Astăzi 17 Octombrie 2017, Marţi - Ultima actualizare la ora 13:59
Abonamente

Actualitate 23 Septembrie 2017, ora 09:00

reportajArhiva din subsolul universității - depozit de acte și povești uitate

Marime Font

Unii moldoveni își ridică diplomele de studii de la universitate peste patru decenii doar pentru a se lăuda în fața nepoților

După ce absolvă facultățile, mulți studenți uită să-și ridice diplomele de licență sau master și dispar. Uită sau nu le pasă, depinde de caz. Unii dintre ei își amintesc de aceste documente tocmai peste ani. Căutând să afle care este soarta diplomelor lăsate să se prăfuiască prin universităţi, TIMPUL a discutat cu Ana Ştirbu, arhivarul Universității de Stat din Moldova, care, de mai bine de opt ani, depozitează nu doar acte, dar și emoții.

„Arhiva este cea mai vizitată subdiviziune a universității”

Arhivarul Ana Știrbu ne spune că nu și-a imaginat vreodată că va îndrăgi atât de mult aceasta profesie. De mai bine de un deceniu, ea a venit la Chișinău cu scopul de a face carte la Facultatea de Istorie, pentru ca apoi să revină în satul natal din raionul Florești, unde visa să devină profesoară. Așa s-a întâmplat însă, că, în anii de studenție, Ana și-a cunoscut viitorul soț, iar după căsătorie tânăra familie a decis să rămână cu traiul în Capitală. După obținerea licenței, ea a căutat cu disperare un post vacant, dar ia-l de unde nu-i…
Astfel, din voia destinului, femeia a ajuns arhivar. „Nu am crezut niciodată că voi avea această meserie. De la bun început, când m-am angajat, eram sigură că nu voi rezista mai mult de un an, fiindcă mi se părea o activitate foarte plictisitoare. Acum pot spune cu certitudine că arhiva este poate cea mai vizitată subdiviziune a Universității de Stat. Aici ne întâlnim zilnic cu circa 50 de foști absolvenți ai facultăţilor noastre”, menţionează Ana Știrbu.

Diplomele de studii medii sunt păstrate 75 de ani

În arhiva Universității de Stat sunt depozitate toate dosarele foștilor studenți. Acestea conțin informații despre activitatea curriculară și, de foarte multe ori, actele de absolvire a studiilor medii în original, în baza cărora studenții au fost înmatriculați la facultate. Deși specialista spune că, după absolvirea instituției, fiecare student este obligat să-și ridice documentele cu care s-a prezentat la admitere, de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă. „După obținerea diplomei de studii superioare, mulți studenți uită să-și ridice actele în temeiul cărora au fost înmatriculați. Cu toate acestea, noi suntem obligați să le păstrăm timp de 75 de ani. De exemplu, în 2015, în arhivă erau peste 84 de mii de dosare, numai pentru secția frecvență la zi”, explică Ana Ştirbu.


Și-a ridicat „diploma roșie” peste 40 de ani

Motivele pentru care foștii studenți uită de propriile acte sunt diverse. Cert este că toţi își amintesc că au fost cândva elevi sau studenţi doar atunci când au nevoie de aceste documente. Potrivit Anei Ştirbu, dintre persoanele care vin cu întârziere la arhivă, cei mai mulţi sunt absolvenții promoțiilor de după anii 2000, care solicită diploma de BAC pentru a-și continua studiile în străinătate, acolo unde au emigrat imediat după absolvirea universității. „E foarte trist că ne fug oamenii din țară şi revin acasă din toate colţurile lumii doar pentru a-și retrage actele. Aceștia constituie marea parte a vizitatorilor arhivei. Am avut însă și cazuri, când unele persoane s-au prezentat să-și retragă diploma roșie cu care au fost admiși la facultate acum 40 de ani, cu singurul scop de a se lăuda în fața nepoților, demonstrându-le cât de tari au fost la învățătură”, își amintește specialista.

Un bărbat a albit într-o clipă

Chiar dacă arhivarul are un salariu de puțin peste 2000 de lei, iar condițiile de muncă nu sunt cele mai bune, Ana Știrbu spune că-i place activitatea sa, deoarece zilnic interacționează cu tot felul de oameni care ascund povești de viață impresionante. „În cei opt ani de muncă cred că aș putea scrie o carte despre foștii absolvenți care s-au perindat prin această sală. Aici, fiecare își spune, involuntar, durerea. Uneori am impresia că depozităm nu doar acte, dar și întâmplări”, consideră arhivarul.



Femeia ne spune că nu va uita niciodată cum într-o bună zi, bunăoară, a intrat pe ușă un fost absolvent cu părul cărunt, care dorea să-și ridice un document uitat. Când, la vederea acestuia, Ana și o colegă de-a sa s-au mirat de părul prea alb pentru vârsta vizitatorului, el a început să le relateze povești cutremurătoare. Bărbatul a avut un singur fiu, care plecase cândva împreună cu familia în vacanță. Acolo, pe mare, s-ar fi întâmplat un accident, în urma căruia copilul a dispărut. „Mi-a spus că până la urmă poliția a găsit doar bucăți din corpul celui mic, iar tatăl fusese chemat să-l recunoască. Astfel, în momentul în care a înțeles că acesta este fiul său, a albit imediat. Istoria aceasta m-a marcat profund”, recunoaște Ana Știrbu.

Deși este îndrăgostită de profesia sa, interlocutoarea mea nu crede că își va continua activitatea o viață întreagă, deoarece arhivele din țara noastră se află într-o situație critică, iar salariile sunt mizerabile. „Toate arhivele din R. Moldova sunt în subsoluri, nici a noastră nu face excepție. În zădar am făcut nenumărate apeluri la instituțiile abilitate pentru a ne schimba sediul, însă de peste tot ni se spune că nu există finanțare pentru așa ceva. Mai mult decât atât, și salariile ne sunt foarte mici. Este imposibil să-ți întreții familia din banii aceștia, care nu-ți ajung nici pentru servicii la comunale, pe timp de iarnă. De aceea, deși regret că alții pleacă din țară, încep și eu deja să mă gândesc la emigrare”, conchide femeia.

Nici diplomele de licență nu sunt ridicate la timp

Nu doar diplomele de BAC și cele de licență și master sunt ridicate cu întârziere. Motivul este același, că tinerii iau drumul spre Rusia sau Europa după facultate și inițial nu cred că au nevoie de documentele de studii. Despre aceasta ne-a povestit Ludmila Tomuleț, metodista sectorului de eliberare a actelor de studii. „Diplomele pe care le eliberează universitatea nu sunt depozitate în arhivă, dar într-un safeu special. De regulă, studenții le ridică în timp de două-trei luni de la absolvire. Însă avem și din cei care vin peste cinci sau șapte ani. De exemplu, cele mai vechi diplome pe care le avem acum în safeu sunt din anul 2002”, explică specialista.
Ludmila Tomuleț nu ne-a putut da o cifră exactă a absolvenților care nu și-au ridicat diplomele, deoarece numărul acestora se schimbă de la o zi la alta.

Un articol de: Ana Marchitan
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 17 Octombrie 2017, de Pavel Păduraru

Aşteptări

Femeia de serviciu. Am şi eu o vecină, ca toată lumea, numai că a mea e puţin mai altfel decât celelalte.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Uriașii cu un singur text (I)

Există autori care reușesc să se impună ca mari scriitori cu un singur volum sau chiar un singur poem. Însă lucrurile nu stau întotdeauna atât de simplu pe cât pare.

() Citeşte tot articolul

Bună Dimineața 16 Octombrie 2017, de Ana Gabor

Mandat de la Dumnezeu sau de la Putin?

„Putin, te iubim! Noi ca tine vrem să fim!” (Zicală din Sadova)

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Ziua orașului

Se apropie ziua orașului, motiv de bucurie pentru mulți dintre noi. Concerte, ziua vinului și câte ceva gratuit ca oamenii să fie mulțumiți. De obicei muzica e fără plată pentru cetățeni, iar muzicienii primesc onorarii de la primărie.

() Citeşte tot articolul

Editorial 11 Octombrie 2017, de Octavian Țâcu

Expedițiile Memoriei (IV). Românii/ moldovenii dintre Krasnoiarsk și Irkutsk

Scriam săptămâna trecută că voi reveni pentru o relatare asupra experiențelor trăite în acest an cu Expedițiile Memoriei în Siberia, acolo unde am mers pentru un studiu asupra istoriei comunităților de români/moldoveni din regiunea Irkutsk și ținutul Krasnoiarsk.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Octombrie 2017, de Răzvan Munteanu

Muzica, sportul şi schimbul de informaţii - politici de coeziune socială pe ambele maluri ale Prutului

În România, despre „frații de peste Prut” am auzit vorbindu-se încă din clasa primară, iar mesajul „Basarabia e România” răzbate acum scris pe zidurile din orașe, drumuri naționale, în apropierea monumentelor istorice sau turistice, în timp ce...

() Citeşte tot articolul

Atitudini 22 Septembrie 2017, de Marin Basarab

De ce nu se fac filme documentare în Moldova?

În Republica Moldova nu se face film documentar.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md