Cum poate schimba gazul raporturile de putere din Orientul Mijlociu

Dacă estimările se confirmă, Egiptul, aflat în permanentă penurie de energie, ar putea deveni un jucător major în regiune. Din păcate, nici rușii nu vor fi departe. Unul din cei mai importanți factori care i-au determinat pe egipteni să se întoarcă împotriva fostului președinte Mohamed Morsi nu a fost nici încercarea acestuia de a transforma Egiptul în stat islamic, nici tendințele sale autoritare, ci penele dese și prelungite de curent electric. Asta în pofida faptului că principalul „sponsor“ al Guvernului Frăției Musulmane, Qatarul, este unul dintre cei mai mari producători de gaz din lume și a pompat cât a putut gaz natural lichefiat (LNG) în instalațiile egiptene. Nici astăzi sub dictatura mareșalului Abdel Fattah el-Sisi, lucrurile nu stau cu mult mai bine.

Egiptul are planuri economice mari, dar continuă să sufere de o penurie energetică cronică. Descoperirea anunțată de Eni ar putea fi, dacă se adeverește, un dar divin pentru un regim care se confruntă cu mari probleme de aprovizio­nare cu energie și cu probleme economice și mai mari. O soluție avută în vedere a fost importul de gaze din Israel din exploatarea perimetrului Leviathan prin care israelienii sperau să devină principalul jucător pe piața energetică din estul Mediteranei. Aceste pla­nuri au stârnit furia islamiștilor, care au denunțat din nou o conspirație între Guvernul de la Cairo și Israel, dar, mai important, atacă în mod sistematic conducta de gaz care vine din Israel și traversează Peninsula Sinai îngreunând și mai mult aprovizionarea. Pentru al-Sisi, exploatarea perimetrului Zohr ar putea însemna, pe lângă cvasi-independența energetică, elibera­rea de o dependență care îi ridică nenumărate probleme politice acasă și, totodată, posibilitatea nesperată de a se prezenta drept un competitor redutabil al Israelului. Mai mult, i-ar permite să se elibereze și de dependența de monarhiile petroliere din Golf care, în funcție de dispoziție și de rivalități, finanțează unul sau altul din actorii politici egipteni pe care îi „patronează“. În sfârșit, un Egipt stabil din punct de vedere economic și energetic ar putea deveni un rival pentru un alt jucător cu ambiții în regiune – Turcia – având în vedere că relațiile dintre cele două țări sunt la cel mai jos nivel din istorie.

Spectrul Rusiei Eni deține în proporție de 100% licența de exploatare a câmpurilor egiptene, dar a anunțat deja că este dispusă să împartă cu alte companii costurile și beneficiile exploatării. Iar una din aceste companii ar putea foar­te bine fi Gazprom. Între cele două există o legătură strânsă, forjată de prietenia „istorică“ dintre Vladimir Putin și Silvio Berlusconi. Eni a fost partener al Gazprom în construcția gazoductului Blue Stream din Rusia spre Turcia și ar fi fost unul din principalii parteneri în pro­iectul South Stream, dacă s-ar fi realizat. În ianuarie 2004, Eni a vândut pentru trei miliarde de euro 60% din participația la uriașul proiect de exploatare a gazelor din Peninsula Yamal și păstrează încă legături strânse atât cu Gazprom, cât și cu Rosneft, având proiecte comune din Marea Neagră până în Ma­rea Barents.

Pentru includerea rușilor în proiectele egiptene pledează și legăturile din ce în ce mai strânse între Guvernul al-Sisi și Rusia. De când a devenit președinte, el-Sisi a fost de trei ori la Moscova, ultima oară săptămâna trecută, asta în condițiile în care Putin s-a aflat la Cairo în februarie. Una dintre ideile lui Putin subliniată în ambele între­vederi este crearea unei zone de liber schimb între Egipt și Uniu­nea Eurasiatică, ceea ce ar face din Rusia un actor economic major în Mediterana. Cei doi au vorbit despre construcția unei centrale nucleare cu tehnologie rusească în Egipt, ceea ce ar reprezenta un cap de pod rusesc nesperat în regiune.

sursa: romanialibera.ro