Timpul

Andrei Gumovschi: „Ne vom obişnui cu ierni mai blânde”

Nicolae Roibu

Nu mai sunt toamnele de altădată. Nici iernile. Nici verile şi primăverile... Sunt mai altfel, mai nenaturale pentru că, probabil, se întâmplă ceva cu natura asta a noastră, se neliniştesc din ce în ce mai mult oamenii. Suntem cu toţii în căutarea unor răspunsuri globale, precum globală este încălzirea care devine deja un fel de pandemie fără de vaccin. Conferenţiarul universitar Andrei Gumovschi, doctor şi ştiinţe agricole, vine cu o interpretare proprie a celor ce se întâmplă în jurul nostru.

- Domnule profesor, mutaţiile climaterice, ca o consecinţă a încălzirii globale, afectează deja mari suprafeţe ale globului. Care sunt consecinţe deja vizibile şi atribuite lor anume lor?

- În urma efectului de seră, care provoacă o încălzire accelerată a climei, se observă mari perturbaţii climatice - secetă, ploi torenţiale, inundaţii etc. La acestea contribuie subţierea stratului de ozon, proces global concentrat deasupra marilor aglomeraţii urbane. Se suprapun şi periodicele pete solare care lucrează în cicluri diferite, cu diverse intensităţi. Din tot acest amalgam de procese rezultă pierderea ritmicităţii anotimpurilor şi nenorocirile care lovesc în ultimii ani regiuni întinse.

- În ultimii ani, fenomenul de ariditate s-a accentuat dramatic în RM. Este şi aceasta o consecinţă a încălzirii globale?

- Într-adevăr, am avut secete succesive, ceea ce nu s-a consemnat niciodată, nici în datele climatice înregistrate, nici măcar în cronicile vremii. Previziunile sunt sumbre şi, din păcate, realitatea ultimilor 15 ani (dintre care nouă au fost secetoşi şi foarte secetoşi, cu precipitaţii puţine şi temperaturi ridicate) se pare că le confirmă.
Până nu demult eram obişnuiţi să considerăm drept „zonă secetoasă” numai partea de sud a RM. În prezent, această delimitare nu mai corespunde realităţii. De patru-cinci ani consecutivi au devenit „zone secetoase” şi zonele centrale şi de est şi chiar cea de nord a republicii, recunoscută ca zonă favorabilă din punct de vedere al cantităţii de precipitaţii căzute în sezon. Astfel, întreg teritoriul agricol al RM a devenit sau tinde să devină „zonă secetoasă”, în care recoltele ar putea fi compromise.

- De unde vine, totuşi, pericolul secetei?

- Pericolul secetei este provocat de industrie, transport, agricultură, care produc aşa-numitele „gaze de seră” - bioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), oxidul nitros (N2O) şi altele. În mod normal, aceste gaze constituie mai puţin de un procent din atmosferă însă ele acţionează ca o cuvertură în care e „înfăşurat” Pământul. Fără această cuvertură naturală suprafaţa globului pământesc ar fi cu 30-350C mai rece decât în prezent. Gazele de seră captează o parte din căldură în stratul inferior al atmosferei, o altă parte se emană în cosmos de către stratul superior al acesteia - troposfera. Arderea cărbunelui, petrolului şi gazului natural, precum şi despădurirea, diversele practici agricole şi industriale modifică substanţial compoziţia chimică a atmosferei. Aceasta a condus la dublarea cantităţii bioxidului de carbon în aer. Totodată, concentraţia metanului a sporit cu 145%, iar a oxidului nitros - cu 15%. Gazele de seră în exces măresc cantitatea de radiaţie absorbită de atmosferă. Începând cu anii 50 ai secolului al XIX-lea, temperatura medie a Planetei a crescut cu jumătate de grad. Pentru următorii o sută de ani se prognozează o încălzire globală cu circa 3,5 grade. Dacă pronosticurile actuale se vor dovedi a fi corecte, schimbările de climă în secolul următor vor fi mai mari decât orice alte schimbări ce s-au produs în zorii civilizaţiei umane.

- La ce ne putem aştepta în următoarea perioadă?

- Dacă nu se va întreprinde nimic pentru a limita poluarea la nivel global va trebui să ne aşteptăm la fenomene meteorologice din ce în ce mai neobişnuite. Vom avea ierni mai calde, cu ploi, şi vom apela mai des la umbrele decât la cojoace şi căciuli. Verile vor avea perioade caniculare tot mai frecvente, dar si cu zone în care temperaturile vor fi mai scăzute decât în mod obişnuit. Ploile vor avea un caracter mai local şi torenţial care va provoca inundaţii. Toate aceste aspecte climatice şi activităţile antropice vor aduce transformări esenţiale în clima Moldovei.

- Va apărea, cumva, problema deficitului de apă?

- Apa va prezenta o problemă majoră, deoarece bazinele fluviilor Nistru şi Prut vor fi suprasolicitate. Deficitul de apă pentru culturile agricole va fi mai acut, accentuându-se de două-trei ori.

- Cum ar putea fi oprit sau încetinit acest proces al mutaţiilor periculoase?

- Spre regretul nostru, acesta este un proces global care nu se limitează la frontiere de stat şi nici măcar la continente. Ar trebui ca toate ţările cu industrii poluante să limiteze volumul de noxe. Documentele internaţionale care reglementează aceste activităţi la nivel global sunt Convenţia-cadru a ONU cu privire la schimbarea climei şi Protocolul de la Kyoto al acestei Convenţii. Pentru a preveni sau minimaliza urmările încălzirii Terrei, umanitatea nu are altă soluţie decât acea de a uni eforturile tuturor ţărilor, în primul rând ale celor industrializate, pentru a reduce impactul asupra naturii. De fapt, anume statelor hiperdezvoltate le revine ''partea leului" din volumul gazelor de seră emise în atmosferă în ultimul secol.

Deşi republica noastră nu va spori considerabil volumul de emisie a gazelor cu efect de seră, în viitorul apropiat ea poate - şi trebuie! - să întreprindă acţiuni pentru atenuarea consecinţelor schimbării climei. În acest scop, se prevede utilizarea cu pricepere a transportului electric urban, electrificarea căilor ferate, schimbarea radicală a sistemelor de control a tehnicii şi calităţii combustibilului, o mai bună deservire a automobilelor şi limitarea importului mijloacelor de transport vechi. Atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul agriculturii rezidă în renun¬ţarea la arderea deşeurilor vegetale pe câmpuri şi utilizarea tehnologiilor de recuperare a metanului rezultat din descompunerea dejecţiilor animaliere. Transformarea în compost a reziduurilor vegetale, în paralel cu reducerea parţială a emisiilor de gaze, ar permite să fie utilizată suplimentar o cantitate mare de combustibil preţios. Savanţii agrarieni ar trebui să pună la dispoziţia producătorilor tehnologii şi soiuri de culturi care ar face faţă unor eventuale secete.

- Vă mulţumim pentru interviu.
 

Printează