Timpul

Oleg Efrim, avocat parlamentar:„Avem mult de lucru fiindcă există multă nedreptate în societate”

Natalia Hadârcă

Recent, s-a împlinit un an de când cei patru avocaţi parlamentari au fost numiţi în funcţie de către organul legislativ. Avocatul parlamentar Oleg Efrim ne vorbeşte despre cum a activat această instituţie într-o perioadă foarte agitată, marcată de alegerile parlamentare şi ceea ce a urmat după. Nouă luni din acest an nu am avut for legislativ, iar încălcarea drepturilor omului din partea instituţiilor statului devenise un lucru ordinar.

- Dle Efrim, deşi în R. Moldova funcţia de avocat parlamentar a fost instituită acum 11 ani, încă multor oameni nu le este clar cu ce se ocupă acesta, care sunt atribuţiile lui?

- Într-adevăr, instituţia nu este cunoscută de cetăţeni la nivelul care ar merita. Răspunsul e simplu: nu a existat un plan de comunicare cu mass-media, nu a fost promovată imaginea instituţiei. Deşi ne numim avocaţi parlamentari, asta nu înseamnă că suntem avocaţii parlamentarilor. Acest lucru indică doar asupra autorităţii care ne desemnează. De fapt, suntem o instituţie autonomă, de tip ombudsman, sarcina căreia este de a asigura respectarea drepturilor omului de către autorităţile de toate nivelurile. Avocaţii sunt desemnaţi de parlament, prin votul majorităţii simple, pentru o perioadă de cinci ani, dar pentru a fi demişi este nevoie de 2/3 din voturi. Acestea sunt măsuri necesare pentru a asigura independenţa avocaţilor parlamentari.

Noi suntem cei care trebuie să reacţionăm în cazurile în care parlamentul adoptă o lege ce vine în contradicţie cu principiile drepturilor omului constituţionale sau cu actele internaţionale cu privire la drepturile omului, contestând acest act legislativ la Curtea Constituţională. Evident, noi putem să contestăm orice act al ministerelor, primăriilor, consiliilor locale, recomandându-le acestora să înlăture neajunsurile la capitolul încălcării drepturilor omului. Atunci când nu se întreprind măsuri, ne adresăm organului ierarhic superior. În anumite cazuri, putem să intentăm şi o acţiune în justiţie, în interesul anumitor persoane, să-i reprezentăm la CEDO. Pentru că noi nu apărăm guvernul, ci cetăţeanul în relaţia cu guvernul, căruia trebuie să-i oferim protecţia de care acesta are nevoie.

- De regulă, avocaţii parlamentari se autosesizează sau cetăţenii se adresează acestei instituţii?

- De cele mai dese ori reacţionăm la plângerile cetăţenilor. Toţi avocaţii parlamentari sunt obligaţi prin lege să aibă lunar cel puţin câte trei zile de audienţă cu cetăţenii. Acestea sunt principalele noastre surse de unde aflăm despre diverse încălcări. Evident, în situaţiile în care constatăm încălcarea în masă a drepturilor omului sau violări grave a drepturilor chiar şi a unei singure persoane, putem să ne autosesizăm, să iniţiem o anchetă proprie.

- Cu ce instrumente operează avocatul parlamentar?

- În linii mari, instituţiile de tip ombudsman funcţionează în conformitate cu principiile de la Paris, care stabilesc nişte directorii concrete în activitatea instituţiilor independente de protecţie a drepturilor omului. Potrivit acestor principii, instituţiile de tip ombudsman nu au la îndemână mijloace de constrângere. Noi nu putem înlocui autorităţile statului, cum ar fi instanţele de judecată, de anchetă, autorităţile locale şi centrale.

Şi nici nu le putem obliga să anuleze anumite legi, decizii. Instrumentul cu care operează avocatul parlamentar sunt recomandările. În toată lumea recomandarea unui ombudsman, la nivel internaţional, echivalează cu o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Doar că deciziile CEDO sunt obligatorii pentru executare, iar recomandările rămân recomandări. În toată lumea instituţiile de tip ombudsman au în spate un suport parlamentar foarte puternic. Noi însă nu ne putem lăuda cu aşa ceva.

- Ce atitudine are noul legislativ faţă de avocatul poporului?

- Sperăm că noul legislativ va avea faţă de noi atitudinea pe care o merităm. Căci parlamentul este cea mai interesată structură ca instituţia ombudsmanului să funcţioneze suficient de bine. Noi, anual, prezentăm parlamentului un raport despre starea lucrurilor la capitolul respectării drepturilor omului în ţară. Din acest raport, legislativul poate afla despre domeniile problematice, unde se cere intervenţia, inclusiv modificarea diferitelor legi care ar împiedica comiterea abuzurilor din partea autorităţilor. Din păcate, legislativele anterioare au luat act de rapoartele avocaţilor parlamentari, dar n-a urmat o luare de măsuri.

Se menţiona doar că avocaţii parlamentari trebuie să-şi intensifice activitatea. Chiar dacă suntem o structură independentă, totuşi avem nevoie de suportul parlamentar, pentru a căpăta autoritate în societate. Se cere schimbată mentalitatea funcţionarilor de diferit nivel. Totuşi, după instituirea noului guvern, am observat că, de exemplu, colaboratorii Ministerului de Interne au devenit mult mai deschişi pentru comunicare, colaborare. Recent, în cadrul unei întruniri, am fost asiguraţi de către înalţi factori de decizie că se elaborează materiale instructive pentru colaboratorii poliţiei, lucru cerut de noi mai înainte.

- S-au exercitat presiuni asupra dvs. în perioada în care aţi activat cu un parlament majoritar comunist?

- Asupra mea nu s-au făcut niciun fel de presiuni. Dar aceasta nu ne-a ajutat să obţinem rezultate marcante în domeniul protecţiei drepturilor omului. Există mai multe explicaţii în acest sens. Instituţia ombudsmanilor poate să fie funcţională numai în statele în care sunt funcţionale celelalte instituţii statale. Mă refer, în primul rând, la instanţele judecătoreşti, la procuratură, autorităţile centrale. Oricât ombudsmanii ar pune problema încălcării drepturilor omului, dacă autoritatea competentă nu întreprinde anumite măsuri, problema rămâne doar la nivel de abordare.

- Cu ce vă ocupaţi de când aţi fost numit în această funcţie?

- În calitate de avocat parlamentar sunt responsabil de libertatea întrunirilor, libertatea de exprimare, dreptul la vot, accesul liber la justiţie, dreptul la proprietate. Am monitorizat şi ne-am autosesizat în cazul Mătăsaru. Deşi avem o lege aproape ideală cu privire la întruniri, există o mare problemă privind modul în care aceasta se aplică. La sfârşitul lui 2008, am recomandat să fie întreprinse anumite măsuri, ca nimănui să nu-i fie încălcat dreptul de a protesta. La începutul lui decembrie 2008, am reuşit să aşezăm la o masă reprezentanţii ONG-urilor şi ai ministerelor de forţă care nu aplicau corect Legea cu privire la întruniri. Am avut impresia că s-au înţeles unii pe alţii şi nu vor mai fi admise încălcări. Dar au urmat câteva tentative nereuşite ale lui Mătăsaru de a protesta, reprezentanţii unui ONG au fost atacaţi în timp ce protestau paşnic în faţa Procuraturii Generale şi autorităţile n-au intervenit, deşi erau obligate să o facă. Apoi a urmat 7 aprilie, care ne-a arătat că, de fapt, avem mari probleme la acest compartiment.

- Şi ce măsuri aţi întreprins după cele întâmplate la 7 aprilie 2009?

- Atunci am vizitat toate locurile de detenţie în care se aflau persoanele reţinute. Am fost şi la Spitalul de Urgenţă. Am adunat mărturii ale persoanelor care susţineau că au fost maltratate de poliţişti. Imediat, am întocmit un act pe care l-am expediat procurorului general. Mai departe era de competenţa procuraturii să examineze aceste cazuri. Au fost intentate 31 de dosare penale, dar reacţia a fost una întârziată. Sper, totuşi, că aceste dosare vor fi finalizate şi tuturor celor care s-au făcut vinovaţi de violarea drepturilor li se va aplica pedeapsa meritată.

- Ce schimbări ar trebui să se facă pentru ca instituţia ombudsmanului să obţină autoritatea meritată?

- Ne gândim să promovăm nişte schimbări de ordin legislativ, inclusiv completarea Constituţiei cu un compartiment nou, dedicat avocaţilor parlamentari. Acest lucru ne-ar asigura stabilitate şi siguranţă. Avem anumite idei cum să facem instituţia funcţională. Dacă vom avea suportul legislativ, atunci, până la sfârşitul mandatului, vom putea să obţinem multe rezultate. Şi ceea ce este foarte important pentru noi: am depus actele la ONU pentru a fi acreditaţi în calitate de instituţie naţională de protecţie a drepturilor omului, lucru ce nu s-a făcut timp de 11 ani. Luna aceasta urmează să fie discutat dosarul instituţiei avocaţilor parlamentari din RM şi avem şanse mari să fim acreditaţi. Avem multe lucruri de făcut şi din cauză că există nedreptate în societate.

Printează