Astăzi 18 Ianuarie 2018, Joi - Ultima actualizare la 17 Ianuarie 2018
Abonamente

Opinii & Editoriale 14 Februarie 2017, ora 06:33    Din editia print

Marime Font

De ce avem proteste eșuate

Vă amintiți cu siguranță Marile Adunări Naționale din 1988-1990 sau Revoluția din România din 1989. La scară mare aveau formatul protestelor de astăzi din Moldova. Oamenii se adunau, scandau, iar de la o tribună un grup de lideri ținea discursuri.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Acest format era perfect împotriva unui partid dictator: partidul comunist, singurul existent în ambele țări române. Tocmai de aceea avea sens existența tribunei, fiindcă de acolo răsuna vocea poporului.

După aproape trei decenii, în România și în Republica Moldova partidele sunt foarte multe. Din acest moment nu mai putem avea o opoziție atât de limpede între popor și conducere, pentru că s-au înmulțit partidele din opoziție și ele vor căuta mereu să confiște protestele mulțimii. Gândiți-vă cum s-a întâmplat și în 2009. Tinerii s-au anunțat prin internet, s-au adunat în stradă și au reușit să își atingă scopul: să înlăture de la guvernare Partidul Comunist. Totuși, tribuna a fost foarte repede înființată, dar nu a reușit să devină imediat una partinică.



În ultimii ani am avut doar proteste eșuate. Pentru că Moldova nu mai are un singur partid. Iar aceste partide care se bat pentru putere ar trebui să ne determine să desființăm tribuna. Ca în lumea largă, ca în România. Nu să avem organizatori care își asumă protestele, nu lideri mai mult sau mai puțin credibili. Vocea protestelor într-o țară democratică trebuie să fie a mulțimii! Fără lideri, fără politicieni.

Am văzut în ultimii cinci ani cum protestele din România își ating scopul. Democrația (puterea poporului) nu trebuie să se manifeste doar la vot, ci ori de câte ori conducerea aleasă democrat o ia razna. Iar România asta face. Iese zile la rând în stradă. Manifestanții fac marșuri, stau la un loc, fiecare cu pancarta lui. Și atunci vedem că puterea opozantă e a poporului.

La noi fac grupuri, adună semnături, cât de repede devin partid, dacă nu au fost de la început. Fiecare miting își anunță organizatorii, îi aduc în față să vorbească. Și vedem că de fapt pe lângă interesul general, dacă există, imediat își face loc cultul personalității și dorința de a se coagula organizații, platforme civice, partide. Iar aceste acțiuni duc automat la confiscarea protestului. Chiar și atunci când partidul ar fi unul ideal, nu vorbim de puterea poporului, ci de mișcări partinice.

În ziua în care protestatarii Moldovei vor desființa tribuna de pe scenă, când vor renunța la adunarea semnăturilor, când vor arunca la gunoi microfoanele și portavocile, când mulțimea va deveni personajul principal și singura voce, abia atunci protestele noastre vor avea sens. Abia atunci protestele noastre vor avea rezultate imediate. Abia atunci vom putea vorbi de un protest democrat.

Când țara se revoltă, trebuie să vedem revolta ei, revolta pașnică, nu să fie obligată să se alăture protestului organizat de Usatîi, Năstase sau oricine altcineva — bun sau rău. Ei se plâng: de ce nu ne putem uni împotriva răului? Dar stați puțin?! De ce veniți să cereți astfel de solidarități? Să ne trezim în PMAN unde de la tribună vorbește Dodon, cum s-a întâmplat nu demult? Că împreună suntem mai puternici?
Nu, nu suntem mai puternici când usatiștii, Platforma DA, unioniștii și oricine altcineva se adună împreună și își dau microfonul de la unul la altul. Vom fi mai puternici când vom ști să nu ne declarăm liniile partinice, când vom lăsa liderii politici să stea acasă sau printre manifestanți, nu în fruntea lor.

Uite de ce nu se unesc mulțimile din Moldova, oricât și-ar dori liderii. Fiindcă nu știu să se alinieze mulțimilor. Mulțimea trebuie să fie vocea, nu să se ducă să le aplaude discursurile. Când vom înțelege că în România au fost în stradă 600.000 de oameni, fără să aibă lideri și tribune, nu pentru că nu au oameni capabili să o facă, ci fiindcă mulțimea nu le dă voie, abia atunci avem o șansă la proteste democratice.
Iar când vom învăța această lecție, vom putea decide ce acțiuni ale puterii să le tolerăm și ce acțiuni să le sancționăm. Abia atunci vom avea democrație și proteste democratice.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 17 Ianuarie 2018, ora: 08:03 de Ana Marchitan

Anul Centenarului în raionul Ialoveni

Anul Centenarului în raionul Ialoveni Din editia print

Toate activitățile educative, istorice, culturale și sportive, care se vor desfășura în acest an la Ialoveni vor fi dedicate celor 100 de ani de la Marea Unire

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 17 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Mărul, inelul sau cununa

De Crăciun am ajuns acasă, în Țara Făgetului, unde – cum v-am mai spus și în alți ani – există cele mai frumoase cete de colindători: dubașii.

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Ianuarie 2018, de Dan Nicu

Dodon trebuie să plece

R. Moldova s-a transformat într-un stat în care e nevoie ca Parlamentul să-l suspende, din când în când, pe preşedinte, și să se poată face modificări în structura Guvernului.

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Crăciunul în tranșee

De sărbători avem mult timp liber și de multe ori îl consumăm, cu rost sau fără, în fața televizoarelor, ceea ce ne face să ne întrebăm despre cum sărbătoreau oamenii altădată.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 15 Ianuarie 2018, de Constantin Tănase

... pe sub deal, pe sub pădure...

 (Fabulă modernă cu morală eternă) ... cu alte cuvinte, pe sub deal, pe sub pădure se duc fetele la mure. Să se știe însă că treaba nu-i simplă, ci intercontextuală, alegorică, misterioasă și geopolitică, deoarece, dealul e fiul legitim al Carpaților, iar pădurea e fiica dreaptă a...

() Citeşte tot articolul

Bună Dimineața 12 Ianuarie 2018, de Ana Gabor

2018. Ce-ţi doresc eu ţie?

Românii au intrat în anul Centenarului Marii Uniri. 

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul