Copacul cu dorinţe
de Sorina Ştefârţă

Acum nişte luni de decembrie scriam că trăiesc, de parcă aş alerga după un tren pe care nu-l pot prinde, iar distanţa devine tot mai mare. De atunci, nu doar un om mi-a mărturisit că se regăseşte perfect în această ipostază. Este „fugărită” viaţa azi, iar anul 2011 nu a făcut excepţie. Şi-n loc să spunem „ce am făcut”, ne pomenim cu tot mai multe „nefăcute” la activ. Câte cărţi (nu) am citit, ce spectacole (nu) am văzut, de câţi oameni (nu) ne-am amintit…

La recenta lansare a calendarului pentru 2012 al revistei PUNKT, am fost îndemnaţi să scriem pe nişte foiţe ce am face, dacă într-adevăr anul viitor va fi sfârşitul lumii. Şi să agăţăm foiţele pe un copac improvizat. Nu ştiu dacă sfârşitul lumii e o realitate sau dacă indienilor maya, pur şi simplu, nu le-a ajuns piatră pentru calendar... Am scris, totuşi, că aş lăsa totul şi aş călători. Citind cărţi, mergând la spectacole şi amintindu-mi de oamenii dragi. Dar, oare chiar trebuie să vină sfârşitul lumii, ca să răsară copacul cu dorinţe?

Maternitate 2011
de Gheorghe Budeanu

Frig. Şi întuneric…
Dorin Chirtoacă aprinde o surcică. Se vede Voronin cum taie pelinci din Tricolor. La florărie, pe ascuns unul de altul, Traian Băsescu şi Vladimir Putin vor să cumpere câte un buchet de trandafiri albi, dar nu mai sunt, i-a cumpărat pe toţi premierul Filat. Nu, nu pentru Sanda… Mihai Ghimpu îi face din ochi lui Voronin şi-i salută respectuos pe cei cu halate albe. Mark Tkaciuk îi şopteşte, olteneşte, ceva la ureche lui Oleg Reidman. Şi numai Lupu - sigur că Marian - stă şi nu poate înţelege dacă au trecut nouă luni sau doi ani… Se deschide uşa şi cei de afară aud vocea catifelată a Vitaliei Pavlicenco: „Ei nu ştiu cine şi cum să-i taie burrrrricul…”.

Toată lumea se agită, crăcănată între est şi vest. Pe alături - niciun WC. Cei mai patrioţi au început să suduie, pornind spre intrare cu pumnii strânşi între picioare: „Cât o să mai aşteptăm?!”.

Încotro, Moldova?
de Tatiana Corai

În 2011, R. Moldova a fost recunoscută drept ţara în care se consumă cea mai mare cantitate de alcool pe cap de locuitor. Alte clasamentele internaţionale spuneau că Moldova e ţara care se depopulează cu cele mai rapide ritmuri din lume. Dar tot în 2011, mămăliga a ajuns în Cartea Recordurilor…

Ce facem şi ce recorduri ne aşteaptă în 2012? Continuăm exodul spre Italia, Rusia, Portugalia sau ne întoarcem la cotele noastre de pământ, rămase în paragină? Ne pornim spre Uniunea Euroasiatică, unde ne cheamă insistent dl Putin, sau continuăm să batem la uşa Uniunii Europene, în speranţa că ni se va deschide? Facem alegeri anticipate sau încercăm să ajungem fără ele la mult trâmbiţata stabilitate?
Încotro, Moldova?

Ar fi trebuit să fiu la Tallinn…
de Pavel Păduraru

Aşa cum iată că mă aflu şi eu în concediu de o săptămână în anul 2011, încerc să profit şi să-mi vizitez prietenii pe care, din lipsă de timp, nu i-am văzut de mult. Şi aşa se întâmplă că unii dintre ei lucrează în serioase instituţii de stat, ceea ce de cele mai multe ori mă scoate din sărite. Intru: “Noroc, ce mai faci?”, “Bine, îmi răspund, lucrez, tu?”, “Da eu mă odihnesc, îs în concediu”.

Mort-copt, aici se termină povestea. De încerc să abordez vreun subiect mai serios care acum mă interesează din simplă curiozitate, mai bine mi-aş astupa urechile decât aş auzi eternele cuvinte: “Prietene, nu mă lua de prost! Ştiu că ai dictafon în buzunar. Ştiu că la tine şi nasturii înregistrează, ştiu că ţi-ai ascuns în păr camera video…”. Auzind aşa prostii, tac sau vorbesc prostii, care mă fac să casc până la epuizare... Apoi încerc să-i adulmec: “Măi, tu chiar crezi că m-aş duce acum la ziar să scriu articole? Nu-mi pasă, măi, de nimic!”. Mă scrutează cu coada ochiului şi mi-o taie: “Dacă ai fi prost, te-aş crede”. Ies zăpăcit şi mă gândesc că mai bine aş fi prost, măi, da poate chiar îs prost şi acum ar fi trebuit să fiu la Tallinn, unde am vrut să fug cu tot cu mine zilele trecute… Iar când îmi dau seama de asta, prefer să pup dinţii anului 2011, care-s tare-tare cafenii.

O ultimă întrebare, la început de an
de Ana Taban

Dragi cititori, dar şi politicieni! Vă îndemn să nu vă luaţi prea în serios, cel puţin o dată pe an, şi să răspundeţi la o singură întrebare: Va mai conta asta peste un an?

Fizicianul Stephen Hawking spunea că ne aflăm pe o planetă neînsemnată, aflată la periferia uneia dintre cele o sută de miliarde de galaxii. Iar eu sau voi suntem unul din miliardele de oameni de pe planetă. Gândind în aceşti parametri, credeţi că problemele cu care ne confruntăm zi de zi, inclusiv "jocurile politice", sunt chiar atât de importante?

Personal, când lucrurile nu merg aşa cum mi-aş fi dorit, îmi pun uneori această întrebare. Dacă răspunsul este nu, trec mai departe - rapid.
Să gândim în perspectivă şi să zâmbim mai mult în anul care vine, poate doar aşa reuşim să alegem preşedintele. „Zâmbetul e ca ştergătorul de parbriz, nu opreşte ploaia, dar îţi permite să-ţi vezi de drum”, spunea J. Wasbro.

Un an plin de zâmbete vă doresc tuturor, chiar şi celor mai încruntaţi politicieni!!!

Text-şoc între ani
de Ion Surdu

Moldoveanca Anna Lesko şi-a etalat fundul în scop caritabil; Caz şocant la Ocniţa: O fată este bătută şi umilită de către două adolescente; Incredibil: Filat este mai bogat decât Putin; Judecător beat la volan; Exclusiv: Vezi cu ce impresii au rămas oaspeţii veniţi la nunta lui Ilan Shor cu Jasmin; Uite cât de transparentă a fost rochia vedetei; Breaking news: Scandal la biserică; Cum şi-a sărbătorit ziua de naştere căţeluşa Zosea - „Regina glamourului”...

Ne aflăm într-o „tranziţie” continuă dintre prostie şi indiferenţă, ură şi mercantilism, mai nou - dintre fărădelege şi glamour. Uităm că suntem făcuţi în lumea asta ca să iubim, nu ca să ucidem, ca să ne respectăm, nu ca să ne îngropăm de vii şi ca să avem încredere unii în alţii, nu ca să ne urâm. Îmi dau seama că în ziua de azi foarte puţini ţin cont de aceste virtuţi, dar eu totuşi rămân „naiv” şi vreau ca în 2012 să nu mai citim titluri de genul celor de mai sus.
La mulţi ani, oameni!

Suplimentul „Femeia” în anul 2012
de Mira Tănase

Am reuşit în anul 2011 să vă aducem toate noutăţile destinate femeilor aproape, pentru că o femeie întotdeauna ar trebui să fie pregătită pentru noi începuturi şi să se gândească foarte bine la ceea ce îşi doreşte.

Dacă aţi fost aproape de noi în acest an şi aţi ales să ne citiţi şi în anul ce vine, vom încerca să nu vă dezamăgim şi să reuşim a vă aduce la îndemână toate informaţiile care vă pot fi utile în viaţa de zi cu zi. Ne aşteaptă un final de an frumos, pe care ar trebui să îl întâmpinăm cu sufletul deschis şi cu gânduri cât mai frumoase.

Ştim cu toţii că banii pot rezolva multe probleme pe lumea asta, dar niciodată nu vor ţine loc de familie, însă omul ce are mai scump pe lumea asta decât familia? NIMIC. Rugaţi-vă cât puteţi de mult să fiţi sănătoşi şi nu închideţi seara ochii înainte de a fi recunoscători pentru ceea ce aveţi. Noi vă mulţumim că sunteţi aproape de Suplimentul „Femeia” şi în anul 2012, făcând astfel parte din marea noastră familie.

Să ne trăiască antidotul!
de Irina Papuc

Dacă ar fi să compun o urătură respectând strict regula pe care ne-o impune această bucată vie de folclor… aş da-o în bară. Şi asta pentru că de la un timp începem să scriem totul după o regulă - cea jurnalistică: cele cinci (eventual, şase) întrebări din lead, surse oficiale, neoficiale - cel puţin trei la număr, background-ul, titlu, intertitlu, supratitlu. Şi-apoi în jurnalism n-ai ce compune, aici trebuie să povesteşti ce s-a întâmplat sau ce-ai văzut, scurt şi clar. Şi tot aşa… Toate astea le învăţăm şi încercăm să le respectăm pentru tine, cititorule. Pentru ca tu să ne urmăreşti, parcurgem kilometri prin noroi, renunţăm la zilele de odihnă, iar seara când ne odihnim tot ştiri urmărim, ca să nu ne scape ceva. E o muncă extraordinară, nu ne plângem de nimic. Ba chiar devine în timp o boală – una incurabilă. Deci, nu ne lipsiţi de antidot! Citiţi-ne şi la anul. Sărbători minunate! Cam asta a fost…Hăăăi-hăăăi!

Două evenimente nepolitice ale lui 2011
de Ion Macovei

Nu pot să spun că anul 2011 a trecut repede, aşa cum de obicei mulţi au senzaţia că trece timpul. S-au întâmplat destule evenimente ca să ne saturăm de el şi să păşim cu bucurie în 2012 crezând cu naivitate că problemele care ne-au bulversat viaţa vor rămâne în trecut. Trebuie remarcate, totuşi, câteva evenimente care sunt importante nu numai pentru Republica Moldova. Mă refer la sfinţirea Bisericii „Sfântul Petru şi Pavel” din Camâşovca, regiunea Odesa, singurul locaş sfânt românesc de pe teritoriul Ucrainei, şi la înălţarea Crucii Mântuirii Neamului Românesc de la Nisporeni. În rest, sunt mulţumit că am avut parte de câteva călătorii şi am descoperit nişte meleaguri de basm prin Republica Moldova.

Să vă iubiţi şi în 2012!
de Nadia Tătaru

E bine că în acest secol marcat de modernitate nu este demodat să iubim. E bine că norii şi grijile vieţii nu ne-au împietrit definitiv inima în faţa aproapelui nostru. E bine că Dumnezeu a avut grijă să ne lase pe pământ o mostră din veşnica Sa iubire.

Vă îndemn aşadar, fraţilor, să trageţi obloanele peste cuvinte şi să lăsaţi ca Naşterea Mântuitorului să vă purifice întreaga fiinţă.

Fie ca liniştea voastră să vină din credinţă şi fapte, de sus să vă ningă cu binecuvântări, iar dragostea Domnului să vă împodobească casa.

La mulţi ani, dragi cititori!
de Dumitru Crudu

Din punct de vedere cultural, anul 2011 a fost foarte bogat. 2011 este, fără îndoială, anul romanului basarabean. Ca în acest an, de foarte mult timp nu au mai apărut atâtea romane. O explozie similară se mai întâmplase doar la sfârşitul anilor şaizeci ai secolului trecut. Doar timpul va arăta care dintre aceste romane sunt valoroase. Anul 2011 a fost foarte prielnic şi pentru poezia basarabeană, ca şi pentru teatrul sau artele plastice moldoveneşti. Ce mai la deal la vale, a fost un an prodigios pentru cultura basarabeană. Să sperăm că, la fel, se va întâmpla şi în 2012. Dragi cititori, dacă vreţi să aflaţi cât mai multe lucruri inedite din şi despre cultura basarabeană de azi, fiţi aproape de ziarul nostru! La mulţi ani!