Astăzi 13 Decembrie 2017, Miercuri - Ultima actualizare la ora 19:21
Abonamente

Editorial 11 August 2017, ora 05:00    Din editia print

Marime Font

Blasfemie pe Sfântul Munte sau turism până sus la Dumnezeu

Când scriu aceste rânduri, colegii mei de redacție caută să afle opinia oficială a frăției monahale de pe Muntele Athos cu privire la politicienii care vizitează acest loc sfânt în scopuri de PR. 

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Ideea ne-a venit după pelerinajul efectuat acum o săptămână la mănăstirile de pe peninsula greacă de către un grup de socialiști moldoveni, conduși de președintele Igor Dodon. A fost o vizită despre care a aflat toată țara și care a trezit doar sminteală și în rândul ateilor, și printre creștini. Apariția acestui sentiment în inimile noastre nu are nevoie de explicații, fiind înțeleasă de la sine: mersul lui Dodon și al găștii sale pe Sfântul Munte aduce a sacrilegiu ascuns de ipocrizie, iar pelerinajul lor are iz de curată blasfemie. 

Primul indiciu în această privință este anume faptul că despre călătoria socialistă către cele sfinte știe de-acum toată lumea. Am impresia că, mergând la cele 12 mănăstiri de pe munte, pe care a găsit timp să le viziteze, Dodon se gândea mai mult la frumusețea chipului său din fotografii, decât la smerenie și rugăciune, de care toți cei care ajung la Athos nu trebuie să uite nici pentru o clipă. De bine de rău, n-a mers omul la circ sau la nuntă, unde eticheta îi cere să fie zâmbăreț, nici la o întâlnire electorală, unde îți prinde bine să apari în fața camerelor de luat vederi într-o ipostază de grangure grijuliu și îngândurat… Omul a mers la rugăciune.

Pelerinaj sau turism religios?

Potrivit literaturii creștine, pelerinajul nu este o modă, o plimbare sau turism religios, ci este drumul pe care îl face creștinul pentru a-L căută pe Dumnezeu într-un loc unde se manifestă cu putere prezența Lui: biserici, mănăstiri, icoane, moaște și oameni cu viață sfântă. Iar scopul pelerinajului este îndreptarea vieții către Dumnezeu prin poruncile Lui. În ghidul pentru pelerinii la Sfântul Munte se menționează: „Vorbiți cât mai puțin și doar ce este necesar. Rugați-vă neîncetat în acest loc al Maicii Domnului, dedicat rugăciunii și postului. Nu vă grăbiți să vedeți totul. Sau cât mai multe locuri. Pelerinajul nu constă în mulțimea locurilor văzute sau a imaginilor înregistrate. Nu fotografiați decât cu acordul gazdelor. De obicei, în biserici și mănăstiri sunt interzise aceste lucruri. La fel sunt interzise fotografierea sau filmarea monahilor.”



Din mulțimea de imagini postate de Dodon pe rețelele sociale, în timpul călătoriei la Athos, presupunem că lui i s-a permis să fie fotografiat. Nu știm dacă monahii de pe munte erau la curent cu faptul că aceste poze vor bombarda Internetul, ca instrumente ale unei ample campanii de PR politic, însă apar îndoieli că ei și-ar fi dat acordul în acest sens. La Sfântul Munte nu se face politică, iar cei care uzitează de călugării de acolo pentru a-și croi publicitate de orice fel pot provoca în cel mai bun caz compătimire.

Dodon vorbește cu Dumnezeu prin țoale

Dacă vrea cineva să-mi reproșeze că aș căuta nod în papură pentru a-l ataca pe Dodon, deoarece socialiștii noștri ar fi foarte evlavioși și precucernici, are tot dreptul. Totuși cei care cred așa ar fi bine să privească încă o dată cu atenție „expozițiile foto” postate de șeful statului pe Internet și textele care le însoțesc. Unele dintre acestea au fost șterse ulterior de către același Dodon, însă pot fi găsite pe portalurile de știri.

În aceste poze, Dodon și ai săi nu se deosebesc prin nimic de niște turiști și nu aduc nici câtuși de puțin a pelerini. De-a dreptul jenant e faptul că întreg grupul socialiștilor s-a îmbrăcat în aceleași straie albe cu inscripția „Iubesc Moldova”. Cui au vrut ei să-i mărturisească că-și iubesc țara? Lui Iisus sau Maicii Domnului? Cu Ei nimeni nu comunică prin intermediul hainelor, ci doar a inimii. Dumnezeu știe ce are fiecare muritor în suflet și dacă el își iubește patria sau doar se folosește de ea pentru a se îmbogăți. Dacă, însă, mesajul era dedicat părinților de pe munte, și pentru ei prea puțin contează inscripțiile de pe odăjdii. De aceea, Dodon și gașca au procedat ca niște adolescenți îndrăgostiți de o tipă, care, căutând să-i câștige dragostea, își comandă tricouri cu înscrisul: „Te iubesc, Galina!”. Și umblă haihui prin oraș, fără să-și dea seama că biata fată se uită la ei ca la niște pramatii. Pentru că dragostea apare și crește doar în intimitate, dar nicidecum nu în gura târgului sau pe țoalele pe care le porți.

Ce are în comun Bismarck cu rugăciunea?

La fel e și rugăciunea, care reprezintă cea mai ascunsă și sinceră legătură a omului cu Dumnezeu. Indivizii care se laudă în dreapta și-n stânga că se roagă cu osârdie și credință mint. Chiar și Evanghelia ne arată că Hristos nu ascultă rugăciunea fariseului, care-și dă aere de tip evlavios, ci pe cea a vameșului, care se pocăiește din inimă. La rândul său, Dodon se fudulește că în momentul în care se ruga pe Sfântul Munte și-a amintit de niște cuvinte, chipurile, de-ale lui Bismarck, care spuneau că lumea ar trebui să joace cinstit cu rușii, pentru că ei nu iartă pe nimeni. De unde până unde, în timpul rugăciunii, care necesită concentrare spirituală maximă și cuget liber, în capul lui Dodon a aterizat acest gând năstrușnic? De la Dumnezeu, care ne învață să iertăm? De la Cel care nu iubește cruzimea și minciuna, cu care Rusia își bate joc de noi de atâta timp?

Iată de ce vorbeam mai sus de sacrilegiu și blasfemie în legătură cu drumul socialiștilor la Sfântul Munte. Nu zic, poate că cineva din gașca lui Dodon a și mers încolo cu inima curată, dar, în fond, așa-zisul lor pelerinaj a ieșit mai mult decât caraghios. Dacă suntem atenți la plimbările prin mănăstirile de la Athos, cu mâinile strânse la spate, ale fostului șef al Direcției Ordine Publică a MAI, actualul deputat Petru Corduneanu, ne amintim mai degrabă de kaghebiștii sovietici care își intrau prin biserici doar pentru a intimida credincioșii.

O recomandare pentru Mitropolitul Vladimir

Astăzi am ajuns într-o lume în care tot mai mulți oameni se dezic de Dumnezeu din cauza că tot mai puțină lume gândește. Și, din păcate, în această lume apar inși de genul dodonului nostru, care fac din Dumnezeu o jucărie politică. Dacă șeful statului ar fi vrut într-adevăr să se roage lui Dumnezeu pentru familia și țara sa, ar fi plecat pe Sfântul Munte neștiut de nimeni, iar acolo ar fi căzut în genunchi într-un colț al bisericii și s-ar fi rugat în tăcere. Cu cât mai mult ar fi păstrat această taină, cu atât mai fericit s-ar fi întors acasă. Iar când ar fi intrat prin bisericile din R. Moldova, ar fi stat într-un loc mai ferit din altar, ci nu în mijlocul lumii. Astfel s-ar simți mai liniștit sufletește și mai aproape de Dumnezeu, căci e mare diferența între a aprinde o lumânare față în față cu Creatorul tău sau față în față cu diferiți fotografi. Până și enoriașii s-ar simți mai fericiți, dacă nu l-ar vedea în casa Domnului pe Dodon și pe bodyguarzii săi, care le distrag atenția de la rugăciune.

Cu această ocazie, recomand Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove să-l sfătuiască cel puțin pe șeful statului să-și găsească un loc mai comod în biserică, decât să smintească creștinii prin tot felul de spectacole politice, care mai întâi de toate lovesc tot în imaginea bisericii.

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Opinii & Editoriale 13 Decembrie 2017, de Moni Stănilă

Atunci când e cum ar trebui să fie

În luna octombrie am avut plăcerea să stau câteva zile în Iași, oraș care a reușit, prin festivalul internațional de literatură și traducere, FILIT, să se înscrie în lista marilor orașe culturale – fiți atenți! – din lume.

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Decembrie 2017, de Răzvan Munteanu

Războiul hibrid și lecția Ucrainei pentru R. Moldova

Modificările cele mai complexe apărute după sfârșitul războiului rece au fost efectuate în domeniul studiilor de securitate, riscurile și amenințările căpătând noi valențe, de cele mai multe ori chiar de natură non-militară.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 13 Decembrie 2017, de Constantin Tănase

Mârlănismul cu față europeană

Dacă e să ne luăm după Lazăr Șăineanu, autorul monumentalului „Dicționar universal al limbii române”, mârlan ar însemna numai „om prost crescut, grosolan, bădăran”.

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Decembrie 2017, de Moni Stănilă

În trecere prin târguri de cărți

Săptămâna trecută a avut loc la București ediţia 2017 a Târgului de carte Gaudeamus, organizat de Radio România. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Silvia Radu și stâna Primăriei

Societatea civilă de la noi (existentă în mare parte doar pe bloguri și rețele de socializare) este foarte supărată pe primarul interimar Silvia Radu. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Decembrie 2017, de Moni Stănilă

Se apropie suta

În ajunul Zilei Naționale a României, obosită și cu gândurile în altă parte, am început să butonez la televizor cu intenția de a urmări știrile de la Moldova 1. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 11 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (IV) Adunarea Națională Moldovenească de la Tiraspol

Mișcarea de renaștere națională din 1917, care a trezit vulcanul trăirilor panromânești, ținute în frâu timp de un secol de autoritățile țariste, a avut impact nu doar asupra moldovenilor din Basarabia, ci și asupra celor de peste Nistru.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md