Astăzi 22 Ianuarie 2018, Luni - Ultima actualizare la ora 15:02
Abonamente

Bună Dimineața 15 Februarie 2017, ora 12:32    Din editia print

Marime Font

Cum e să fii furat în transportul public. Am pățit-o și eu

O vorbă din popor spune că „ghinionistul dă din groapă în groapă”. Așa și eu - plină de noroc ca broasca de păr. Nenorocul meu este norocul hoților de buzunare care, după cum am observat, tare mă „iubesc”. Nu a trecut nici jumătate de an de când în urma unei călătorii obișnuite în transportul public am rămas fără bani și documente, că săptămâna trecută era să rămân din nou cu ochii în soare.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

În urma acestor întâmplări am înțeles cât de pregătiți psihologic, dar și fizic sunt acești hoți. Și ca să vă dați seama cum au loc astfel de jafuri zi de zi în microbuzele noastre, vă voi spune una dintre schemele iscusiților pungași, pe care am simțit-o pe propria piele.

Într-o zi de duminică, veneam de acasă spre Capitală și fiind din nordul țării, punctul meu de sosire este Gara de Nord. Am coborât din microbuzul, în care am călătorit aproape trei ore, pentru a lua un alt transport public ca să ajung la destinația finală. Aveam cu mine o geantă de mână în care îmi țin lucrurile personale, inclusiv portofelul cu bani, și încă o altă geantă mai mare. Mi-am pregătit din timp taxa și am pus portofelul în geantă, crezând că este în siguranță, deoarece am poziționat-o foarte sigur. Credeam eu.



A venit microbuzul numărul 191 și am urcat în el foarte repede, deoarece erau mulți doritori de a urca în urma mea. Am achitat din primele secunde taxa și nu am reușit să fac nici câțiva pași că am simțit brusc cotul unui bărbat, de două ori mai înalt ca mine, pe fața mea. El s-a arătat foarte uimit de cele întâmplate, spunând că e o simplă neatenție din partea lui. Eu care mai nu mi-am pierdut echilibrul după întâlnirea neașteptată cu cotul bărbatului nici nu îmi trecu prin minte că toate aceste mici gesturi sunt de fapt făcute intenționat pentru a mă distrage de la cele ce urmau să se întâmple. Lângă acest domn cu mâini lungi, la propriu și la figurat, era o femeie la fel de înaltă care încă de la bun început mi s-a părut ciudată, deoarece purta un palton negru din piele, foarte lung, care era probabil cu vreo două, trei mărimi mai mari decât ar fi fost necesar. Eu fiind încă frustrată de ce cele întâmplate eram cufundată în fel de fel de gânduri ce au fost brusc întrerupte de o voce din interior, care mi-a spus: „ Irina uită-te în geantă”!

A fost ca un deja vu. Am lăsat privirea în jos spre geantă și mare mi-a fost mirarea când am observat că paltonul doamnei de lângă mine, care stătea foarte strâns apropiată, mi-a acoperit aproape jumătatea genții. Am început agitată să caut în ele ca să depistez dacă îmi lipsește portofelul, ce trebuia să fie într-un loc sigur. Însă, el deja se afla în mâna ei. Femeia văzând că vreau să mă întorc spre ea îmi aruncă în grabă punga cu bani la picioarele mele fără ca măcar să clipească din ochi. Am început involuntar să tremur de situația în care mă pomenisem, încât rămăsesem pentru câteva secunde fără cuvinte. M-am aplecat pentru a-mi ridica de jos lucrul ce îmi aparținea, am verificat dacă este totul așa cum am pus și am încercat să discut cu făptașa.

Am aruncat privirea în sus și am văzut o femeie care își vedea de treabă de parcă nimic nu s-a fi întâmplat. Am întrebat-o cu deosebit curaj cum își permite să mă fure fără să roșească. Dar în cele din urmă, primesc un răspuns care m-a blocat și bulversat pe loc. „Domnișoară nu știu cât e ora”… iar toate celelalte încercări de a dialoga cu ea s-au redus la zero, deoarece nu a binevoit să discute cu mine.

O pregătire psihologică ce m-a lăsat fără cuvinte nu doar pe mine, dar și pe cei care au observat gestul hoaței. După ce toți pasagerii au început să facă zarvă, această pereche brusc a simțit nevoia că trebuie să coboare și așa de parcă nimic nu s-a întâmplat au anunțat șoferul și au coborât fără să se uite în urmă.

Iar eu pe jumătate fericită că am rămas cu bunurile la mine și pe jumătate șocată de cele întâmplate, am strâns la piept punga cu bănuți, răsuflând ușurată că nu am călcat din nou în aceeași groapă.

Cu câtă ușurință păcătuiesc unii oameni fără să se gândească că poate aceștia sunt ultimii bani ai
persoanei pe care o fură, că poate iau de la un om bolnav sau flămând. Ei nu se gândesc deloc, de aceea trebuie să fim atenți și să nu cădem în astfel de scheme ale vânătorilor de bani ușori. Iar paradoxul constă în faptul că ei nu fură de la oameni bogați sau care fac banii ușor, dar de la cei săraci, de la studenții întreținuți de părinți sau de la oameni simpli care trăiesc de la salariu la salariu.

Un articol de: Irina Tabaranu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 22 Ianuarie 2018, de Răzvan Munteanu

Mass-media și securitatea națională. Lecția Belarusului

„Ucrainizarea” ar putea deveni o amenințare și pentru alte țări din regiune

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Bradul sau hoțul

În fiecare an în preajma sărbătorilor apare problema bradului. Pe de o parte cei ca mine – nici un Crăciun fără brad, pe de altă parte cei cu adevărat eco – bradul poate lipsi, iar o altă parte derutată și declarată eco – brad de plastic, uitând că fabricarea acelor...

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Mărul, inelul sau cununa

De Crăciun am ajuns acasă, în Țara Făgetului, unde – cum v-am mai spus și în alți ani – există cele mai frumoase cete de colindători: dubașii.

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Ianuarie 2018, de Dan Nicu

Dodon trebuie să plece

R. Moldova s-a transformat într-un stat în care e nevoie ca Parlamentul să-l suspende, din când în când, pe preşedinte, și să se poată face modificări în structura Guvernului.

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Crăciunul în tranșee

De sărbători avem mult timp liber și de multe ori îl consumăm, cu rost sau fără, în fața televizoarelor, ceea ce ne face să ne întrebăm despre cum sărbătoreau oamenii altădată.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md