Arhitectul-şef al capitalei este acuzat de distrugerea Chişinăului vechi
Angelina Olaru
De ani de zile, intelectuali şi oameni de artă atrag atenţia opiniei publice referitor la distrugerile masive ale Chişinăului vechi, mai ales în ultimele două decenii. Deşi autorităţile au fost sesizate şi avertizate în privinţa demolărilor ilegale ale monumentelor noastre culturale şi istorice, acestea se fac a nu auzi şi continuă în mod barbar să ignore legislaţia. Atacurile asupra Chişinăului vechi s-au înteţit în ultima jumătate de an, de la anularea Registrului monumentelor de importanţă municipală de către Consiliul Municipal, sub pretextul elaborării altui nou.
Va mai salva cineva Chişinăul vechi?
Una dintre ultimele intervenţii strigătoare la cer asupra oraşului nostru vechi s-a produs în vecinătatea Bisericii Măzărache, unul dintre simbolurile Chişinăului vechi, în procesul construirii unei noi clădiri. Specialiştii Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei susţin că în acel loc au fost scoase straturile culturale pentru fundaţie şi s-au făcut mai multe distrugeri de importanţă arheologică. „Am descoperit că s-au distrus o serie de morminte dintr-un cimitir adiţional al Bisericii Măzărache, aflat în zona de protecţie a monumentului ocrotit de stat. Tot acolo s-au găsit mai multe construcţii din piatră şi cărămidă, o întreagă reţea de canalizare foarte bine construită, ce datează de la sfârşitul secolului XVIII, începutul secolului XIX. Presupunem că e vorba de o fostă fabrică de purificare a apei. Sunt vestigii de istorie premodernă şi modernă ale urbei noastre, peste care s-a mers cu buldozerul”, a spus Ion Tentiuc, şeful Sectorului arheologie al muzeului.
Lucrările de construcţie pe acel teren din zona istorică a capitalei trebuiau stopate pentru cercetări minuţioase, consideră experţii. Vestigiile din trecut era normal şi legal să fie conservate, în vederea punerii lor în valoare, în contextul deschiderii unei rute turistice. „Mai ales că nu avem documente scrise ce ar putea reconstitui istoria veche a Chişinăului în perioada antică, a Evului Mediu timpuriu şi Evului Mediu. Este o crimă ceea ce se întâmplă în capitală, sunt cazuri penale, nesancţionate de organele de drept. Spre regret, legislaţia noastră privind ocrotirea monumentelor nu funcţionează. Chiar şi în condiţiile noilor schimbări democratice în RM, mărturii istorice unice se rad de pe faţa pământului, inclusiv prin aprobările unor înalţi funcţionari de la primărie”, a menţionat Ion Tentiuc.
Ritmul distrugerilor îl întrece pe cel din perioada sovietică
Biserica Măzărache, situată pe una din colinele oraşului, este considerat cel mai vechi şi unicul monument de arhitectură medievală moldovenească de pe teritoriul municipiului. În 1955, prin decizia Consiliului orăşenesc de atunci, biserica a fost transmisă în gestiunea comunităţii ruşilor ortodocşi de rit vechi sau, cum li se mai spune istoric, lipovenilor. Acest locaş era deja închis şi transformat în depozit, iar biserica lipovenească fusese demolată, în contextul sistematizării abuzive a anilor `50. Lipovenii au apelat la structurile lor de la Moscova şi, respectiv, conducerea Chişinăului le-a repartizat acest important monument.
„Majoritatea intervenţiilor efectuate, în special după anii `90, la Biserica Măzărache şi în zona ei de protecţie, au condus la degradarea valorii şi autenticităţii acesteia, prin acordul Ministerului Culturii şi autorităţilor orăşeneşti. Asemenea distrugeri se produc aproape la toate monumentele de arhitectură şi arheologice din Chişinău. Ar fi corect să se încheie un acord între autorităţile municipiului şi comunitatea lipovenească, prin care să se instituie un program de acces liber la acest monument pentru toţi cei interesaţi de istoria culturii şi arhitecturii Ţării Moldovei. Actualmente, vizitarea acestei biserici, simbol al Chişinăului medieval, este practic imposibilă”, a relatat dr. arh. Sergius Ciocanu, preşedintele ICOMOS Moldova (secţia moldoveană a organului consultativ UNESCO în problema protejării monumentelor şi siturilor istorice).
Zilnic, autorităţile intervin şi Chişinăul vechi e pe cale de dispariţie. Specialiştii susţin că, distrugerile de după 1993 în partea istorică a oraşului sunt comparabile cu cele din întreaga perioadă de dominaţie sovietică. Faţă de perioada sovietică, acum se intervine în mod degradant, practic, la fiecare monument în parte. Clădirile istorice ale oraşului, una după alta, îşi pierd semnificaţia şi autenticitatea.
„V. Modârcă, responsabilul şef al distrugerii oraşului vechi”
Mai mulţi experţi îl consideră pe Vladimir Modârcă drept principal vinovat de distrugerea Chişinăului vechi. „Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Primăriei Chişinău, în frunte cu arhitectul-şef al oraşului, Vladimir Modârcă, este cel mai mare devastator al Chişinăului vechi”, a declarat dr. Sergiu Mustaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Moldova. „Cu acordul lui V. Modârcă, s-au aprobat toate proiectele de arhitectură în ultimii ani. Cu bună ştiinţă s-au distrus monumente culturale irecuperabile. Sunt fapte ce cad sub incidenţa Codului Penal, atrag la răspundere atât persoane fizice, cât şi juridice”, zice istoricul.
Partea veche a oraşului nu mai este „veche”, unele construcţii din sec. XIX şi începutul sec. XX au fost reconstruite, fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi statutul lor de monument istoric, iar altele au fost total nimicite. Printre asemenea clădiri a fost şi Conacul Teodosiu, care, prin Hotărârea Guvernului nr. 865, din 17 august 2005, a fost exclus din Registrul monumentelor R. Moldova ocrotite de stat, iar ulterior - demolat.
Specialiştii au adus critici dure Consiliului municipal Chişinău, care, de mai bine de jumătate de an, sub pretextul elaborării unui nou Registru al monumentelor de importanţă naţională şi municipală şi a Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă municipală, a anulat Registrul în vigoare. Potrivit concluziilor societăţii civile, a fost creat un vid legislativ care a facilitat demolarea unor edificii valoroase ale Chişinăului vechi. Nici până azi nu a fost elaborat noul document, deşi se formase o comisie de specialişti care nu s-a convocat niciodată. Că a fost o mare minciună la mijloc dovedeşte şi faptul că mulţi dintre experţii incluşi în comisie nici nu bănuiau de acest lucru. În mod paradoxal, după valul de proteste de luni de zile, recent, Registrul anulat a fost repus în drepturi.
Cu buldozere peste istoria urbei
Rugat să explice ilegalitatea acestei situaţii, Nicon Zaporojan, vice-arhitectul şef al capitalei, a răspuns: „Este o problemă ce trebuie soluţionată de comun acord cu Ministerul Culturii, Institutul „Chişinău-proiect” şi „Urbanproiect”, cu autorii Planului Urbanistic general. Spre regret, Registrul din 1994, reînnoit în 1998, a fost suspendat în mai 2009. Era imposibil de a păstra în continuare documentul din 1998, având vechiul nomenclator de monumente. În prima jumătate a lui 2010, această chestiune va fi readusă în faţa opiniei publice”.
Până atunci, printr-o declaraţie comună a ICOMOS Moldova, Asociaţiei Istoricilor şi a Centrului de Cercetări Arheologice se solicită autorităţilor capitalei „să se conformeze deciziei din 1993 a Parlamentului RM de includere a Centrului istoric al Chişinăului (în limitele: strada Mateevici – Mihai Viteazul – Albişoara – Ismail – Ştefan cel Mare – Ciuflea) în Registrul monumentelor RM ocrotite de stat”. Din 1993, statutul Centrului istoric al Chişinăului de monument protejat a fost în permanenţă ignorat. Cedând criticilor, după jumătate de an de la suspendarea Registrului cu bucluc, funcţionarii de la primărie, în frunte cu acelaşi V. Modârcă, au repus Regulamentul în legalitate.
