de un statut preferenţial, constituind un fel de stat în stat. Neintegrându-se cultural în societatea moldoveană, strigă că sunt discriminate, deşi cu adevărat discriminată e naţiunea titulară.
Străinii care ne vizitează rămân uluiţi de faptul că nimeresc într-o ţară de limba rusă. Chişinăul e tot mai rusificat, aici se vorbeşte ruseşte, publicitatea stradală, firmele magazinelor, anunţurile, posturile de radio şi TV - toate sunt şi în sau numai în rusă. Chioşcurile sunt bucşite cu ziare în rusă, indicatoarele de preţuri în magazine şi pieţe sunt în rusă, în bănci şi în magazinele de lux se vorbeşte în limba rusă… Şi în Parlamentul RM „discriminaţii” vorbesc în limba rusă, asigurându-li-se traducerea pe banii publici, din impozitele „naţionaliştilor” moldoveni.
Venirea în fruntea Primăriei Chişinăului a unui primar „român”, „naţionalist” şi „unionist” nu a ameliorat starea deplorabilă de lucruri. Dimpotrivă, în ultimii ani, situaţia lingvistică s-a agravat. Până mai ieri, primarul „unionist român” dădea vina pe conducerea centrală comunistă care-i punea beţe în roate. Acum conducerea centrală s-a schimbat. Cine îl încurcă astăzi: preşedintele Ghimpu sau premierul Filat? Dacă suntem aşa cum suntem, de ce Klimenko să nu fie obraznic şi să ne insulte?
