Astăzi 23 Octombrie 2017, Luni - Ultima actualizare la ora 19:07
Abonamente

Bună Dimineața 15 Februarie 2017, ora 12:32    Din editia print

Marime Font

Cum e să fii furat în transportul public. Am pățit-o și eu

O vorbă din popor spune că „ghinionistul dă din groapă în groapă”. Așa și eu - plină de noroc ca broasca de păr. Nenorocul meu este norocul hoților de buzunare care, după cum am observat, tare mă „iubesc”. Nu a trecut nici jumătate de an de când în urma unei călătorii obișnuite în transportul public am rămas fără bani și documente, că săptămâna trecută era să rămân din nou cu ochii în soare.

a

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

În urma acestor întâmplări am înțeles cât de pregătiți psihologic, dar și fizic sunt acești hoți. Și ca să vă dați seama cum au loc astfel de jafuri zi de zi în microbuzele noastre, vă voi spune una dintre schemele iscusiților pungași, pe care am simțit-o pe propria piele.

Într-o zi de duminică, veneam de acasă spre Capitală și fiind din nordul țării, punctul meu de sosire este Gara de Nord. Am coborât din microbuzul, în care am călătorit aproape trei ore, pentru a lua un alt transport public ca să ajung la destinația finală. Aveam cu mine o geantă de mână în care îmi țin lucrurile personale, inclusiv portofelul cu bani, și încă o altă geantă mai mare. Mi-am pregătit din timp taxa și am pus portofelul în geantă, crezând că este în siguranță, deoarece am poziționat-o foarte sigur. Credeam eu.



A venit microbuzul numărul 191 și am urcat în el foarte repede, deoarece erau mulți doritori de a urca în urma mea. Am achitat din primele secunde taxa și nu am reușit să fac nici câțiva pași că am simțit brusc cotul unui bărbat, de două ori mai înalt ca mine, pe fața mea. El s-a arătat foarte uimit de cele întâmplate, spunând că e o simplă neatenție din partea lui. Eu care mai nu mi-am pierdut echilibrul după întâlnirea neașteptată cu cotul bărbatului nici nu îmi trecu prin minte că toate aceste mici gesturi sunt de fapt făcute intenționat pentru a mă distrage de la cele ce urmau să se întâmple. Lângă acest domn cu mâini lungi, la propriu și la figurat, era o femeie la fel de înaltă care încă de la bun început mi s-a părut ciudată, deoarece purta un palton negru din piele, foarte lung, care era probabil cu vreo două, trei mărimi mai mari decât ar fi fost necesar. Eu fiind încă frustrată de ce cele întâmplate eram cufundată în fel de fel de gânduri ce au fost brusc întrerupte de o voce din interior, care mi-a spus: „ Irina uită-te în geantă”!

A fost ca un deja vu. Am lăsat privirea în jos spre geantă și mare mi-a fost mirarea când am observat că paltonul doamnei de lângă mine, care stătea foarte strâns apropiată, mi-a acoperit aproape jumătatea genții. Am început agitată să caut în ele ca să depistez dacă îmi lipsește portofelul, ce trebuia să fie într-un loc sigur. Însă, el deja se afla în mâna ei. Femeia văzând că vreau să mă întorc spre ea îmi aruncă în grabă punga cu bani la picioarele mele fără ca măcar să clipească din ochi. Am început involuntar să tremur de situația în care mă pomenisem, încât rămăsesem pentru câteva secunde fără cuvinte. M-am aplecat pentru a-mi ridica de jos lucrul ce îmi aparținea, am verificat dacă este totul așa cum am pus și am încercat să discut cu făptașa.

Am aruncat privirea în sus și am văzut o femeie care își vedea de treabă de parcă nimic nu s-a fi întâmplat. Am întrebat-o cu deosebit curaj cum își permite să mă fure fără să roșească. Dar în cele din urmă, primesc un răspuns care m-a blocat și bulversat pe loc. „Domnișoară nu știu cât e ora”… iar toate celelalte încercări de a dialoga cu ea s-au redus la zero, deoarece nu a binevoit să discute cu mine.

O pregătire psihologică ce m-a lăsat fără cuvinte nu doar pe mine, dar și pe cei care au observat gestul hoaței. După ce toți pasagerii au început să facă zarvă, această pereche brusc a simțit nevoia că trebuie să coboare și așa de parcă nimic nu s-a întâmplat au anunțat șoferul și au coborât fără să se uite în urmă.

Iar eu pe jumătate fericită că am rămas cu bunurile la mine și pe jumătate șocată de cele întâmplate, am strâns la piept punga cu bănuți, răsuflând ușurată că nu am călcat din nou în aceeași groapă.

Cu câtă ușurință păcătuiesc unii oameni fără să se gândească că poate aceștia sunt ultimii bani ai
persoanei pe care o fură, că poate iau de la un om bolnav sau flămând. Ei nu se gândesc deloc, de aceea trebuie să fim atenți și să nu cădem în astfel de scheme ale vânătorilor de bani ușori. Iar paradoxul constă în faptul că ei nu fură de la oameni bogați sau care fac banii ușor, dar de la cei săraci, de la studenții întreținuți de părinți sau de la oameni simpli care trăiesc de la salariu la salariu.

Un articol de: Irina Tabaranu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Octombrie 2017, ora: 18:02

Câți bani a pierdut Starnet din cauza incendiului izbucnit duminică?

Câți bani a pierdut Starnet din cauza incendiului izbucnit duminică? Din editia print

Reprezentanții companiei Starnet au pierdut circa 7 milioane de lei în urma incendiului izbucnit în data de 22 octombrie la unul din cele două noduri principale de distribuție a internetului pentru clienții din toată Republica Moldova. Totodată, aceștia anunță că facturile...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 23 Octombrie 2017, ora: 16:55

Ce a făcut Prinţul Charles la o oră după ce s-a născut Prinţul Harry

Ce a făcut Prinţul Charles la o oră după ce s-a născut Prinţul Harry

Acum, îşi iubeşte băieţii în egală măsură şi se bucură atunci când are ocazia să stea în prezenţa lor. Totuşi, situaţia nu a fost aşa încă de la naşterea lor. Într-un documentar prezentat de ”National Geographic”, Prinţesa Diana a...

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 23 Octombrie 2017, de Răzvan Munteanu

Politica Rusiei de susținere a separatismului global: o armă cu 2 fețe

În ultimii ani, despre Federația Rusă s-a vehiculat în presa internațională ca despre cel mai mare susținător al mișcărilor secesioniste din Europa și nu numai.

() Citeşte tot articolul

Editorial 21 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Credință fără învățătură?

Un om credincios poate atinge sfințenia independent de nivelul de școlarizare sau numărul de cărți citite. Rugăciunea e școala lui.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Octombrie 2017, de Pavel Păduraru

Jurnalul Morții sau Ultimul Editorial

Pe când eram student, cred că am fost la sute de lansări de carte la Uniunea Scriitorilor și pe la fel de fel de biblioteci. O făceam din două motive, care se cam ceartă între ele, dar n-am ce să le fac - e treaba lor.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Octombrie 2017, de Constantin Tănase

„Centristul” Diacov, separatismul rusesc și unionismul românesc

…Când se face referire la replica lui Iisus, dată lui Pilat, se citează, de obicei, doar prima parte („Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”). Să nu uităm, însă, și de partea a doua: „și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Fără aceasta, prima parte își...

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Să ne mai distrăm un pic cu socialiștii

Știți, cred, cu toții telefoanele de jucărie pe care le primesc copiii și cum, bucuroși, fac ture prin casă bolborosind cu forță în aceste jucării.

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Octombrie 2017, de Octavian Țâcu

Expedițiile Memoriei (V): Românii/moldovenii dintre Krasnoiarsk și Irkutsk

Potrivit recensământului federal din 2002, în Rusia locuiau 172 330 moldoveni, dintre care 98 097 bărbați și 74 233 femei.

() Citeşte tot articolul

Atitudini 22 Septembrie 2017, de Marin Basarab

De ce nu se fac filme documentare în Moldova?

În Republica Moldova nu se face film documentar.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md