Ce doreşte Formuzal?
Arcadie Gherasim
Săptămâna trecută, başkanul nejudecat al Găgăuziei, Mihail Formuzal, a compus o scrisoare în adresa preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, prin care înaintează nişte pretenţii ce ar putea destabiliza definitiv situaţia din R. Moldova.
Astfel, după cum aflăm, Formuzal este frământat profund şi euforic de problema reunirii ţării, iar pentru ca acest vis să devină realitatea jinduită de unii interfrontişti cuibăriţi la Comrat, ideea başkanului statalist este că „prin referendum trebuie să fie adoptată o nouă Lege supremă, care să prevadă o nouă structură a ţării - un stat federativ cu trei subiecţi: Moldova, Găgăuzia şi Transnistria”. Mai departe, Formuzal spune că trebuie determinate drepturile şi obligaţiile subiecţilor federaţiei, precum şi că trebuie consolidat în mod constituţional statutul limbii ruse ca limbă oficială.
Întrebarea pentru un astfel de caz comportamental este următoarea: de ce acum şi de ce anume aceste subiecte sunt avansate în prim-plan de către liderii găgăuzi? Răspunsul este unul simplu şi concludent: anume acum Kremlinul a decis să folosească deschis această regiune pentru a crea o nouă piedică serioasă în calea integrării noastre europene. Acum e momentul când presa imperială rusească, serviciile secrete ruseşti şi ambasadorii Rusiei la Chişinău să culeagă rodul politicii antimoldoveneşti pe care au promovat-o deschis şi nestingheriţi de nimeni la Comrat. Mobilizaţi de favorurile de care s-au bucurat, conducătorii UTA „Gagauz-Yeri”, ca la comandă, au şi început implementarea planului de transformare a regiunii în al doilea cap de pod al Rusiei pe teritoriul statului independent RM.
Promovând permanent o politică de ignorare a limbii de stat în autonomie şi continuând rusificarea găgăuzilor, autorităţile de la Comrat au generat antipatii deschise faţă de naţiunea majoritară, faţă de aspiraţiile ei europene şi dorinţa de a nu ferfeniţa RM. În timp ce majoritatea moldovenilor au îmbrăţişat nu numai aspiraţiile, ci şi valorile europene, printre care şi toleranţa etnică, găgăuzilor li s-a băgat în cap permanent că UE şi NATO sunt duşmani, că Chişinăul urmăreşte doar nimicirea găgăuzilor şi că, în general, găgăuzii trăiesc greu doar din cauza liderilor democraţi de la Centru, ci nu din vina celor de la Comrat.
O astfel de „educaţie patriotică” n-a rămas fără urmări, iar cel mai grav e că, deşi şi-au dorit o autonomie care să le garanteze dreptul de a nu dispărea ca etnie, deşi au militat permanent pentru independenţa RM, liderii găgăuzi nu au abandonat ideea rusificării poporului lor şi nu au agreat ideea că limba de stat în RM e alta decât cea rusă. De ce găgăuzii nu cunosc limba de stat a RM? De ce nu vor să o cunoască? Iată o întrebare sensibilă la care ar trebui de găsit răspunsul cel mai sincer.
Acum despre federaţia lui Formuzal. Este evident că başkanul nu-i om prost şi înţelege că aderarea RM la UE va face irezistibil de atractiv malul drept al Nistrului pentru populaţia de pe malul stâng şi că această apropiere de UE va crea condiţii mai bune şi pentru dezvoltarea nivelului de viaţă şi a culturii tuturor minorităţilor naţionale, inclusiv a găgăuzilor. În asemenea condiţii, forţele separatiste îşi pierd argumentele rudimentare şi, anticipând acest pericol pentru ele, încearcă să-şi inventeze noi obstacole în calea unificării RM prin europenizare.
…Acum un an mă aflam în aeroportul din Istanbul. Alături, două tinere găgăuze, de vreo 19-20 de ani, aşteptau avionul spre Chişinău. Am intrat în discuţie şi am aflat că lucrau ilegal în Turcia. Însă au fost prinse de poliţie şi iată-le la aeroport. Fără acte, în aşteptarea expulzării. Încotro? În viitoarea federaţie a lui Formuzal?
+++
Ce crezi despre această problemă?
