Timpul

Gheorghe Zamfir: „Muzica românească este sfântă de la „a” la „z”

Nicolae Roibu

Săptămâna trecută l-am avut din nou în vizită pe marele Gheorghe Zamfir, maestrul supranumit „regele naiului”. Ca de obicei, a venit la Chişinău cu un gând la fapte bune pentru basarabeni, de data aceasta - cu ocazia lansării unui proiect împreună cu virtuozii din Orchestra „Iurie Borş”.

În prima zi, maestrul a fost să depună flori la mormântul prietenului său, marele dispărut Grigore Vieru, la cel al regretatei cântăreţe de muzică populară Maria Iovu, soţia altui prieten al său, naistul Vasile Iovu, precum şi la cele ale altor mari patrioţi ai neamului. A doua zi l-am urmărit în cadrul repetiţiei cu Orchestra „Iurie Borş”, când compozitorul, dirijorul şi interpretul le dădea artiştilor o lecţie de muzică românească. Între altele, el le-a spus că muzica românească este sfântă de la „a” la „z”, de la primul pământean care a fost român. „Primul pământean care s-a născut a fost în România. Când s-au retras apele şi s-a uscat prima bucată de pământ, aia a fost România. Toate rasele umane au pornit de la noi, din Munţii Retezat, de la Sarmizegetusa, focarul cel mai energetic şi mai colosal de pe toată planeta. Toţi oamenii de ştiinţă vin şi vor să afle ce este acolo”, a spus muzicianul, aşezându-se la pupitrul dirijoral şi îndemnând orchestra să se ia după el, interpretând „Doina de jale”. În pauză, i-am rugat pe Gheorghe Zamfir şi Iurie Borş să ne dea detalii despre ideea care i-a unit într-o colaborare.

- Maestre Zamfir, bine aţi revenit la Chişinău! Ce reprezintă acest nou proiect pe care îl realizaţi împreună cu Orchestra „Iurie Borş” şi pe care îl veţi prezenta pe 16 decembrie la Palatul Naţional?

- Este, într-adevăr, o noutate şi e o bucurie să descopăr în domnul Iurie Borş o persoană cum rar întâlneşti astăzi, un om de ambiţie, de forţă, de caracter cu care sper să colaborez. Repertoriul l-am alcătuit împreună şi o să facem lucruri frumoase, cred eu, minunate şi un pic revoluţionare din punct de vedere al conceptului orchestral şi al prezentării materiei sonore, pentru că este o materie sonoră extrem de bogată şi de variată, şi aceasta ne permite să creăm un laborator ultramodern, pe elemente tradiţionale vechi de mii de ani. Vom încerca să obţinem combinaţii extraordinare care să surprindă publicul în mod plăcut.

- Adică, va fi ceva cu totul deosebit…

- Evident. Trebuie să facem ceva nou şi cu totul deosebit. Pentru că, bine, păstrăm tradiţia, că nu poţi să ieşi din matca, din matriţa cea veche, milenară. Ea rămâne intactă şi trebuie s-o păstrăm intactă. Dar laboratorul trebuie să producă ceva care să surprindă urechea la nivelul uzului şi al diapazonului de azi, pentru că urechea omului de azi nu mai este ca acea de acum 50 de ani. Omul nu mai poate asculta la acelaşi diapazon care era acum o jumătate de secol.

- Aţi cântat cu mai multe orchestre de la Chişinău, în special, cu „Lăutarii” lui Nicolae Botgros. Cum e să evoluaţi împreună cu Orchestra „Iurie Borş”?

- Este o orchestră nouă, cu multe talente, cu băieţi viguroşi, care trebuie puţin scuturaţi, zguduiţi, băgaţi în priză şi... cum să vă spun? - e necesar de mărit numărul de volţi. Adică, de la 220 de volţi până la 2500 de volţi.

- Când aţi fost ultima dată la Chişinău?

- Acum un an am fost la Zilele Chişinăului, la hramul oraşului, unde am cântat în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

- Şi cum aţi regăsit Chişinăul acum?

- Sunt foarte multe surprize plăcute în ceea ce priveşte iluminarea, mai ales seara, clădirile, bulevardele frumoase, curate, femeile - aceleaşi splendori pe care le-am cunoscut, pentru că se spune că viitorul omenirii, viitorul bărbatului este femeia, ea fiind şi cel mai mare mister al acestei planete. Aici misterul se simte în toată splendoarea.

- Simţiţi un spirit de libertate la Chişinău?

- E greu de spus: spiritul de libertate. Poate să fie, poate să nu fie. Adică, el cunoaşte şi o prelucrare majoră în substanţa lui. Libertate n-a existat niciodată şi nu ştiu dacă va exista. Poate odată cu sfârşitul acestei omeniri, care e pe cale să-şi dea duhul şi dacă şi-ar da duhul, nu definitiv, ar fi pe undeva bine, pentru că s-ar spăla şi ceea ce trebuie să se spele.

- Ce aţi mai avut în vedere atunci când aţi spus că folclorul românesc este sfânt de la „a” la „z”?

- Este sfânt, pentru că poporul român este un popor sfânt. Un popor care este sub controlul şi sub ochiul divin al Fecioarei Maria şi al lui Iisus Hristos. Noi de două mii de ani ne ştim în această credinţă, dar anii dinainte de Hristos au fost tot anii lui Hristos, pentru că venirea Lui a fost în momentul oportun, dar El a existat din toate timpurile. Noi suntem supravegheaţi de ochiul divin de când acest popor a luat naştere, fiind consideraţi ca aleşii lui, pentru că prin păstrarea tradiţiei muzicale, a sunetului divin, noi ne-am păstrat însăşi întreaga divinitate în Iisus Hristos. Aceasta este părerea şi convingerea mea.

- Aveţi de gând să înregistraţi şi un CD cu această orchestră?

- Un CD e ca şi cum ai spune că într-o căldare de apă să torni încă o picătură ca să se umple din nou. Proiectul este mult mai mare şi nu vă putem divulga multe, fiindcă nu suntem în stadiul expunerii lui. Noi suntem pe cale să creăm acest laborator, să-l construim şi, în momentul în care vom fi capabili să implementăm proiectul, atunci cu tot dragul şi cu toată hotărârea îl vom expune.

Printează