Editorial

Cineva care să ne facă europeni

Că politicienii sunt vinovați de sărăcia noastră nu am nicio îndoială, totuși există și lucruri mici, care depind de noi, dar care nu se fac. Ne-am obișnuit să plângem și să arătăm cu degetul. Despre mizeria din Chișinău aud de ani buni și din când în când se fac anumite campanii, majoritatea televizate, care trebuie să arate lumii că noi suntem curați și responsabili. Curățenie în parcuri, plantări de flori, pictură pe scări.

Dar dincolo de aceste gesturi ale unor cetățeni extrem de bine motivați (și cărora le mulțumesc), ne scapă esențialul: nici Chirtoacă, nici Plahotniuc, nici măcar Dodon nu fac picnicuri în parcul La Izvor (poate Marina Radvan mai merge la iarbă verde). Deci gunoiul din parcurile și pădurile noastre nu sunt aduse de clasa politică.

Noi suntem cei care umplem Moldova de gunoaie la propriu (și la figurat cu ștampila de vot!). Și nu am în vedere satele în care primarii nici nu se ostenesc să găsească o firmă de colectare a gunoiului cu care să semneze un contract. În Moldova unul strânge, o sută aruncă; doi reciclează gunoiul menajer; 70 nici nu se duc până la tomberoane.

Am cunoscuți care îmi povestesc că în blocurile lor au zidit ghena din pricina indiferenței locatarilor. Nu se obosesc să scoată gunoiul din bloc când se înfundă ghena, așa că s-au trezit cu gândaci și rozătoare.

Nici blocurile cu cinci etaje nu o duc mai bine. Chiar dacă gunoiul e colectat în permanență, chiar dacă avem containerele goale, chiar dacă Primăria a construit curți speciale de amplasare a tomberoanelor, oamenii vin și îngrămădesc gunoaiele în jurul curții, lângă tomberoane, proptite pe zidurile proaspăt vopsite.

Și nici măcar aici nu se sfârșește indiferența. Să ne amintim de vecinii comozi care au o problemă să coboare două etaje, care se încuie în casă și așteaptă un „prilej” ca să iasă. Dar, desigur, nu vor să locuiască alături de propriul gunoi așa că scot în sacoșe gunoiul și îl depozitează la ușă, proptit de peretele comun. Nu contează că mai și curge sau mai și miroase. Stă bine acolo, adună gândăcei. Cred că toți știți ce miros e în casa scărilor. Și de ce ar mirosi altfel? Când sacii de gunoi poposesc la fiecare etaj?

Nu știu cât putem să acuzăm doar autoritățile locale. Așa cum știm să tragem apa la toaletă (în casă, că prin oraș ai surprize și la acest capitol!), așa ar trebui să învățăm să ducem gunoiul la tomberon, atunci când îl scoatem din casă, nu când se ivește prilejul. Pentru că exemplul trebuie să pornească de la fiecare dintre noi și, pe de altă parte, nimeni nu trebuie silit să suporte mizeria altuia. Nu putem aștepta fonduri europene ca să ne măturăm casa.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *