„Caravana cinematografică” – un film „ploios” şi plin de simboluri
de Denis Cenuşă
Prima dată am mers la un film despre care nu cunoşteam practic nimic, dar pe care prietenii m-au sfătuit să-l privesc numaidecât. „Caravana cinematografică” vine în comuna Mogoş, în ziua de sâmbătă, când majoritatea lumii este în oraşul din apropiere, numele căruia rămâne până la urmă necunoscut. Conducătorul Caravanei este „tovarăşul Tavi”, care vine să facă propagandă comunistă în mica localitate rurală […] Ploaia durează şi este factorul care provoacă probleme principalelor personaje – degradează pelicula cu propaganda comunistă […] Deşi, în lucrarea literară, scrisă de Ioan Groşan, pe care se bazează filmul, nu se include scena violului, regizorul Titus Muntean a considerat-o necesară.
L-am întrebat pe actorul Dorian Boguţă dacă rolul din film l-a marcat cumva şi ce i s-a părut cel mai complicat în timpul filmărilor, referindu-mă şi la scena dezgustătoare a violului. Poate că era foarte emoţionat şi nu a prins firul întrebării, dar răspunsul lui a fost pe lângă întrebare. Dorian ne-a spus că ploile i s-au părut cel mai dificil lucru, adăugând că scena cu violul a fost pentru el ceva simplu. Am rămas decepţionat, deoarece, să fiu sincer, mă aşteptam la alt gen de răspuns, dar nicidecum nu la unul hazliu şi neinspirat.
Cu un răspuns evaziv a fost tratată şi întrebarea mea adresată regizorului. De la el am vrut să aflu ce mesaj politic transmite „Caravana cinematografică”, dar spre mirarea mea, nicio detaliere nu am primit din partea lui.
Totuşi, vreau să spun că pelicula este o deschidere reală către cinematografia românească, de care noi şi întregul nostru spaţiu avem nevoie.
Mi-am făcut plinul de… Doga
de Doina Sârbu
Concertul a început la ora 17:12. Zăbava m-a bucurat ca niciodată (pentru că şi eu am întârziat). Până la ora 18:00 am audiat secvenţe din mai multe opere. Deja realizasem în minte un top – „ce nu mi-a plăcut la concertul lui Doga”: trecuse aproape o oră din concert, iar maestrul încă nu se salutase cu publicul, nu era nici un feed-back. Orchestra cânta, maestrul dirija; parcă erau într-o lume a lor, şi noi, publicul, priveam prin sticlă spre ei.
La final, toţi participanţii la concurs au interpretat melodia „Oraşul meu”. Apoi maestrul Eugen Doga a ieşit cu un cuvânt de mulţumire şi cu un pic de campanie electorală. A zis: „De ce să mă mai ascund când pot să zic clar: eu votez pentru Chirtoacă”. Aici cortina a început să se închidă, iar microfoanele au fost deconectate (nu ştiu cine a avut grijă). Acest fapt nu l-a împiedicat pe Doga să iasă în faţa cortinei şi să-şi continue discursul. Cam atât. Trei ore s-au scurs pe neobservate.
În concluzie: am ieşit cu emoţii plăcute de la concert. Asemenea evenimente de cultură te fac să priveşti lumea cu alţi ochi. Parcă-ţi pare că totul e minunat în jur, oamenii sunt buni, sinceri şi fără gânduri ascunse (asta până la prima dezamăgire care te readuce la realitate).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
