Nu este prima dată când Rusia încearcă să pareze modernizarea ţării prin încercări de agresiune. În 1904, când Imperiul Ţarist era în pragul revoluţiei, ţarul Nicolae al II-a a încercat să distragă atenţia tuturor prin declanşarea vânătorii „trădătorilor” şi a unui mic război cu Japonia. Un an mai târziu, războiul s-a încheiat cu înfrângerea Rusiei, iar 12 ani mai târziu, Imperiul s-a scufundat în uitare.
În 1979, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice începea să fie măcinat intren, în acelaşi timp, a lansat războiul din Afganistan. 12 ani mai târziu URSS s-a prăbuşit.
Acum, după protestele de masă din 2011, Putin a început din nou să caute „trădătorii”, a anexat Crimeea, şi a pornit la război cu Ucraina. Ideea că o astfel de politică externă a Rusiei ar putea duce din nou la prăbuşirea întregii ţări, nu este chiar atât de absurdă, susţine The Economist.
Uniunea Sovietică s-a prăbuşit pentru că era prea mare şi în până de bani şi de idei. Liderii autorităţilor locale nu au mai văzut niciun sens să rămână că parte a unui stat imens. Dar de ce atunci ţară nu s-a divizat şi mai mult? De ce Siberia, Urali, Karelia şi Tatarstanul şi alte regiuni, cu excepţia Ceceniei, nu au dorit independenţa şi au rămas în continuare sub stăpânirea Moscovei?
A ajutat mult la menţinerea imperiului „ideea de federalizare a lui Boris Elţîn”: pentru a se asigura că Rusia nu se va dezintegra, preşedintele le-a oferit regiunilor o mulţime de libertăţi, pe care acum Puţin le retrage cu succes. Acum, preşedintele rus da direcţie inversă procesului, centralizeza statul.
În prezent, Vladimir Putin numeşte personal pe şefii subiecţilor federaţiei, care distribuie taxele în favoarea Moscovei. „Puţin însă nu a creat instituţii centralizate, iar statul sau nu este văzută că garant al legii, ci că o sursă de nedreptate şi corupţie „, – spune The Economis.
Conform istoricului Mihail Iampolski, Rusia acum pare să fie că un „Hanat, în care conducătorii locali obţine firmane de domnitor de la hanul aflat la Kremlin.” În ultimul deceniu, principala sarcina a „reprezentanţilor” lui Putin în regiuni a fost să asigure voturile. În schimb, ei primesc o cota din veniturile din petrol şi dreptul de a dispune de venit după bunul plac.
Un exemplu în acest sens este Cecenia. Aflată sub conducerea fostului militar Ramzan Kadîrov, această îi oferă lui Putin 99,7 la sută din voturi la o prezenţa la vot de 99,6 la sută. Liderul cecen şi Republica să islamică sunt lăsaţi să trăiască după regulile islamului şi să facă ce vor. Moscova plăteşte o „taxa” Ceceniei dictatoriale şi corupte, iar Kadîrov pretinde că este parte a Rusiei.
Dar dacă Putin nu va mai fi, iar banii se vor termină, atunci este probabil că Cecenia va dori din nou să se separe de Federaţia Rusă. Exemplul ei va fi urmat de vecină Daghestan, cu care Moscova are mult mai multe probleme.
Tatarstanul se poate declara un „Hanat independent”, aşa cum a fost cândva în secolul al XV-lea. „Această este o ţară unică, cu o economie diversificată, inclusiv propria companie de petrol, cu manageri educaţi.”
Regiunea Urali se va agregă în jurul Ekaterinburgului, aşa cum a mai încercat deja în 1993, sau se va uni cu Siberia, care va pleca cu tot cu resursele sale naturale şi va coopera în mod mai activ cu China. Orientul Îndepărtat deja este mai legat de Japonia şi Coreea de Sud decât cu partea europeană a Rusiei.
Dar cel mai rău lucru pentru Occident va fi problema controlului arsenalului nuclear al Rusiei. Da, comandă generală este concentrată la Moscova, dar focoasele nucleare sunt împrăştiate prin întreagă ţară. Iar nouă Rusie nu va putea să le adune din nou, la fel cum a făcut a în perioada de după prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Atunci, ruşii şi americanii au colaborat cu succes pentru a transferă arsenalul nuclear al Ucrainei şi Kazahstanului în Rusia, în schimbul garanţiei securităţii şi integrităţii teritoriale. Dar acum, după anexarea de către Rusia a Crimeei, nimeni nu va mai crede asigurările de garanţie ale Rusiei.
Potrivit publicaţiei, spectrul dezintegrării Rusiei deja se conturează. Dar politicienii şi analiştii ezită să vorbească despre această în public – astfel de discuţii sunt, mai nou, ilegale în Rusia. Dar cel mai mare pericol pentru integritatea teritorială a Rusiei o reprezintă Kremlinul şi politicile sale în Ucraina.
„Încălcând frontierele post-sovietice, Putin a deschis cutia Pandorei.” Dacă Crimeea aparţine „istoric” Rusiei, oar nu se impune după aceeaşi logică retrocedarea Germaniei a regiunii Koenigsberg (Kaliningrad), Karelia – Finlandei şi Insulele Kurile – Japoniei? Dar chiar şi mai înspăimântător este că Putin a dat prea multă putere celor care aduc cu sine războiul şi distrugerea.
„Priviţi partea răsăriteană a Ucrainei, ea a devenit un „focar de criminalitate şi racket”. „Ei nu pot răspândi civilizaţia rusă, doar anarhie”, afirmă The Economist.
De aceea, Rusia lui Putin este un lucru mult mai fragil decât pare. Aşa cum a spus adjunct şefului Administraţiei Prezidenţiale Viaceslav Volodin, „Putin nu este – Rusia nu este”. Este greu de imaginat o acuzaţie mai teribilă, – conchide publicaţia.
sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
