- Dle Tănase, justiţia ineficientă a fost una dintre cele mai grave moşteniri lăsate de guvernarea comunistă în RM. În anul care s-a scurs de la învestirea Guvernului, subiectul reformei justiţiei a fost prezent mereu în atenţia opiniei publice. Care este situaţia astăzi?

- În mai puţin de un an nu e posibil să faci reforme substanţiale în niciun domeniu, indiferent că este vorba de Interne, Sănătate, Justiţie sau Învăţământ. Pentru reforme fundamentale structurale ai nevoie de trei elemente: susţinere politică, bani şi timp. Din toate acestea noi, de fapt, nu am avut niciuna în măsura necesară. În 2009 am preluat un stat falit, secătuit după un an de proces electoral, iar principala sarcină era de a menţine procesele sub control şi de a nu admite instaurarea haosului. Cred că actualul Guvern a făcut faţă cu demnitate situaţiei date.

- E adevărat că nu poţi repara într-un an ceea ce s-a distrus timp de decenii, dar totuşi oamenii au aşteptat o viteză mai mare a tuturor reformelor, inclusiv în reformarea justiţiei.
- Unii spun că ne mişcăm prea lent, alţii - prea repede. Recent, Victor Puşcaş îmi reproşa, într-un articol publicat pe pagina unei instituţii de stat, că m-am apucat să reformez „diferite sfere ale justiţiei - urmărirea penală, sistemul judiciar, avocatura, notariatul, sistemul penitenciar, executarea hotărârilor judecătoreşti etc. - în doar câteva luni de zile, având în vedere că reformele de acest gen se desfăşoară, de obicei, pe parcursul a zeci de ani”. Într-un fel, dl Puşcaş are dreptate - după cum spuneam, RM se află într-o întârziere de 20 de ani în reformarea justiţiei faţă de statele post-comuniste. Tocmai din aceste motive, viteza cu care am abordat noi reforma judecătorească a fost de 180/oră. Pe parcursul a zece luni am demarat mai multe reforme în justiţie decât s-au făcut în ultimii zece ani. Şi am demonstrat societăţii că un guvern poate guverna ţara şi fără să dea „comenzi” justiţiei şi fără să bage lumea la puşcărie.

Pe parcursul a circa 11 luni de guvernare, am început acele reforme care puteau fi derulate şi finalizate în termene restrânse de timp. Cu toate acestea, am efectuat şi o serie de reforme instituţionale în privinţa mai multor altor actori ai justiţiei - notariat, avocatură -, iar trecerea la sistemul de executori judecătoreşti privaţi a fost o adevărată revoluţie. Am modificat fundamental activitatea ministerului şi dacă, acum un an, Ministerul Justiţiei era jandarmul partidelor politice, al societăţii civile şi cultelor religioase, astăzi lucrurile stau exact invers - în RM nu există partide, ONG-uri sau culte neînregistrate. Consider că un progres mare şi foarte important pentru actualul Guvern este încetarea monitorizării Consiliului Europei în unele cauze cu caracter religios sau reglementarea cauzelor la CEDO în dosarul 7 aprilie. Cei care afirmă că s-a făcut puţin în justiţie să-mi spună ce se putea face mai mult şi să-mi numească un guvern care, exercitându-şi mandatul doar un an, a făcut asemenea reforme.

Reforma presupune şi o schimbare radicală a mentalităţii clasei politice

- În ce mod ar trebui reformată justiţia moldovenească?
- Pentru a schimba vizibil lucrurile este necesară împrospătarea corpului de judecători. Aceasta înseamnă selectarea, timp de doi ani, a 250 de judecători tineri, persoane care nu au fost implicate în schemele corupţioniste şi cumătriste de la noi. Pentru succesul reformei este necesar de a demite in corpore conducerea Curţii Supreme de Justiţie şi revederea substanţială a competentelor acesteia. De asemenea, pentru a asigura durabilitatea reformei, este necesară mărirea salariului unui judecător începător până la cel puţin 1500 euro pe lună, iar în instanţele superioare - până la 3000 euro, pentru ca acesta să nu cadă pradă eventualelor acţiuni de corupţie. Reforma presupune reformarea totală a Procuraturii Generale şi a sistemului de urmărire penală. Şi, cel mai important, reforma presupune şi o schimbare radicală a mentalităţii clasei politice, care urmează să renunţe la ideea de a controla justiţia.

- De ce aceste acţiuni nu s-au întreprins până acum?
- Reforma la care mă refer poate fi derulată într-o perioadă de trei-patru ani. În luna noiembrie 2009, când a eşuat ultima tentativă de a alege şeful statului, era clar că avem la dispoziţie o perioadă de doar şapte-opt luni pentru a munci. În asemenea termene nu ai cum să produci anumite schimbări radicale. Din aceste considerente, ne-am axat în principal pe acele reforme care puteau fi promovate în termene reduse şi care puteau obţine votul parlamentarilor.

- De ce nu au fost lichidate instanţele economice?
- Lichidarea instanţelor economice şi transmiterea competenţelor acestora către instanţele de drept comun a fost un proiect care a testat moralitatea clasei politice care guvernează azi RM. Nu voi face un secret din faptul că această iniţiativă îmi aparţine şi o promovez de mai mulţi ani, încă până la implicarea mea în politică. Am promovat această idee mai întâi pe interiorul partidului, apoi în negocierea Programului de guvernare, iar mai târziu, deja aflându-mă în funcţia de ministru. Şi acum sunt convins că aceste instanţe nu sunt necesare, iar concentrarea tuturor litigiilor economice în câteva cabinete este un fundal minunat pentru exercitarea unui control total asupra întregii economii a ţării. De altfel, acest proiect a fost printre primele pe care le-am promovat în şedinţele de Guvern în octombrie trecut. Când s-a ajuns ca acest proiect să fie supus discuţiilor în Parlament, au început jocurile mârşave şi ticăloase din toate părţile, care aveau un singur scop: de a torpila adoptarea acestui proiect în schimbul preluării controlului asupra instanţelor economice, pentru a putea influenţa anumite dosare.

- Cine a torpilat acest proces?
- Acţiuni de acest gen s-au făcut din toate părţile. Suntem în campanie electorală şi nu e cazul să încep şi eu bufonade cu dezvăluiri şi acuzări. Societatea a văzut cine şi ce poziţie a avut în această problemă. Mie mi-a fost clar că refuzul de a susţine acest proiect înseamnă că o bună parte a actualei puteri politice nu este pregătită să-şi asume o reformă multidimensională în domeniul justiţiei. Adică, o bună parte dintre cei care astăzi deţin puterea în RM nu vor să renunţe la intenţiile de a exercita un control asupra proceselor din societate prin intermediul justiţiei. Am ajuns la o situaţie paradoxală, când unii deputaţi comunişti, cu care am discutat subiectul instanţelor economice, susţineau această reformă, în timp ce o parte din membrii majorităţii parlamentare căutau pretext pentru a vota împotrivă.

Aş putea veni cu multe detalii, dar aş dezamăgi multă lume şi aş spulbera anumite mituri...

- De ce nu s-a reuşit până la urmă demisia lui Ion Muruianu?
- Cazul Muruianu a scos în evidenţă, mai bine ca oricare altul, ticăloşia şi mizeria morală a multora dintre cei care se bat cu pumnul în piept că nu pot dormi noaptea de dragul unei justiţii libere. Din momentul în care am preluat funcţia de ministru, nu am făcut un secret din faptul că dl Muruianu trebuia destituit fără nicio întârziere. În caz contrar, orice încercări de remanieri de cadre pe interiorul sistemului ar fi fost imposibile. Am fost şi rămân convins că, prin schimbarea lui Muruianu cu cineva din interiorul sistemului, nu s-ar fi schimbat nimic. Anume din aceste considerente am optat pentru aducerea în fruntea justiţiei a unui om din afara sistemului, care nu e legat cu nimeni şi nu are obligaţii faţă de nimeni. L-am convins pe judecătorul moldovean de la CEDO, dl Mihai Poalelungi, care este un om onest şi principial, să accepte revenirea în RM pentru a schimba starea de lucruri în justiţie. Am discutat acest subiect şi cu vicepreşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului, dl Nicolas Bratza.

În acelaşi timp, poziţia mea faţă de Ion Muruianu a dat startul unei adevărate competiţii de a-i oferi acestuia protecţie. Aş putea veni cu multe detalii, dar cred că aş dezamăgi foarte multă lume şi aş spulbera anumite mituri... Până la urmă, s-a reuşit promovarea în Parlament a proiectului de hotărâre privind demisia lui Ion Muruianu. După aceasta, a urmat celebra Hotărâre a Curţii Constituţionale (CC). Am declarat atunci, o declar şi acum: decizia CC în cazul Muruianu este o decizie dictată de acţiuni de corupţie şi interese de tip mafiot. Schimbarea practicii CC de 12 ani de dragul lui Muruianu a fost posibilă doar datorită unei ample şi complicate operaţiuni, bazată în mare parte pe corupţie. Toate argumentele CC că hotărârea ar fi fost adoptată din raţiuni nobile, pentru a proteja o pretinsă independenţă a justiţiei, sunt poveşti. Decizia CC, în realitate, a apărat doar persoana lui Muruianu şi nu o iluzorie „independenţă a justiţiei”. Lipsa de consecvenţă în promovarea acestor două proiecte - lichidarea instanţelor economice şi schimbarea managementului CSJ - au demonstrat slăbiciunea clasei politice. Aceasta a mobilizat cercurile de interese din domeniul justiţiei să se consolideze şi să organizeze o adevărată rezistenţă împotriva oricăror schimbări din justiţie. Faptul că Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat o decizie prin care a stabilit că un judecător nu poate fi sancţionat pentru adoptarea unei hotărâri ilegale, dacă această hotărâre este irevocabilă, reprezintă apogeul cinismului şi lipsei de elementar bun-simţ.

- Miercuri, în cadrul unei conferinţe de presă, aţi fost acuzat de implicare într-un litigiu legat de privatizarea Hotelului „Chişinău”. Cum comentaţi?
- Nu e ceva nou. Aceleaşi declaraţii au răsunat, pentru prima dată, acum vreo cinci luni. La acel moment, am emis un comunicat de presă prin care am crezut că am lămurit lucrurile. Mă văd nevoit să vin din nou cu aceleaşi explicaţii, doar că în alt context, cel al „luptei cu mafia”. În calitate de ministru, am primit o petiţie prin care se reclama faptul că Procuratura Generală a cerut în instanţă anularea privatizării Hotelului „Chişinău”, desfăşurată în 1998, adică, acum 12 ani... Am remis petiţia dată Procuraturii Generale, CCCEC, Agenţiei Proprietăţii Publice şi altor autorităţi, informându-le că o eventuală cerere de anulare a privatizării poate fi depusă de Procuratură doar în interiorul termenului de prescripţie, care este de trei ani. Prin urmare, încercarea de a anula un contract de privatizare după 12 ani este contrară legii şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Le-am atras atenţia autorităţilor că, la acel moment, existau trei condamnări la CEDO pe situaţii similare (Hotelul „Dacia”, „Ipteh” SA şi Cariera de piatră de la Cosăuţi). În toate cele trei cazuri, CEDO a constatat că depunerea de către Procuratură a unor recursuri în afara termenului general de prescripţie constituie o violare a principiului securităţii raporturilor juridice. Aceasta e toată povestea cu aşa-numita „implicare” a mea. În aceeaşi zi când au fost lansate aceste acuzaţii, am plasat pe pagina Ministerului Justiţiei copia adresării pe care am primit-o şi copia răspunsului oferit. Nimeni n-a avut nimic de replicat.

Există foarte multă lume deranjată de existenţa ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase...

- De ce au fost reluate aceste acuzaţii?
- Există foarte multă lume deranjată de existenţa ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase. Cei care au folosit justiţia ca maşină de făcut bani vor face tot posibilul ca Tănase să nu mai deţină portofoliul de ministru al Justiţiei în viitorul Guvern. Din acest punct de vedere, se va încerca compromiterea mea pe toate căile, cu tot felul de intrigi, minciuni şi manipulări.

- Cum comentaţi valul de dezvăluiri din ultimele două săptămâni din presă?
- Nicicum. Voi repeta ceea ce a declarat premierul Vlad Filat: „Nu doresc să intervin în acest măcel, ce are la bază interese economice, iar orice declaraţii trebuie probate”. Nu voi interveni deoarece ştiu cine sunt „dezvăluitorii” - fostul consilier pentru misiuni speciale al fostului preşedinte Voronin, în perioada în care s-au făcut cele mai mari ilegalităţi în această ţară, şi foştii parteneri de afaceri ai lui Vladimir Plahotniuc, care au făcut afaceri grase în perioada aceleiaşi guvernări. Iar acum luptă cu mafia... Unde erau ei toţi când RM era transformată de Voronin într-o imensă secţie de poliţie şi puşcăriile erau pline cu oponenţi ai vechiului regim? Unde erau ei când erau devastate redacţiile ziarelor, când presa era hărţuită prin interminabile procese de judecată, când ziariştii erau loviţi cu ranga în cap pentru simplul fapt că aveau curajul să spună adevărul? De ce au apărut acum, în ajun de electorală? No comment.

- Oricum, aceste dezvăluiri au tulburat viaţa politică şi, bănuim, şi pe a dvs.…
- Cred că toată această telenovelă cu „dezvăluiri” nu-i decât un proiect comunist bine gândit, ce are ca scop de a consolida în opinia colectivă acuzaţiile comuniste că forţele democratice care au învins în alegerile din 29 iulie 2009 sunt criminalizate şi mafiotizate. Iar oamenii ar trebui să nu mai aibă încredere în forţele democratice şi să voteze cu comuniştii - acesta este scopul final al „afacerii”... Noi am mai trecut prin aşa ceva. În anul 2000 a fost lansată o amplă campanie „pentru o guvernare cu mâinile curate”, care campanie nu viza pe nimeni din clanul Voronin, ci doar democraţi. Matei, Snegur, Diacov - aceştia erau cu „mâinile murdare”, iar Voronin şi Roşca erau „curaţi ca lacrima”. Care a fost consecinţa? Apariţia unei senzaţii de dezgust şi repulsie care, în final, a dat ţara noastră pe mâna comuniştilor pentru un deceniu.

Acum se întâmplă cam la fel. Sub pretextul nobil de luptă cu mafia, se acreditează ideea că forţele democratice sunt creaturi de tip mafiot. Ce altceva ar trebui să înţeleagă omul simplu, când aude că instituţii ca Procuratura, Justiţia, Banca Naţională, CCA, CCCEC şi altele sunt controlate de mafie, iar Ministerul de Interne e condus de o „păpuşă care nu decide nimic”? Observaţi că PCRM este destul de relaxat în ultimul timp. Explicaţia e simplă: de ce şi-ar consuma energia, dacă democraţii se discreditează de minune unii pe alţii de unii singuri?

- Vă mulţumim pentru interviu.