Timpul

Veaceslav Untilă: „Noi am vrut să salvăm partidul”

- La 12 ianuarie curent, aripa liberală din AMN a declarat că părăseşte partidul. Dle Veaceslav Untilă, cum s-a ajuns la o asemenea decizie?

- După cum ştiţi, în cadrul Congresului al VIII-lea ordinar al AMN, desfăşurat pe 12 decembrie 2009, un grup de peste 150 de delegaţi au părăsit sala în semn de protest faţă de derapajele antidemocratice şi gravele încălcări ale legislaţiei în vigoare comise de către preşedintele AMN, Serafim Urechean. În acest context, noi am adresat o sesizare Ministerului Justiţiei şi recent am primit un răspuns. Precum era de aşteptat, Ministerul Justiţiei s-a spălat uşor pe mâini, n-a vrut să se implice şi ne-a sugerat să ne adresăm în judecată.

Dar ştim bine cum se soluţionează şi cât durează aceste procese de judecată, atunci când e vorba de un conflict politic. Iar noi nu avem timp de pierdut. În plus, se făceau presiuni din partea lui Urechean şi a susţinătorilor lui fervenţi asupra preşedinţilor de raioane şi asupra preşedinţilor organizaţiilor raionale AMN care au semnat această sesizare. Se foloseau diferite metode: unii au fost ademeniţi cu funcţii, cu promisiuni tentante, alţii au fost şantajaţi şi intimidaţi. Aşa-zisa noua conducere a AMN a intrat în panică, deoarece organizaţiile ce au contestat rezultatele congresului reprezintă peste 11 mii de membri, adică, mai mult de jumătate din membrii AMN.

- De fapt, ce aţi vrut să obţineţi prin această sesizare?

- Am semnalat încălcări ce ţin de limitarea pluralismului politic şi a libertăţii de exprimare, precum şi de falsificarea rezultatelor votării. Pentru ca delegaţii să nu poată exprima opinii anti-Urechean, la congres au fost instalate numai două microfoane, unul dintre care era la S. Urechean, iar altul la tribună, unde aveau acces oameni loiali preşedintelui partidului. Doritorii de a lua cuvântul din sală au fost trataţi cu refuz, contrar normelor democratice. Lista vorbitorilor nu a fost adusă la cunoştinţa delegaţilor, fiind substituită pe parcursul congresului de către Urechean cu o listă proprie. Liderul AMN a întrerupt discursurile când i-a convenit lui, fără a lua în considerare faptul că delegaţii din sală insistau să se continue discuţiile. Astfel, a fost limitat dreptul la libera exprimare a membrilor de partid şi dreptul acestora de a participa la luarea deciziilor pe interior. Intuind că ar putea să piardă alegerile, diriguitorii congresului au introdus abuziv în sală circa 60 de persoane, care nu au fost delegate de nimeni, dar cărora li s-au înmânat mandate. Prezenţa în sală a acestor indivizi a deturnat mersul congresului şi a influenţat decisiv adoptarea unor importante decizii. Spre exemplu, prin votul lor şi prin falsurile enunţate de numărători, nu a fost acceptat votul secret ca modalitate de alegere a preşedintelui partidului.

Cât priveşte falsificarea rezultatelor alegerii preşedintelui partidului, probele sunt concludente. La momentul votării, în sală erau prezenţi 422 de delegaţi, cifră anunţată de S. Urechean. În urma votului privind alegerea preşedintelui, s-a constatat că pentru candidatura lui Serafim Urechean au votat 328 de delegaţi, pentru candidatura lui Veaceslav Untilă - un delegat, iar câţi s-au abţinut nici nu s-a anunţat. Un calcul elementar arată că, dacă din 422 de delegaţi 150 au părăsit sala, nu aveau cum să rămână şi să voteze minimum 329 de persoane. Iar dacă la cifra de 329 adăugăm 150, obţinem 479. Din 479 scădem 422, numărul delegaţilor aflaţi în sală la momentul votării, şi obţinem 57 - numărul (pseudo)delegaţilor introduşi ilegal la congres. Întru susţinerea afirmaţiilor noastre, putem prezenta drept probă înregistrarea video integrală a Congresului VIII al AMN.

- Ce l-ar fi întrebat pe S. Urechean delegaţii care nu au avut acces la microfon?

- Întrebări s-au adunat multe: cu privire la prima campanie electorală din 2009, cu privire la perioada dintre campanii, cu privire la unele decizii luate după a doua campanie electorală. De exemplu, în campania electorală din primăvara lui 2009, alegătorii ne tot întrebau despre sicriele lui Urechean, care declarase în Parlament că se pregătesc sicrie din plastic şi oamenii întrebau unde-s sicriele lui Urechean. Cei care aveau mai multă imaginaţie, ne spuneau deschis că ar putea comanda ei un sicriu din plastic, doar unul, special pentru Urechean. Şi nu glumeau, deoarece era clar că o asemenea tâmpenie nici comuniştilor nu putea să le treacă prin cap. Cineva l-a încercat de minte pe Urechean, iar oamenii se fereau de noi ca de nişte păgâni.

După alegerile din 5 aprilie 2009, atât alegătorii, cât şi membrii partidului, nu prea înţelegeau care este strategia AMN şi am fost suspectaţi că suntem unicul partid din opoziţia parlamentară care a cochetat cu comuniştii. Se vorbea că Urechean a avut nişte înţelegeri secrete cu liderul comunist şi oamenii se întrebau, ce căuta domnul Urechean în hulubăriile (în „golubeatni”) lui Voronin? Aceste tertipuri făceau parte din planurile „secrete” ale lui Urechean, planuri cunoscute unui număr foarte restrâns de persoane, de obicei, din afara partidului.

Apropo, despre oamenii din afara formaţiunii s-a vorbit mai ales atunci când s-a constatat că AMN înaintează la funcţii importante în stat persoane total străine partidului şi că aceste promovări au la bază interesul liderului partidului. Şi nu e vorba doar de un interes politic, căci se vorbeşte despre milioane de dolari care sunt oferite în schimbul acestor funcţii.

- Să înţelegem că politica a devenit un business profitabil pentru S. Urechean?

- Un partid este o echipă, la care membrii aderă pornind de la convingerile lor politice, dar şi urmărind anumite interese, inclusiv avansarea pe linie profesională. Fiecare formaţiune îşi „creşte” potenţialii candidaţi la funcţii importante în stat şi îi promovează. Un vechi coleg de partid, care merita să fie promovat, dar care a fost neglijat şi nedreptăţit, nu şi-a pierdut simţul umorului şi a venit cu propunerea ca AMN să organizeze o licitaţie de posturi bănoase: „Poate câştigăm şi noi ceva. Căci am muncit la partid şi nu ne-am ales cu nimic. Am rămas şi fără bani, şi fără posturi”.

S. Urechean nu scapă nicio ocazie să declare că el finanţează integral partidul. Însă alegătorii se întrebau, ce căuta Urechean la Moscova în toiul campaniei electorale şi ce legătură o fi avut el cu Grigore Caramalac? De asemenea, circulă zvonuri atât în interiorul partidului, cât şi în afara lui, că liderul AMN nu numai că finanţează activitatea partidului din mijloace financiare „tenebre”, dar şi mai „economiseşte” o parte din aceşti bani pentru sine, pentru „zile negre”.
Totuşi, dincolo de acestea şi multe alte probleme, noi am fi vrut ca la congres să se vorbească despre starea reală de lucruri din AMN la momentul respectiv.

- Şi care era situaţia în AMN în preajma congresului?

- La precedentul congres, AMN şi-a trasat drept obiectiv pentru anul 2009 să devină „din lider al opoziţiei, lider al viitoarei guvernări democrate”. La începutul anului 2009, AMN încă mai era considerată principala forţă de opoziţie. Însă numai în câteva luni, din principala forţă de opoziţie, partidul nostru a ajuns la un pas de a nu trece pragul electoral. Iar ultimul sondaj sociologic ne dădea doar 1,2% din simpatiile electoratului. În acelaşi timp, liderul partidului încerca să ne prezinte acest evident eşec drept o mare victorie. N-a avut curajul să recunoască: AMN a suferit o înfrângere, iar obiectivul propus nu a fost realizat. E trist, dar e adevărat.

După ce a avut un trecut atât de promiţător, AMN a ajuns să aibă un rating în continuă scădere, să aibă un deficit de imagine, să aibă prognoze foarte sumbre pentru următoarele alegeri, să aibă o dispoziţie internă deprimantă. S. Urechean a instaurat în partid un soi de dictatură „moale”, iar el a devenit un fel de dictator „blând”. Când a simţit că pământul îi fuge de sub picioare şi că membrii de rând ai partidului nu-l mai vor preşedinte, a început să-i intimideze, şi a insistat să fie înaintat numai un singur candidat la funcţia de preşedinte al partidului, şi acest candidat trebuia să fie neapărat S. Urechean. Aşa e cu democraţia în AMN, ea vine în formă de directivă, de indicaţie şi e obligatorie pentru toţi. Noi n-am acceptat o asemenea democraţie de partid! Noi am vrut să promovăm un alt gen de democraţie, o democraţie a tuturor membrilor de partid.

- Consideraţi că responsabilitatea pentru eşecul relativ al AMN trebuie să şi-o asume doar liderul formaţiunii?

- Atunci când grupul de experţi în tehnologii electorale ne-a propus un proiect modern de campanie electorală, S. Urechean a refuzat acest proiect, deoarece el nu reflecta suficient grandomania respectivului. El avea un plan al campaniei electorale elaborat cu zece ani în urmă. Aşa am şi mers: fără culoare, fără idei originale, absolut neinteresanţi pentru alegători. Oamenii, atât în interiorul partidului, cât şi în exteriorul lui, au sesizat impotenţa liderului AMN, iar lucrurile au mers tot mai prost şi mai prost. Dar asta pentru dl Urechean a contat mai puţin. El a vrut să devină preşedinte de ţară cu orice preţ. Aşa îi plăcea lui, să se vadă preşedinte. Dormea şi se vedea preşedinte. Nu-l interesa faptul că alegătorii îi dădeau numai 2% ca politician. Nu-l interesa că lumea râde de noi şi că potenţialii noştri alegători, alegătorii AMN, din cauza acestei ambiţii nesăbuite, au dat votul lor altor formaţiuni şi altor lideri mai credibili. Dl Urechean avea calculele lui strategice, pe care noi nu le cunoşteam. Când i-am spus că oamenii din teritoriu refuză să ia calendarele cu imaginea lui Urechean sau le aruncă demonstrativ, el a declarat că va obţine 52 de mandate în Parlament. Urechean garantează!

În preajma Congresului VIII al AMN, ca să-şi mai îmbărbăteze echipa, S. Urechean s-a lăudat că la următoarele alegeri AMN va lua cel puţin 10%, fără ca el să deschidă gura. Poate că are dreptate. Dacă în campaniile electorale din anul 2009 el nu ar fi deschis gura, noi am fi luat mult mai mult decât 10%! Şi am să vă aduc un exemplu elocvent. E vorba de două raioane din aceeaşi zonă a republicii. În campania electorală, în primul raion lui S. Urechean i se organizează nişte întâlniri fastuoase, cu o prezenţă de peste o mie de oameni. În al doilea raion, S. Urechean este purtat pe la nişte întreprinderi mici, unde lucrau câte 20-30 de oameni. Înfuriat, liderul naţional îl cheamă pe preşedintele raionului respectiv la Biroul partidului, să-i ceară socoteală. Şi atunci preşedintele raionului i-a spus în faţă: „Eu vreau să câştig alegerile în raionul meu. Oamenii m-au prevenit să nu-l aduc pe Urechean, că nu-l votează. Pentru mine au zis că votează, pentru Urechean - nu!”. Aşa s-a şi întâmplat. În primul raion, AMN a acumulat câteva sute de voturi, în al doilea - câteva mii. Pentru ambiţiile exagerate ale lui S. Urechean a plătit întreg partidul.

- Credeţi că schimbarea liderului AMN ar fi generat o schimbare reală în cadrul formaţiunii?

- Există partide care au ales schimbarea şi aceste partide s-au afirmat în ultimii ani pe arena politică. Aceste formaţiuni au demonstrat capacitatea de a se adapta timpurilor noi, au operat modificări calitative la nivel de echipă centrală, au promovat lideri moderni. Dar există şi partide care au rămas în stagnare, care s-au împotmolit în vechile deprinderi, care nu s-au reformat şi au pierdut considerabil din terenul electoral. Din păcate, Alianţa „Moldova Noastră” a ajuns să facă parte din cea de-a doua categorie.

Cu câteva zile înainte de congres, S. Urechean ne-a propus, mie şi lui Iurie Colesnic, să ne retragem candidaturile la funcţia de preşedinte al AMN, să fim „cuminţi” la congres, iar el, în schimb, ne va lăsa în funcţii mai departe. Evident, noi nu am putut accepta un asemenea târg. Noi aveam elaborată o strategie clară de redresare a situaţiei şi de dezvoltare a partidului, pe care urma să o prezentăm congresului. Noi am vrut să salvăm partidul!

Colegii care ne-au susţinut, de asemenea, erau gata să pună umărul şi să purcedem neîntârziat la renaşterea şi la fortificarea partidului. Aceşti oameni au stat la temelia AMN. Noi am muncit enorm la construcţia şi consolidarea partidului. Nu ne-am ferit de greutăţi şi nu ne-am temut să ne asumăm anumite responsabilităţi. Dar nu am trişat niciodată, nu am trădat pe nimeni şi nu am mers împotriva unor valori şi principii în care am crezut. Am fost înţelegători şi am făcut sacrificii în numele unei idei, care ne-a unit pe toţi în acest colectiv.

Serafim Urechean are şi el unele merite faţă de AMN. Nici nu punem în discuţie faptul. Dar aceste merite ţin de domeniul trecutului. S. Urechean este un politician al trecutului, nu este un politician al prezentului şi, cu atât mai mult, nu este un politician al viitorului.

- Aţi anunţat demararea unui nou proiect de consolidare a forţelor democratice. Până unde va merge acest proiect?

- Vreau să vă spun că alături de mine se află oameni cu tărie de caracter, care, de-a lungul timpului au dat dovadă de devotament faţă de idealurile cu care am pornit la drum. Tocmai de aceea, noi am decis să continuăm lupta pentru unificarea forţelor democratice într-o formulă nouă. Această formulă vizează crearea unei forţe care să redea speranţa tuturor celor ce nu se regăsesc în niciun partid politic.

Ne propunem constituirea unui pol puternic format din partidele extraparlamentare, din personalităţi ale vieţii publice neangajate până acum în politică, din tineri cu o nouă mentalitate şi din politicieni valoroşi care vor să facă o politică axată pe agenda publicului şi nu pe agenda liderilor de partide. Am demarat dialogul cu Mişcarea Acţiunea Europeană, care s-a dedicat fără rezerve luptei împotriva comunismului, luptei pentru valorile europene, care are în rândurile sale oameni oneşti şi de calitate, care au demonstrat voinţă politică şi multă implicare în ultimele două competiţii electorale. Suntem încrezători că vom realiza un proiect politic de anvergură, ce va corespunde aşteptărilor celor mai importanţi parteneri ai noştri: cetăţenii Republicii Moldova.

Interviu realizat de Nicolae Cibotaru

PP

Printează