„Iată Împăratul tău vine”

Am vorbit în ultimele luni despre Evangheliile ce s-au citit. Am mers cu o săptămână în urmă ca să fiu aproape și de cei care țin calendarul nou, și de cei care țin calendarul vechi. De aceea, astăzi, când ar trebui să prăznuim patimile și învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos, am rămas în urmă cu Evanghelia Intrării Domnului în Ierusalim (Ioan 12; 1-18).

Dar să nu uităm că Învierea Domnului reprezintă intrarea omului în Ierusalimul ceresc. Ceea ce cu o săptămână în urmă a făcut Fiul lui Dumnezeu și anume că a intrat în Ierusalimul pământesc, s-a actualizat în veșnicie pentru noi prin intrarea Fiului Omului în Ierusalimul veșnic. Așa cum slujba Învierii începe, folosindu-se de versetele din Psalmul 23 (v. 7): „Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei!"

Omul cel căzut sub păcat și prin păcat sortit morții, este restaurat în Iisus Hristos. Iisus a luat asupra Lui firea noastră, afară de păcat, și a îndumnezeit-o. Mântuirea nu e un act exterior, învierea nu e doar a firii dumnezeiești a lui Iisus. Nu ne-a dat curățirea de păcate ca pe o haină nouă pe care să o îmbrăcăm peste trupul nostru murdar. Ci ne-a spălat prin jertfa de pe cruce, ne-a curățit înainte de a ne chema la haina slavei.
La răstignirea Domnului pământul s-a cutremurat. Omul, fără pregătire, rămâne împietrit și nu reușește să simtă cât de mare este taina aceasta. Doar în textele liturgice, pe care sfinții le-au scris după ani de nevoințe și pregătire, se poate surprinde, pe cât îi este cu putință omului, minunea mântuirii, cum vedem în acest tropar: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins".

Să ne închinăm Învierii lui Hristos, să ne umplem de bucurie curată, să ne rugăm ca inima noastră să fie descătușată de grijile lumești și să reușim, după puteri, să-L recunoaștem asemenea celor care L-au întâmpinat pe Iisus în Ierusalim strigând „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!" (Ioan 12….), să simțim că Dumnezeu S-a întrupat pentru noi, a fost răstignit și a înviat ca să se facă nouă „începătură învierii celor adormiți" (I Corinteni 15; 20).