Curtea a reținut că prevederile articolului 88 lit.c) din Constituție abilitează Președintele Republicii Moldova cu una din principalele atribuții în exercitarea puterii de stat, care vizează statutul juridic al persoanei, – acordarea cetăţeniei. Astfel, conform normei constituţionale, Preşedintele „soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic”.
Curtea a menționat că potrivit art. 27 din lege, Președintele Republicii Moldova emite decrete în cazul acordării, redobândirii, renunţării şi retragerii cetăţeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.
În același timp, Curtea a reținut că potrivit art. 41 din lege „Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în Curtea Supremă de Justiţie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare”. De asemenea, potrivit art. 42 din lege, refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărârilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţă judecătorească.
Concluzionând cele menționate, Curtea a constatat că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Textul integral al deciziei poate fi accesat aici: http://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=decizii&docid=231&l=ro
Sursa: Timpul.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
