Viorel Chetraru, directorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
Întrebare: Dle Chetraru, câte dosare instrumentate de procurorii CCCEC au ajuns în justiţie şi câte persoane au ajuns după gratii în urma deciziilor judecătoreşti? (Valentin Mereacre, Chişinău)
V. Chetraru: Dacă vorbiţi de procurorii CCCEC, vă spun că procurorii reprezintă Procuratura, iar colaboratorii CCCEC sunt ofiţeri ai Centrului. E adevărat că unii ne confundă ba cu procurorii, ba cu poliţiştii. Există totuşi o legătură strânsă între Procuratura Anticorupţie şi Centru, pentru că procurorii exercită supravegherea urmăririi penale. În 2009, CCCEC a finisat 686 de cauze penale, dintre care 496 în privinţa a 524 de persoane au fost remise în judecată. Anul trecut, CCCEC, împreună cu Procuratura Anticorupţie, a obţinut pe cazurile deferite justiţiei 283 de sentinţe de condamnare, pentru 307 persoane. În total, în 2009 au fost depistate 1165 de infracţiuni, dintre care 242 - de corupţie şi conexe, 545 - economico-financiare şi 378 de alte categorii.
Î.: TIMPUL a scris despre spălarea banilor de către PCRM în campania electorală trecută. Unii oameni s-au pomenit în listele de susţinere financiară a PCRM, dar n-au dat niciun ban. În ce măsură CCCEC se autosesizează în baza anchetelor jurnalistice? (Un cititor)
V. Ch.: Ziua mea de lucru începe cu lectura publicaţiilor periodice şi studierea tuturor materialelor care au tangenţă directă cu activitatea Centrului. Toate articolele care vizează CCCEC sau cele care arată unde ar fi trebuit să se implice Centrul, ori unde s-a omis prezenţa lui sunt identificate şi prezentate persoanelor responsabile, cu rezoluţia de a lua atitudine. Recunosc, multe informaţii referitoare la acte de corupţie sau alte derogări grave de la legislaţie le luăm din ziare, inclusiv din TIMPUL. Uneori, asta mă întristează, deoarece lucrătorii noştri operativi ar fi trebuit să cunoască deja ceea ce apare în mass-media, să ştie ce se întâmplă în domeniul de care sunt responsabili. Totuşi, ne autosesizăm, răspundem la demersuri, investigăm, dar se mai întâmplă să fim induşi pe piste false. O bună parte din informaţiile publicate nu corespund realităţii. Suntem înţelegători: ziaristul nu are o modalitate de verificare a autenticităţii informaţiilor. Misiunea noastră e să facem investigaţii, să nu neglijăm problemele cetăţenilor, dar şi munca jurnalistului. Referitor la spălările de bani în campanile electorale de către partide, menţionez că, indiferent de cine a comis această infracţiune, ea cade sub incidenta Codului Penal.
Î.: Care sunt cele mai dificile domenii pentru investigaţiile CCCEC? Se fac presiuni asupra ofiţerilor ca să abandoneze investigaţiile? (Nicolae Creţu, Nisporeni)
V. Ch.: Orice domeniu este complicat. În combaterea infracţiunilor economice şi celor de corupţie la nivel înalt avem acţiuni complexe, anevoioase, de lungă durată, uneori chiar irealizabile. Sunt domenii ce solicită nu doar o implicare totală, dar şi o experienţă corespunzătoare. Centrul este o instituţie prea tânără, iar colaboratorii lui activează de doar doi sau trei ani. Nu există, deocamdată, o experienţă în contracararea corupţiei în eşaloanele de vârf ale Puterii, o practică judiciară care să servească drept precedent pentru a pune la închisoare miniştri, deputaţi... În ceea ce priveşte posibilele presiuni, eu, dar şi angajaţii Centrului avem drept carte de căpătâi Constituţia, Codul Penal, cel de Procedură Penală, alte legi. Vă asigur, nu voi permite investigarea cazului în funcţie de coloratura politică a subiectului infracţiunii. Infractorul, de orice coloratură ar fi, trebuie să stea la puşcărie. Centrul nu e un instrument politic şi nu se va răfui cu partidele care nu sunt la putere, dar nu va face nici lobby pentru cei care astăzi sunt la guvernare. Ne vom „spăla” de titulatura ruşinoasă pe care ne-o atribuie mulţi - că Centrul este o instituţie de buzunar a guvernării; că se răfuieşte cu oponenţii politici; că exercită presiuni asupra celor care merg contra cursului politic actual; că sugrumă businessul şi comercianţii neloiali etc., etc. Nu voi admite sub nicio formă ingerinţa politicului în activitatea instituţiei pe care o conduc.
Î.: Cum aş putea obţine o audienţă la dvs.? (Ion Rotăraş, Recea, Râşcani)
V. Ch.: În fiecare zi de luni, de la ora 14.00. Asta - pentru director, iar pentru vicedirector - în fiecare zi de marţi.
Î.: De ce CCCEC nu investighează cazurile de corupţie, abuz de putere şi delapidări din proprietatea statului care au avut loc în mai multe raioane cu implicarea factorilor de răspundere locali? (Valeriu Cincilei, Cantemir)
V. Ch.: Anume că Centrul le investighează. Autorităţile publice sunt permanent în vizorul nostru, pentru că ele gestionează banii publici şi, în virtutea funcţiilor pe care le deţin, sunt expuse riscului de coruptibilitate. În 2009, CCCEC a trimis în judecată 20 de cauze penale în care erau vizate persoane din administraţia publică locală - preşedinţi de raioane, vicepreşedinţi, primari. Azi, în gestiunea Direcţiei generale urmărire penală se află 84 de dosare penale cu abuzuri de serviciu, neglijenţă, trafic de influenţă, sustrageri în proporţii deosebit de mari, fals în acte etc. Toate cazurile vizează factori de decizie din autorităţile locale, dintre care în 16 este vorba de primari.
Î.: La azilul republican de invalizi şi pensionari, directoarea şi-a angajat numai rudele. Fură şi bani, şi produse alimentare. Puteţi să investigaţi acest caz? (Nicolae, Chişinău)
V. Ch.: N-am avut nicio sesizare de la acest azil, dar vom verifica informaţia.
Î.: Vă deranjează de la Hânceşti un grup de asociaţi care am participat la construcţia gazoductului. Am construit reţelele din banii noştri, dar primăria le-a vândut. Locuitori de lângă Şcoala auto au plătit şi pentru ei, dar şi pentru Grădiniţa „Brânduşa”. Primăria nu le-a întors 36 mii de lei, dar pe urmă a vândut toate reţelele. O să ne întoarcă banii? (Ioana Holban, Hânceşti)
V. Ch.: Doamnă Holban, vom verifica ce se întâmplă acolo.
Î.: Sunt funcţionari - procurori, judecători, vameşi - care şi-au construit case cu două niveluri, au două automobile scumpe, merg la Marea Adriatică... De ce nu verificaţi veniturile acestora?(Gheorghe Durbală, Chişinău)
V. Ch.: Rândul funcţionarilor numiţi poate fi continuat la nesfârşit. Mama relelor nu-s doar procurorii, judecătorii, vameşii, poliţiştii, există şi multe alte persoane care se încadrează perfect în această categorie - oameni care s-au îmbogăţit prin trafic de influenţă, prin intermedieri, prin corupere. Una din problemele care astăzi este discutată la nivel înalt este declaraţia pe venituri, proprietăţile şi cheltuielile. În ce măsură acestea reflectă starea adevărată a lucrurilor? Noi nu avem un mecanism de control al surselor financiare din care trăieşte o persoană publică, un sistem de monitorizare eficient, cu sancţiuni corespunzătoare pentru acei care nu pot să-şi motiveze averile. Sunt necesare modificări de legislaţie.
Este o problemă a tuturor, nu numai a Centrului, a MAI sau a Procuraturii. Şi e inutil să se creadă că 100 de angajaţi ai CCCEC vor curăţa societatea de corupţie. Corupţia a devenit un mod de viaţă. Unii iau mită, iar alţii dau, fără nicio responsabilitate. Dar trebuie să ne schimbăm viaţa. Iată de ce suntem în aşteptarea semnalelor din partea cetăţenilor. Chiar îi rog şi-i aştept pe acei care au ce spune şi deţin probe de venituri din activităţi de corupţie. Totuşi, menţionez că statul are nevoie de un mecanism eficient de monitorizare şi control a veniturilor şi cheltuielilor funcţionarilor.
Î.: Lucrez ca şofer de vreo doi ani, cu contract de muncă, într-o firmă turcească, dar nu-mi plătesc banii. Ce să fac? Probele nu le pot spune la telefon. (Măgdăceşti, Criuleni)
V. Ch.: Veniţi, luni, la mine.
Î.: Aţi descoperit mecanismul aplicat la importul de carne, care conducea la majorarea frauduloasă a preţurilor? Cine sunt vinovaţii? (Valerian Sireţeanu, Călăraşi)
V. Ch.: Da, este un subiect discutat mult în şedinţele de guvern, mediatizat în presă şi frecvent vehiculat în rândurile populaţiei care, se pare, aşteaptă chiar condamnări la moarte. Mecanismul menţionat era o variantă clasică: şi capra sătulă, şi varza întreagă. Pe de o parte, s-a urmărit scopul de susţinere a producătorului autohton, prin punerea pe piaţă a produselor de carne de import la preţuri aproape egale cu cele din ţară, pe de alta - diminuarea fluxului de contrabandă cu aceste produse, prin monopolizarea ramurii. Aşa a fost creat monopolul sau, cum l-a numit presa, „mafia cărnii”. S-a ajuns la aceea că în RM puteau importa carne doar trei-patru firme-gigant. Altora nu li se eliberau autorizaţii. A fost un caz real de lobare a intereselor de grup la nivel de stat. „Monopolul cărnii” era un mecanism creat în mod sistemic, treptat, ani la rând, cu susţinere politică, cu adoptare de legi care i-au conferit o alură legitimă.
Noi nu avem în Codul Penal noţiunea de lobby şi nu putem trage la răspundere pentru aşa ceva. Constatările mele pot surveni în contextul instrumentării cauzelor penale pe faptul introducerii prin contrabandă a cărnii în proporţii deosebit de mari. Avem şase dosare pe care Centrul le investighează împreună cu procurorii şi ne vom expune asupra lor, vom avea şi vinovaţi, şi sentinţe de judecată. Totuşi, declarativ, acel sistem a fost un scop benefic, el urmărind lichidarea contrabandei, crearea unui mecanism eficient de protecţie a consumatorului. În realitate însă, prin lobare, s-a creat un mecanism de susţinere a unui grup de interese, agreat de fosta guvernare. Cine şi de ce a vrut ca anume agenţii economici respectivi să deţină drepturile de import? Important e că astăzi acest mecanism a fost lichidat. Nu vor mai exista criterii care să favorizeze un anumit grup. Actualmente, poate importa carne oricine.
Î.: În ultimul timp, la Centru s-au schimbat trei directori. A influenţat acest lucru eficienţa CCCEC? (Persoana n-a reuşit să se prezinte)
V. Ch.: Este adevărat că instabilitatea în funcţie a conducătorilor CCCEC a lăsat o amprentă nu prea bună asupra eficienţei instituţiei, dar şi asupra asigurării unei continuităţi a politicilor Centrului. Înţeleg că a fost foarte dificil pentru ei să-şi păstreze verticalitatea. Menţionez că, în acest sens, în programul Guvernului au apărut şi priorităţi care vizează activitatea Centrului, modernizarea şi consolidarea capacităţilor instituţionale ale lui. Astăzi, când societatea aşteaptă mişcări concrete din partea Centrului, este rezonabil de întreprins toate măsurile de protecţie a acestuia de ingerinţa politicului. Mai mult, suntem permanent în vizorul partenerilor noştri europeni, care au asistat Centrul atât tehnic, cât şi consultativ. Unul dintre principalele standarde ale acestora este asigurarea independenţei şi stabilităţii ofiţerilor CCCEC, pentru a asigura buna desfăşurare a tuturor politicilor anticorupţie începute în comun.
Î.: La Fabrica de vinuri de la Cricova se fură ca în colhoz. Fură cei din administraţie, pentru că nu sunt controlaţi la ieşire, după serviciu. (Elena, Ialoveni)
V. Ch.: În asemenea instituţii există servicii care asigură paza proprietăţilor. Mi se pare că cei de la Cricova ar putea să aibă un contract cu Direcţia de pază a Ministerului Afacerilor Interne. Vom anunţa colegii de la MAI, dar ne vom sesiza şi noi, ca să vedem dacă fenomenul are proporţii mari.
Î.: Veţi da publicităţii indicaţiile „venite de sus”, aşa cum a promis că o va face procurorul general? (Ştefan Costiuc, Chişinău)
V. Ch.: Nu-mi telefonează nimeni ca să-mi dea indicaţii „de sus”. Eu sunt responsabil pentru toate cauzele penale care se instrumentează de ofiţerii Centrului. Sigur, voi da publicităţii orice caz de presiune exercitată asupra mea sau asupra subalternilor mei.
Î.: Ex-ministrul Economiei, Igor Dodon, a avut dosare la Centru. Care este soarta lor, dacă nu-i un secret? Şi încă: puteţi confirma sau infirma că mama deputatului comunist Petrenco are 80 de mii de lei restanţe la plata pentru arendă? (Maria, Chişinău)
V. Ch.: Avem mai multe petiţii din partea cetăţenilor şi interpelări din partea deputaţilor, atât în privinţa mamei dlui Petrenco, cât şi a unor factori de decizie de la Ministerul Economiei. În prezent, Centrul desfăşoară verificări. Nu vreau să fie interpretate comentariile mele ca presiuni asupra celor care sunt implicaţi în acţiuni de verificare. Ulterior, vă vom anunţa ce a fost stabilit.
Î.: Este adevărat că „mafia cărnii” de la Piaţa agroalimentară centrală din Chişinău este la mâna unor ofiţeri de poliţie? (Vasile Croitoru, Străşeni)
V. Ch.: Adevărat. Piaţa Centrală e un barometru al coruptibilităţii din societatea noastră. Este un segment controlat de reprezentanţi ai administraţiei municipale, ai instituţiilor fiscale, sanitare, de poliţie... Există acolo post de poliţie care trebuie să asigure ordinea publică, să verifice mărfurile neautorizate etc. Unii poliţişti au o tarabă-două la piaţă şi îşi facilitează comercializarea produselor, cum ar fi carnea, sau sunt implicaţi în strângerea taxelor de la acei care comercializează fără autorizaţie. Dar... Un angajat al organelor de drept nu trebuie să se ocupe cu activităţi comerciale. Important e că sunt poliţiştii implicaţi în scheme de contrabandă, trafic ilicit de mărfuri... Am avut chiar şi câteva reţineri a unor poliţişti, inspectori fiscali, dar cum a fost „bardak” în piaţa agricolă, aşa a şi rămas. Prerogativa de a face regulă în rândurile colaboratorilor săi îi aparţine MAI, în special - Direcţiei securitate internă. În ultimii cinci ani, poliţia din Piaţa Centrală a fost reorganizată şi schimbată de vreo patru ori, însă lucrurile nu s-au mişcat din loc. Probabil, se impun măsuri mai radicale.
Î.: La Şerpeni, Anenii Noi, se vinde spirt contrafăcut, de contrabandă, din Transnistria. Cum să scăpăm de această năpastă? (Tudor Crăciun)
V. Ch.: Poliţistul de sector nu trebuie să admită aşa ceva. Contrabanda din Transnistria este o problemă mare. Ceea ce nu se mai poate aduce legal prin vămile noastre, vine ilegal prin partea transnistreană. Contrabanda cu produse alimentare şi de uz casnic, cu spirt vine şi de la kilometrul 7 de pe traseul Odesa. Ştim despre aceste probleme şi le-am discutat împreună cu Ministerul de Interne, cu prim-ministrul. Vom verifica şi ce se întâmplă la Şerpeni.
Î.: Cum identificaţi „cârtiţele” din sistemul CCCEC? (Valentin Drăgan, Chişinău)
V. Ch.: La Centru, suntem puţini şi ştim ce face şi ce gândeşte fiecare dintre noi. Am insistat să creăm în colectiv un sistem de securitate internă foarte serios, care să ne permită debarasarea de elemente ce ar putea trăda interesele statului - cea mai gravă formă de sabotaj, pentru mine. Cunosc factorii de risc din cadrul CCCEC, inclusiv potenţialele „cârtiţe”. Mă voi strădui să diminuez asemenea tendinţe. Vreau ca subalternii mei să-şi facă datoria cinstit, iar eu voi aprecia performanţele lor, voi promova persoanele oneste, corecte şi profesioniste
Î.: Ce părere aveţi despre transformarea CCCEC într-o structură identică cu FBI? (Nicolae Trofin, Durleşti)
V. Ch.: Până la FBI mai avem mult de parcurs. Centrul n-are nici opt ani de la fondare, iar Biroul Federal de Investigaţii din SUA este al unei ţări cu tradiţii democratice fundamentate istoric. Media de activitate a colaboratorilor la FBI e 25 de ani, la noi - trei ani. Aici, fiecare reorganizare vine cu concedierile sale. Trebuie să folosim principiul că noi slujim drapelul, ţara şi poporul. Mai mult - nimănui. Ca să ajungă la ponderea pe care o are FBI în asigurarea securităţii statului, prin investigarea fraudelor economice şi a corupţiei în eşaloanele de vârf ale Puterii, CCCEC are nevoie de autonomie şi cadre calificate. Totuşi, nimic nu-i imposibil, dacă există voinţa comună a tuturor factorilor de decizie implicaţi în procesul de democratizare a societăţii. Sunt convins că mergem pe calea progresului şi-l vom marca cu paşi concreţi, prin responsabilitate şi curaj.
