Eu i-am recitit romanul Smaragda Teodorovna şi consider că acesta reprezintă unul dintre cele mai bune romane din literatura română din secolul XX şi capodopera incontestabilă a lui Constantin Stere. Cel mai impresionant lucru, care te izbeşte de la bun început cum iei în mână romanul Smaragda Teodorovna, care face parte din vasta epopee În preajma revoluţiei, e faptul că cei doi soţi care întemeiază familia Răutu, Smaragda şi Iorgu, reprezintă două extreme, pe alocuri chiar antagonice. Deşi vorbesc aceeaşi limbă, aceştia fac parte din lumi foarte diferite. Smaragda e absolventă de gimnaziu şi e o mare împătimită de lectură, iar Iorgu e un boier muncitor şi onest, dar fără nici un fel de preocupări intelectuale. Smaragda este o mare amatoare a serilor dansante unde se întruneşte periodic înalta societate, pe când Iorgu încearcă din răsputeri să le evite. Smaragda este un om al timpului său, în timp ce Iorgu este oarecum un paseist şi conservator. Şi chiar mai mult decât atât, Smaragda Teodorovna este o moldoveancă rusificată, iar Iorgu e un moldovean care îşi ciuleşte, din când în când, urechile la ceea ce se întâmplă peste Prut. De departe, soţii Răutu sunt nişte figuri exponenţiale pentru dezbinarea care s-a întâmplat în Basarabia în secolul XIX, când societatea basarabeană s-a divizat în două tabere opuse: unii voiau să uite cât mai repede că sunt moldoveni, iar alţii se încăpăţânau din toate puterile să reziste rusificării şi să-şi păstreze identitatea naţională şi socială. Singurul lucru care mai ţinea trainică această familie şi o reţinea pe Smaragda Teodorovna să facă pat cu un galonat din armata ţaristă erau copiii ei. De dragul lor, ea îşi părăseşte amantul eclatant şi scânteietor, picat în judeţul Soroca din capitala imperiului, cu care împărtăşea foarte multe lucruri comune şi se întoarce la soţul său bolovănos de care aproape că nimic nu o lega.
Smaragda Teodorovna, cum îi plăcea ei să fie apelată, şi soţul ei Iorgu Răutu, erau nişte personaje foarte răspândite în Basarabia secolului XIX. Alături de aceştia, Constantin Stere a mai reuşit să creioneze o întreagă galerie de boieri şi intelectuali basarabeni printre care se remarcă, de la o poştă, figura boierului scăpătat şi rătăcitor şi a lăutarului evreu. Cel din urmă, ambula între Moldova românească şi Basarabia, fiind un mesager al noutăţilor muzicale şi culturale de pe cele două maluri ale Prutului. Iar boierul ruinat era mândria judeţului. Acesta şi-a risipit averea doar ca să afle ce mai e nou în Viena, ambiţionându-se să se îmbrace sau să-şi schimbe trăsurile şi obiceiurile conform modei din capitala austriacă. Şi această încercare de-a ţine pasul cu moda l-a costat averea şi l-a aruncat pe drumuri. Cu toate acesta, boierii din judeţ îl disputau cine să-l găzduiască, şi-l ţineau, mai tot timpul, cu lunile, pentru că acest boier care-şi risipise bogăţiile, adunase o mare experienţă de viaţă.
Ei bine, ajunşi aici, nu putem să nu spunem că anume această galerie de personaje de neuitat, plus drama unei familii de basarabeni, fac ca romanul Smaragda Teodorovna să fie unul dintre cele mai mari romane din literatura română. Din păcate, însă, încă aproape necunoscut de publicul larg.
Dumitru Crudu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
