- Etichetată în dreapta Nistrului ba „pretinsa”, ba „aşa-numita”, republica moldovenească nistreană a marcat ieri două decenii de existenţă. Dle Ţăranu, de ce s-a ajuns la această aniversare?

- Acum 20 de ani, când a apărut republica autoproclamată, puţini şi-ar fi putut imagina că va rezista atâta. Avem de-a face cu o „creatură” de ordin geopolitic şi prin aceasta se explică longevitatea ei. Transnistria, în formula în care există azi, este o „creatură” a Rusiei şi n-ar fi supravieţuit, dacă nu ar fi fost susţinută de Moscova, din interese geopolitice. Aşa-numita republică nistreană, ca şi alte entităţi autoproclamate similar, a apărut în urma destrămării URSS, după ce pe tot cuprinsul fostului imperiu au apărut peste 170 de zone de conflict, dintre care 30, inclusiv Transnistria, au fost marcate de violenţe şi confruntări armate.

- Numai Rusia este de vină că regimul de la Tiraspol se menţine de 20 de ani?
- E şi responsabilitatea clasei politice. Scenarii de creare a republicilor secesioniste, în încercarea de a opri destrămarea URSS, au fost aplicate pe tot cuprinsul fostului imperiu, dar n-au prins peste tot. Să ne amintim de aşa-numita Republica Narva din Estonia, bunăoară. Clasa politică de la Tallinn a avut luciditatea de a nu reacţiona la provocări şi a depăşit situaţia. Clasa politică din RM n-a fost capabilă să înfrunte provocările Moscovei, la începutul anilor ’90 ai sec. XX. Nici astăzi nu reuşeşte.

- Am putea afirma că RMN rămâne în viaţă şi pentru că, până recent, Occidentul accepta tacit ca RM să rămână în sfera de influenţă a Kremlinului?
- Şi UE, şi SUA au avut o abordare diferită în cazul republicilor baltice şi al RM. Noi, din păcate, eram într-o situaţie geopolitică defavorabilă, nu ne-am bucurat de aceeaşi susţinere din partea Occidentului. Totodată, România, la momentul destrămări URSS, nu era o forţă redutabilă şi n-a putut să ne acorde sprijinul necesar pentru a înfrunta pericolul de destabilizare ce venea din Răsărit.

- Şi astăzi care este situaţia? Ce viitor are această „creatură geopolitică”?
- Situaţia rămâne foarte complicată şi nu există soluţii viabile la moment. Oricât ar părea de paradoxal, reîntregirea ţării în condiţiile de astăzi ar putea periclita procesul de europenizare a RM şi perspectivele de aderare la UE, deoarece societatea noastră continuă să oscileze între integrarea europeană şi vectorul estic.

- Declaraţiile oficiale vorbesc clar de orientarea spre Europa...
- Retorica politică şi situaţia reală deseori sunt absolut diferite. RM încă nu şi-a făcut alegerea clară, iar Transnistria în acest proces este o frână enormă. Soluţionarea politică a conflictului poate avea loc doar în urma unor aranjamente internaţionale. Fără sprijin din exterior, acest lucru este imposibil.

- Câte aniversări trebuie să mai facă Tiraspolul până va fi rezolvat acest conflict?
- Este dificil să vii cu astfel de prognoze. Se poate întâmpla foarte curând, dar poate dura ani în şir. Depinde cum se vor aşeza piesele pe tabla de şah a geopoliticii europene. Un semnal important sunt recenta întâlnire Medvedev-Merkel şi propunerile înaintate de cancelarul Germaniei. S-a spus că Occidentul e gata să participe la modernizarea Rusiei, dacă Moscova va accepta soluţionarea politică în Transnistria. Imediat ce Occidentul va conveni cu Rusia şi aceasta va socoti că a primit o compensaţie suficientă pentru a se lăsa de Transnistria, problema va fi soluţionată foarte rapid.

- Dacă Rusia renunţă la Transnistria, credeţi că Smirnov şi gaşca lui vor ceda puterea?
- În Transnistria nu există o societate democratică, iar aşa-numita clasă politică este profund mafiotizată şi divizată pe clanuri. În momentul în care Rusia se va detaşa de Transnistria şi va înceta asistenţa politică, militară şi economică, liderii separatişti, de teamă, vor părăsi regiunea. Va pleca şi o bună parte din populaţia rusofonă, care nu-şi va găsi rostul în acest teritoriu. În schimb, marea majoritate a populaţiei va accepta orice soluţie politică în cadrul RM, fiindcă aceasta va însemna debarasarea de un regim criminal, recunoaşterea pe plan internaţional ca parte a unui stat suveran, lichidarea piedicilor care stânjenesc viaţa oamenilor simpli din Transnistria.

- Şi cum schimbăm mentalitatea acestor oameni, marcaţi de cei 20 de ani de ideologizare smirnovistă?
- Vor exista probleme, dar nu în măsură să devină obstacole de netrecut. Reîntregirea ţării pe acest plan este un lucru relativ simplu. Va fi nevoie de ceva timp pentru recuperarea psihologică a populaţiei din stânga Nistrului, dar va fi un proces firesc, nu unul dureros. Susţinerea promisă de Occident, în sensul europenizării RM, este esenţială aici.

- Faptul că Rusia şi-a delegat ambasadorul de la Chişinău să participe la „solemnităţile” de ieri de la Tiraspol nu este un semn că Moscova nici în gând n-are să renunţe la această „creatură”?
- Modul sfidător în care ministrul rus de Externe şi-a trimis reprezentantul la aceste manifestaţii, ignorând adresarea autorităţilor RM de a se abţine de la orice participare, este un amestec în procesul electoral din RM. Rusia dă un semnal foarte clar că îşi doreşte altă guvernare la Chişinău, indirect încercând să influenţeze rezultatele alegerilor ce urmează.

- Şi Ucraina şi-a trimis ambasadorul la aniversare...
- Înseamnă că trebuie să tragem concluziile respective şi în raport cu Ucraina care, după schimbarea configuraţiei politice la Kiev, a devenit mult mai ascultătoare faţă de Moscova. Gesturile Moscovei şi ale Kievului constituie un indiciu că succesele RM pe direcţia occidentală sunt într-adevăr mari, devenind deranjante pentru vecinii noştri estici.