• Toate apelurile telefonice dintre Urecheanu şi Pleşca cu pretinsul ucigaş au durat în total 33 de secunde
• Ion Pleşca ne relatează în exclusivitate despre dialogul său cu killerul
• Instanţa a apreciat acuzaţiile lui Zubic şi Gurbulea drept ilegale

Procurorii încă îl caută pe killerul care, acum doi ani, ar fi venit în RM ca să-l ucidă pe Iurie Roşca, dar pe ultima sută de metri s-a răzgândit... Dosarul nu a fost clasat, aşa cum a anunţat presa, ci doar suspendat, chiar dacă Serafim Urecheanu şi Ion Pleşca, acuzaţi anterior că ar fi comandat omorul, au fost scoşi de sub urmărire penală, iar Procuratura Generală (PG) le-a adus scuze publice. „Încă nu ştim cu certitudine dacă acest killer a existat sau a fost o înscenare. Aşteptăm rezultatele unor comisii rogatorii din Rusia, după care vom decide dacă reluăm sau nu dosarul. Dacă se va stabili că mărturiile dlui Roşca au fost false, vom porni o urmărire penală în privinţa sa”, afirmă Bratunov, şeful Secţiei urmărire penală pe cazuri excepţionale a PG. La rândul său, liderul AMN îi cere procurorului general Valeriu Zubco să-i tragă la răspundere pe Gurbulea şi Zubic.

„Voronin l-a ameninţat pe Gurbulea că-l va distruge”

Într-o tristă dimineaţă de noiembrie 2008, în secţia de terapie intensivă de la Spitalul de Urgenţă, Serafim Alexandrovici Urecheanu a deschis necăjit ochii, după un vis urât. Se făcea că el punea la cale cu cineva omorul lui Iuri Ivanovici Roşca. Dar tocmai atunci s-a deschis val-vârtej uşa şi în salon a năvălit Ivan Ivanovici Pleşca, strigând agitat: „Ce s-ar întâmpla, ce s-ar întâmpla, dacă Iura Roşca azi ar dispărea?”. Tot atunci tavanul s-a desfăcut miraculos peste Serafim Alexandrovici şi el a văzut pe cer un om cu aripi de înger şi cu faţa lui Pasat, cântând: „Am un killer, Serafime! Tare înfiorător! Dar problema-i, Serafime! Că el n-are un pistol!”. Aflând despre cutremurătoarea vedenie, Ivan Ivanovici a găsit un pistol cât ai zice peşte, iar spre seară a venit şi l-a aburcat pe umerii săi pe Serafim Alexandrovici, grav bolnav, şi aşa s-au târât până la un bar din Sângera, unde îi aştepta killerul. După ce-au băut o bere, i-au dat arma şi un teanc de dolari. Killerul s-a dus acasă şi a colorat pe o hartă drumul pe care îl parcurge zilnic Iuri Ivanovici, a băut cinzeci de grame şi a căzut pe gânduri. Câteva zile a umblat aiurea prin oraş până când, brusc, i s-a făcut milă de Iuri Ivanovici şi a vărsat trei lacrimi pe fotografia acestuia. Apoi, cu sufletul răvăşit, a găsit de la alţi killeri telefonul lui Roşca şi l-a sunat, cerându-şi iertare pentru intenţia-i păcătoasă. A lăsat pe masă şi o scrisoare plină de dragoste, după care s-a făcut nevăzut. Înspăimântat, Iuri Ivanovici i-a anunţat despre cele întâmplate pe Zubic şi Gurbulea care, cu gândul la dreptate şi adevăr, l-au informat pe Vladimir Nicolaevici Voronin, dar şi întreg poporul moldovenesc, despre odiosul asasinat planificat de „blândul killer”.

Cam asta rezulta din povestea oferită opiniei publice la conferinţa de presă din 15 ianuarie 2009 de către fostul procuror general, Valeriu Gurbulea, şi fostul viceministru de Interne, Valentin Zubic. Dar, în loc să şocheze, ieşirea celor doi a provocat zâmbete - lumea era plictisită deja de multiplele atentate la viaţa lui Roşca anunţate anterior, printre pretinşii „ucigaşi” numărându-se până şi regretatul Grigore Vieru… În plus, se apropiau alegerile, iar AMN deranja în continuare puterea comunistă. Şi dacă, până la scrutinul din 2005, comuniştii s-au jucat cu Urecheanu de-a „ambulanţele”, de data aceasta Voronin i-a încredinţat să ducă lupta nimănui altuia decât credinciosului său slujitor, Iurie Roşca. Dar, oricât de diabolică părea, schema a eşuat… Pe de o parte, Roşca l-a proclamat pe Urecheanu „asasin”, pe de altă parte, dovezile prezentate de procurori erau atât de nebuloase încât, probabil, l-au lăsat mască şi pe Gurbulea. „În discuţii private, Gurbulea recunoscuse că fusese invitat la Voronin care, de faţă cu Roşca, i-a ordonat să deschidă dosarul, informându-l că MAI a pregătit şi probe… Gurbulea i-a răspuns că dovezile nu-s întemeiate, însă Voronin l-a ameninţat că-l va distruge”, susţine Urecheanu. Ex-procurorul general neagă toate acestea şi se întreabă: „Ce să fac acum? Să mă închin şi să bat metanii că nu este chiar aşa? Roşca m-a informat că a fost contactat de către killer şi noi eram obligaţi să pornim investigaţiile”.

Cum a pregătit Roşca terenul pentru killer?

Să urmărim pas cu pas cum a început lupta, pentru a înţelege temeinicia probelor invocate de procurori. Ca să nu lovească direct în Urecheanu, probabil, Roşca a decis să-l folosească în calitate de instrument pe deputatul AMN Ion Pleşca, pe care anterior îl învinuise de legături cu structurile mafiote. Totul a început la 21 iulie 2006, când Pleşca a propus Parlamentului o iniţiativă de modificare a Codului de Procedură Penală, care presupunea ca infracţiunile excepţional de grave să fie examinate în prima instanţă doar de un magistrat şi nu de trei. Atunci Roşca l-a acuzat pe Pleşca de faptul că ar conduce o grupare criminală, că-şi depăşeşte atribuţiile de serviciu etc. Atacurile au continuat şi în ziarul „Flux”. Conflictul s-a acutizat peste doi ani, la 9 iunie 2008, când legislativul urma să confirme candidatura judecătorului Iurie Bejenaru (cel care a decis arestarea victimelor în dosarele Primăriei şi a emis mandatul de arest pe numele lui Vladimir Şarban fără ca să aibă loc o şedinţă a instanţei) în funcţia de membru al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ). Dezacordul lui Pleşca de a promova un „executant al comenzilor lui Voronin” l-a supărat rău pe Roşca. Acesta a declarat că deputatul AMN ar avea „interese politice oculte”, adresându-i-se în batjocură „domnul galben”. După un schimb de replici, Pleşca s-a aşezat lângă Urecheanu şi a făcut un semn cu mâna la gât, în sens că e sictirit… „I-am spus că m-am săturat peste gât de prostiile lui Roşca”, îşi aminteşte Pleşca. Afirmaţia sa este confirmară şi de către liderul AMN.

În scurt timp, însă, imaginea lui Pleşca ducându-şi mâna la gât a circulat în toate mass-media comuniste şi pepecediste, care interpretau gestul ca pe o ameninţare, şi anume, că-i va tăia beregata lui Roşca. Acesta scrie apoi în „Flux” că Pleşca ar fi falsificat alegerile locale în favoarea lui Urecheanu, că apără interesele criminalilor şi că este proprietarul restaurantului „Novas” din Sângera - localul unde poliţia înscenase ulterior întâlnirea lui Pleşca şi Urecheanu cu killerul. Pregătirea lui Roşca pentru lovitura de graţie ne-o demonstrează şi următoarele fraze: „Când mă documentam asupra lui Ion Pleşca, cineva m-a sfătuit să mă gândesc bine dacă merită să scriu despre el. Adică, ar fi mai bine să fiu mai prudent, deoarece băieţii ăştia nu prea ştiu de glumă”. Terenul, deci, era pregătit.

„Omor” pus la cale în 33 de secunde…

Odată consumat preludiul, la 20 noiembrie 2008, Roşca l-a anunţat pe Gurbulea că l-a telefonat un killer, care i-a mărturisit că urma să-l ucidă peste două zile, dar s-a răzgândit... La primele audieri, liderul pepecedist a declarat că în această tărăşenie ar putea fi implicaţi Urecheanu şi Pleşca. Dosarul a fost conexat în curând cu un altul, deschis în 2006 pe faptul uzurpării puterii în stat şi pregătirii omorului lui Roşca, în care acuzatul-cheie era Valeriu Pasat. Iar la 15 ianuarie 2009, Gurbulea şi Zubic au anunţat jurnaliştii că principalii suspecţi de tentativa de omor sunt cei doi deputaţi din AMN şi Pasat… Chipurile, în urma unei percheziţii în apartamentul închiriat de killer, a fost ridicat un pistol „Bereta”, hărţi topografice cu amplasarea sediului PPCD şi a locuinţei „victimei”, diferite fotografii, inclusiv cu Roşca şi maşina sa, dar şi o scrisoare care, potrivit lui Gurbulea, „după conţinut, se vede că e adresată lui Roşca” (foto 1). Misiva e pur şi simplu hazlie, autorul făcând destăinuiri ce puteau să-i convină numai primului pepecedist al ţării.

Killerul scria că ar fi fost contactat de interlopul Bulgaru, pe nume Grişa, care ar lucra pentru un fost securist din RM, plecat la Moscova. Aluzie clară la Pasat şi la Grigore Karamalac... Amintim că anume „Flux” a lansat bârfele despre relaţiile prieteneşti dintre Urecheanu şi „Bulgaru”. Killerul face jocul comuniştilor şi prin presupunerile aberante, precum că a primit arma şi banii la restaurantul din Sângera de la „persoane care se cunoşteau că-s politicieni”. În fine, el cere restul banilor de la Roşca - printr-o scrisoare lăsată în voia sorţii, într-un apartament oarecare! - şi apoi dispare fără veste. Chiar şi procurorul care a participat la percheziţie, Sergiu Garabagiu, dă de înţeles că totul fusese regizat din timp: „Au lucrat atât de stângaci cei care au adus acolo pistolul şi hârtiile ridicate, încât mi-am pus mâinile în cap”. De fapt, şi Gurbulea spune deja că „rezultatele percheziţiei nu erau atât de convingătoare, dar versiunea a început să se contureze după ce MAI a prezentat descifrarea telefoanelor”. La acest capitol, însă, probele sunt şi mai obscure. „Flux” a publicat descifrările telefonice de pe numărul killerului, 069025771, din care se poate intui schema utilizată. Astfel, din acele descifrări rezultă că nici Urecheanu, nici Pleşca, nici Pasat nu l-au sunat niciodată primii pe killer, ci îl telefonau doar după apelurile sale. Mai mult, „asasinul” l-a telefonat pe Urecheanu o singură dată şi a vorbit şase secunde, iar apelul de răspuns a durat cinci secunde. Şi Pleşca a fost contactat de pe numărul respectiv numai o dată şi a vorbit opt secunde, după care a sunat înapoi, apelul consumându-se în 14 secunde. Ce fel de killer-minune era acesta, dacă negocia un omor în câteva clipe? „Poate fi unul singur - cel din imaginaţia bolnavă a lui Roşca, el susţinând mereu că cineva vrea să-l asasineze”, crede Pleşca. El ne şi explică în ce a constatat mecanismul: „Eram cu fiul-meu în grădină, când m-a sunat un necunoscut. Înjurând, m-a chemat la poartă, dar nu era nimeni. Când am sunat înapoi, telefonul era deconectat. Cred că sunau colaboratorii MAI, care ne provocau să revenim şi astfel să ni se înregistreze apelurile”, afirmă deputatul. Urecheanu, care atunci se afla în spital, nu-şi aminteşte despre apelul cu pricina, dar admite că cineva putea să-l telefoneze şi să tacă, iar el să-l sune înapoi. Am sunat şi noi la numărul killerului, care astăzi aparţine lui Igor din Ungheni. El spune că l-a cumpărat anul trecut, după Paşte, când se întorcea din Rusia şi că habar n-are cui aparţinea numărul până atunci.

Deşi toate convorbirile lui Urecheanu şi Pleşca cu presupusul killer au durat în total 33 de secunde, Gurbulea şi Zubic i-au acuzat public, făcând abstracţie de prezumţia nevinovăţiei şi de faptul că cei doi deputaţi nu aveau încă nicio calitate procesuală. Şi astăzi ex-procurorul general îşi menţine poziţia, considerând că nu a învinuit pe nimeni, ci doar a prezentat o versiune: „Nu am menţionat că persoanele sunt vinovate. Am expus o versiune, dar mass-media mi-au denaturat mesajul”. Ne vom abţine de la comentarii, însă vom cita câteva fraze de-ale lui Gurbulea din acea conferinţă de presă: „Au fost efectuate verificări ce au confirmat că într-adevăr titularii telefoanelor mobile cu care a avut contacte presupusul killer aparţin lui Pasat, Urecheanu şi Pleşca… Concluziile noastre referitor la legătura killerului, inclusiv cu persoanele pe care le-am nominalizat, sunt bazate pe informaţii obiective şi nu pe intuiţia anchetatorilor… Versiunea înaintată de către Roşca şi-a găsit confirmări în ceea ce priveşte legătura asasinului cu persoanele menţionate”.

Prinşi la „Novas”…

Să nu uităm şi de proba compromisă din start la restaurantul „Novas” din Sângera, unde killerul ar fi primit pistolul şi o parte din bani. Urecheanu menţionează că nici nu ştie unde se află acest local, iar patronul de aici, Tudor Toderaşcu, spune că l-a văzut pe liderul AMN doar la televizor. În schimb, patronul de la „Novas” este prieten cu Pleşca de mai mulţi ani şi, posibil, de aceea a şi scris Roşca articole despre localul respectiv. Totuşi, gafele monumentale ale poliţiştilor, care n-au catadicsit să verifice dacă în restaurant există camere de filmat, le-au jucat festa. După 29 decembrie 2008, când procurorii au făcut percheziţie la „Novas”, ridicând un pacheţel de droguri şi 11 mii de dolari falşi ascunşi în căptuşeala unei sofale, Toderaşcu a prezentat la AMN şi la procuratură înregistrările efectuate cu camerele din restaurant. Acestea arată că, la 25 decembrie (cu patru zile mai devreme), doi poliţişti au venit la „Novas” şi au lipit de un perete pachetul de droguri (foto 2), ca să revină şi la 28 decembrie, când se presupune că au adus banii.

Unul dintre aceştia se presupune că ar fi Sergiu Botnaru de la Direcţia servicii operative a MAI. Contactat telefonic de TIMPUL, Botnaru însă a negat că ar fi vorba de el. Întrebat dacă se recunoaşte în imagine, el ne-a spus că nici nu a privit pelicula. Apoi a adăugat: „La „Novas” am fost la petreceri şi atât... Este conducere pentru asemenea discuţii... Părerea mea este părerea mea şi eu rămân cu ea”. Şi Alexandru Jizdan, şeful Direcţiei, a infirmat implicarea angajaţilor săi în acest caz. „Pelicula este montată. Dacă au fost băieţii mei acolo, nu ei au pus drogurile”, a precizat Jizdan. Procurorul Vladimir Moşneaga, participant la percheziţie, de asemenea se face a nu şti nimic: „Am fost membru al grupului de urmărire penală, condus de Igor Popa. Am ridicat hard-discul cu filmările, dar n-am privit pelicula”. Şi asta deşi imaginile au fost făcute publice şi pot fi găsite cu uşurinţă pe Internet...

La rândul său, Tudor Toderaşcu se arată indignat de declaraţiile poliţiştilor şi ne asigură că a prezentat pelicula în original. „Procurorul Moşneaga se purta cu mine ca şi cu un criminal, dar numai până când i-am spus că am camere de filmat... Trebuia atunci să-l apuce pe Roşca de fund, să-l întrebe pe el, pe Zubic, pe Gurbulea şi pe Voronin cum au trimis oamenii să aducă droguri şi dolari falşi, ca tot ei să vină şi să-i ia”, susţine Toderaşcu. Şi încă o gafă a organizatorilor a fost că cele 111 bancnote a câte 100 USD, ascunse la „Novas”, erau false şi aveau acelaşi număr. Astăzi, potrivit procurorului Bratunov, bancnotele sunt anexate la dosar.

„Sunteţi criminali!”

După conferinţa de presă a lui Gurbulea şi Zubic, AMN a prezentat jurnaliştilor înregistrările de la „Novas”, apreciind că „dosarul killerului” este o înscenare foarte prost pregătită. „Înţeleg că unii oameni au devieri mintale şi că dlui Rosca i se năzărea cândva că Voronin vrea să-l ucidă. Dar vă asigur că acest cadavru politic nu-i trebuie nimănui! Declin orice aberaţii din partea dlor Gurbulea şi Zubic, care continuă campania electorală a coaliţiei roş-oranj”, declara atunci liderul AMN. La 21 ianuarie, Urecheanu şi Pleşca au solicitat instanţei să recunoască acţiunile lui Zubic şi Gurbulea drept ilegale. Replica procurorilor nu a întârziat - la 27 ianuarie, cei doi deputaţi au fost invitaţi la procuratură, fiind numiţi în calitate de bănuiţi. Liderul AMN mai era acuzat de „complotare împotriva orânduirii de stat” şi risca detenţie pe viaţă... El a refuzat să răspundă la orice întrebare. „I-am spus procurorului Oleg Malai: „Voi sunteţi criminali!”, dar el îmi spunea să semnez. Am refuzat. Totul s-a sfârşit cu o foaie curată”, îşi aminteşte Urecheanu. Aceasta a fost singura audiere... Până la alegeri lucrurile au stat pe loc, iar la 6 aprilie instanţa a condamnat declaraţiile lui Gurbulea şi Zubic, pentru lansarea de acuzaţii neîntemeiate. Prim-viceprocurorul general Vasile Pascari a atacat decizia la CSJ, dar recursul său a fost respins printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, care a apreciat acţiunile lui Gurbulea şi Zubic ca fiind ilegale.

Odată cu alegerile, a început şi schimbarea de macaz a procurorilor. În octombrie 2009, Urecheanu şi Pleşca au fost scoşi de sub urmărire penală din lipsa componenţei de infracţiune. Acelaşi Pascari, care anterior susţinea acţiunile lui Gurbulea, şi-a cerut scuze în numele statului de la cei doi politicieni… Iată cum explică Pascari situaţia: „Dl Roşca ne-a anunţat că viaţa îi este în pericol şi eram obligaţi să pornim dosarul. Totuşi, declaraţiile dlor Zubic şi Gurbulea au fost premature. Şi mie mi-au părut ciudate probele, dar nu eu am investigat cauza. Când mi s-a prezentat dosarul fără dovezi, eu, rămânând procuror general interimar, am adus scuzele de rigoare”. De altă părere rămâne Gurbulea, care ne asigură că a procedat corect şi că ar fi atacat decizia CSJ, de-ar mai fi existat căi de atac.

„Măi Serafim, eu cu Iura mă înţelegeam tare bine!”

După venirea lui Valeriu Zubco la PG, Urecheanu şi Pleşca au solicitat procuraturii atragerea la răspundere a lui Gurbulea şi Zubic. „M-am adresat procurorului general ca un simplu cetăţean. Am şi eu dreptul de a fi protejat, conform legislaţiei în vigoare”, afirmă liderul AMN. Nu ştim cât va mai aştepta Urecheanu răspunsul, dar Corneliu Bratunov ne-a informat că plângerea sa încă se află la examinare. Totodată, în martie 2010, „dosarul killerului” nu a fost clasat, ci doar suspendat din motivul neidentificării persoanei ce poate fi pusă sub învinuire. „Încă nu ştim dacă a existat într-adevăr acest killer sau a fost o înscenare. Aşteptăm rezultatele unor comisii rogatorii în Rusia, după care vom decide dacă reluăm sau nu urmărirea penală. Dacă se va stabili că mărturiile dlui Roşca au fost false, vom porni o urmărire penală în privinţa sa”, a adăugat Bratunov. Astfel, lucrurile plutesc încă în aer, în timp ce alte alegeri bat la geam. Iar, cunoscând deja ridicula metamorfoză la care se dedau unii procurori, e greu să nu admitem şi faptul că aceştia caută să fie pregătiţi de a-şi întoarce tunurile în cazul unei eventuale victorii comuniste...

Urecheanu, la rândul său, declară că nu va ceda sub nicio formă. „AMN a fost buldozerul care a curăţat calea pentru instaurarea unei guvernări democratice. De aceea Voronin l-a trimis contra noastră pe Roşca - un trădător, om murdar şi necinstit. Dacă el era patriot, noi încă în 2005 curmam intenţiile comuniştilor, dar el a devenit slugoiul lui Voronin şi l-a adus la putere. Iată de ce, după alegerile trecute, când căuta voturi de aur, Voronin îmi spunea: „Măi Serafim, eu cu Iura mă înţelegeam tare bine!”. Trădător la trădător trage. Dar eu n-am să cedez şi am să insist să-mi fie protejate drepturile. Indiferent de rezultatele viitoarelor alegeri, batjocura nu mai poate continua!”, consideră liderul AMN. Din păcate, n-am putut să-l găsim pe Valentin Zubic, iar procurorul Oleg Malai, care l-a declarat bănuit pe Urecheanu, a emigrat în Canada. Iurie Roşca ne-a spus că e într-o şedinţă, după care n-a mai răspuns la apelurile noastre. Igor Popa a procedat întocmai…