Astăzi 17 Octombrie 2017, Marţi - Ultima actualizare la ora 08:37
Abonamente

Opinii & Editoriale 11 Februarie 2017, ora 10:32    Din editia print

Marime Font

Cum să ne comportăm în biserică (III)

Există un comportament de care majoritatea dintre noi ne facem vinovați. Ce ne facem de sărbători când bisericile sunt pline.

a

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Pufnim pe nas imediat ce ne atinge cineva. Dăm din umeri. Nu e loc și ne deranjează că stăm toți cu umerii sudați. Ne deranjează parfumul celor de lângă (și uneori, când e excesiv, pe drept cuvânt). Nu suntem mulțumiți, nu mai putem să ne rugăm cum trebuie, suntem mai mult nervoși decât liniștiți. Și cred că cei mai mulți dintre noi suntem recunoscători când biserica e aproape goală.

Vom putea să ne schimbăm? Dacă biserica e trupul lui Hristos, iar noi - cum spune Pavel - suntem fiecare mădulare în parte, e urât să nu avem loc unul de altul. Imaginați-vă cum s-ar simți corpul nostru dacă mâinile s-ar scârbi de trup, dacă o celulă ar vrea să se depărteze de cealaltă. Un ochi se uită într-o parte, altul se uită în cealaltă.



E greu. Știu. Dar suntem datori să ne iubim unii pe alții, să avem conștiința apartenenței la același trup al bisericii, la același trup al lui Hristos. Poate unul e mai deștept, poate altul e mai muncitor, poate altul are o pocăință mult mai puternică. Fiecare are darul lui, pe care celălalt nu îl cunoaște. Așa trebuie să ne privim unii pe alții. Nu putem merge la biserică, dar să ne ascundem de ceilalți enoriași. E important să avem dragoste, răbdare, blândețe.

Sunt însă lucruri elementare pe care le putem face: să nu ne înghesuim ca să ajungem în primul rând când alții au ajuns acolo înaintea noastră. Am pierdut începutul liturghiei, nu trebuie să împingem lumea ca să ne închinăm la icoane, ci să ne închinăm doar la sfârșitul slujbei. Dacă nu am fost de la început, nu are sens să facem agitație în biserică doar ca să ajungem la icoane. Dacă ne găsim locul în biserică, nu începem să ne înghesuim înapoi spre ușă ca să ieșim fără motiv. Vrem să folosim un parfum, să nu îl folosim în exces, unora li se face rău de la miros puternic. Și, în cazul femeilor, dacă nu pot renunța la ruj, atunci să renunțe la pupatul icoanelor și la pupatul mâinii preotului. E de-a dreptul dezgustător să vezi zeci de buze pe sticla icoanei sau urme de buze pe mâna preotului.

Dacă vom ține cont de aceste lucruri, cred că vom începe să nu mai observăm dacă e multă sau puțină lume. Dacă fiecare stă la locul lui, fără împinsături, dacă nu deranjăm pe cei de lângă noi, ne va fi mai ușor să ne vedem ca un singur trup. Fiindcă și trupul nostru, când se agită peste măsură, fie și în somn, obosește.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 17 Octombrie 2017, de Pavel Păduraru

Aşteptări

Femeia de serviciu. Am şi eu o vecină, ca toată lumea, numai că a mea e puţin mai altfel decât celelalte.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Uriașii cu un singur text (I)

Există autori care reușesc să se impună ca mari scriitori cu un singur volum sau chiar un singur poem. Însă lucrurile nu stau întotdeauna atât de simplu pe cât pare.

() Citeşte tot articolul

Bună Dimineața 16 Octombrie 2017, de Ana Gabor

Mandat de la Dumnezeu sau de la Putin?

„Putin, te iubim! Noi ca tine vrem să fim!” (Zicală din Sadova)

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Ziua orașului

Se apropie ziua orașului, motiv de bucurie pentru mulți dintre noi. Concerte, ziua vinului și câte ceva gratuit ca oamenii să fie mulțumiți. De obicei muzica e fără plată pentru cetățeni, iar muzicienii primesc onorarii de la primărie.

() Citeşte tot articolul

Editorial 11 Octombrie 2017, de Octavian Țâcu

Expedițiile Memoriei (IV). Românii/ moldovenii dintre Krasnoiarsk și Irkutsk

Scriam săptămâna trecută că voi reveni pentru o relatare asupra experiențelor trăite în acest an cu Expedițiile Memoriei în Siberia, acolo unde am mers pentru un studiu asupra istoriei comunităților de români/moldoveni din regiunea Irkutsk și ținutul Krasnoiarsk.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Octombrie 2017, de Răzvan Munteanu

Muzica, sportul şi schimbul de informaţii - politici de coeziune socială pe ambele maluri ale Prutului

În România, despre „frații de peste Prut” am auzit vorbindu-se încă din clasa primară, iar mesajul „Basarabia e România” răzbate acum scris pe zidurile din orașe, drumuri naționale, în apropierea monumentelor istorice sau turistice, în timp ce...

() Citeşte tot articolul

Atitudini 22 Septembrie 2017, de Marin Basarab

De ce nu se fac filme documentare în Moldova?

În Republica Moldova nu se face film documentar.

() Citeşte tot articolul