Timpul Liber

Interviu cu Andreea Marin-Bănică pentru FEMEIA:” Îmi asum şi bunele, şi relele”

– Dragă Andreea, lumea care vă vede la televizor vă consideră perfectă. Care este preţul acestei perfecţiuni?
– Va mulţumesc pentru compliment, însă eu sunt un om realist si, de aceea, vă corectez: sunt departe de perfecţiune, dar încerc să fac tot ce depinde de mine cât mai bine cu putinţă. Sunt perfecţionistă în munca mea, asta e adevărat. Preţul sunt nopţile nedormite pentru a duce la bun sfârşit proiecte la care ţin, uneori probleme de sănătate care apar – pentru că las sănătatea pe planul doi, deşi nu ar trebui să fac asta şi este lecţia pe care vreau să o învăţ în 2011.

– Cum şi pentru ce l-aţi ales pe Ştefan Bănică Jr.?
– Pentru că ne potrivim. Asta contează. În rest, sunt convinsă că există şi alţi bărbaţi buni pe pământ, dar nu mi se potrivesc mie, aşa cum sunt convinsă că există femei cu mai multe calităţi decât mine, dar… Fericirea în cuplu vine din felul în care cei doi se completează reciproc şi nimic mai mult.

– Sunteţi femeia care îşi aşteaptă soţul cu masa pusă?…
– Când Ştefan vine acasă în urma mea, sigur că primul lucru la care mă gândesc e să fie bine hrănit după o zi grea. Câteodată însă sunt eu cea care vine mai târziu…

– Cum v-aţi împărţit responsabilităţile în familie – cineva găteşte şi celălalt spală vasele?
– Ăsta e secretul nostru. Dar avem, într-adevăr, responsabilităţi complementare, astfel încât să ne ajutăm unul pe celălalt, iar copiii să nu ne simtă prea mult lipsa.

– Cum v-a schimbat felul de a privi lumea şi pe dvs. însăţi apariţia Violetei?
– Am realizat că nimic din ce am făcut în viaţă nu a fost mai preţios decât acest copil. Asta înseamnă sufletul de mamă, în stare de orice pentru puiul de om desprins din trupul ei. Este prioritatea mea pe viaţă. Toate se rânduiesc după ea în lista imaginară a tot ceea ce mă defineşte.

– Care este secretul ce vă ajută să aveţi grijă în acelaşi timp de fetiţa dvs., de carieră şi de soţ?
– Nu am nici un secret miraculos. Nu pot spune că e uşor să găseşti balanţa corectă şi asta nu se întâmplă fără efort. Nu e simplu să le faci pe toate bine, câteodată mai greşeşti, acorzi mai multă atenţie într-un punct în detrimentul celuilalt, dar importantă e voinţa de a menţine cârma dreapta şi de a face totul cât de bine posibil, atât cat depinde de tine.

– Credeţi că există iubire în care să existe fidelitate absolută?
– Sper că da. Nu sunt naivă, dar atâta vreme cât eu sunt în stare de dragoste şi fidelitate, mi-e greu să cred că sunt singurul om de pe pământ plămădit astfel. Sigur mai există măcar un om ca şi mine, aşa-mi place să cred :).

– De-a lungul anilor v-aţi implicat în foarte multe acţiuni de binefacere. Unii au zis că aţi făcut-o pentru publicitate, dar care a fost de fapt motivul adevărat?
– Cine-a spus asta e un om cu minte puţină şi nu merită să îi dau atenţie. E clar că nu face niciodată vreun gest de omenie el însuşi, altminteri ar şti că întâi gândeşti, apoi vorbeşti, mai cu seama când e vorba de un subiect atât de sensibil – de vieţi aflate la limită, de suflete, de oameni… Sunt oameni care trăiesc astăzi şi pentru că eu şi echipa mea am fost acolo la timp, pentru a-i ajuta. Şi pentru noi ei contează, nu cei care aruncă vorbele, dar nu mişcă un deget în sprijinul celor din jur.

– Ştim că aţi adoptat un copil la distanţă. Care e legătura dintre el şi familia dvs.?
– Doi copii – un băieţel din China şi o fetiţă din Niger. Pe băieţelul din China l-am vizitat în această vară, aveţi pe blogul meu impresii la cald şi fotografii de suflet pentru mine. E suficient să accesaţi http://andreeamarinbanica.acasa.ro.

– Aţi reuşit să construiţi o carieră impresionantă în televiziune, aţi apărut într-un film, aţi scris o carte, aţi creat haine pentru bebeluşi. Ce mai urmează pentru Andreea Marin?
– De exemplu, proiectul cu fonduri europene la care lucrez acum, lansat în chiar primele zile ale lui 2011 şi care e foarte important pentru mine, fiindcă e dedicat mamelor aflate în dificultate. Sunt mamă şi îmi doresc sincer ca fiecare mamă să aibă un cămin fericit, să fie înconjurată de copii frumoşi şi sănătoşi, să aibă parte de liniştea pe care o merită, de dragoste, de bucurii, alături de bărbaţii iubiţi care să le sprijine şi să fie atenţi şi la nevoile sufletului lor. Viaţa, însă, ne arată că lucrurile nu stau aşa pentru toate femeile-mamă. Creşte întruna numărul de divorţuri, presa vorbeşte zilnic de soţii care cad în depresie şi iau decizii greşite din pricina necazurilor cărora nu le mai pot face faţă fără un sprijin, care nu găsesc soluţii pentru ieşirea din impas – fie că e vorba de probleme legate de sănătatea lor sau a copilului lor, fie pentru că nu sunt ascultate şi înţelese, fie pentru că suferă din cauza lipsei unui loc de muncă potrivit abilităţilor lor, a discriminării sau a violenţei domestice. Proiectul fundaţiei mele se numeşte „Centre de consiliere pentru mamele aflate în dificultate”, dar noi l-am botezat scurt „Şcoala Mamelor” şi le invit pe toate mămicile care se simt singure în faţa poverilor care le apasă pe umeri să intre pe www.pretuiesteviata.org pentru a afla cum le putem ajuta.

– Rămâne televiziunea „dragostea cea mare”? Dar TVR?
– Televiziunea este un capitol important din viaţa mea, dar nu singurul. Astăzi eu am alte priorităţi, m-am reinventat pe alte direcţii. Rămâne o amintire frumoasă, o muncă făcută atâţia ani cu pasiune, de aceea, mai revin din când în când la ea, dar nu în mod permanent. TVR a fost, pentru mai bine de 15 ani, a doua mea casă.

– Aţi avut şi urcuşuri, şi coborâşuri în viaţă, unele dintre ele „trăite în faţa presei”. Cum treceţi peste obstacole – vă izolaţi sau, dimpotrivă, vă implicaţi şi mai mult în muncă?
– Izolarea nu mă caracterizează, dimpotrivă, „sunt asemenea nisipului clepsidrei/ care poate fi timp/ numai în cădere”, cum spune o poezie dragă mie. Caut soluţii să ies din impas atunci când e cazul şi nu mă mulţumesc cu a aştepta o rezolvare care să vină de la sine. Îmi asum şi bunele, şi relele, ung motorul şi îl fac să meargă.

– În România, dvs. aţi luptat chiar şi cu Guvernul pentru ca acesta să implementeze anumite legi din domeniul sănătăţii. Aţi avut vreun rezultat?
– Nu-mi place să îi spun „luptă”, să zicem că am construit, cât mi-a stat în putere, alături de alţi oameni de bine pentru a corecta o lege prost întocmită şi a o face mai eficientă în sprijinul bolnavilor. Da, am reuşit şi va intra în vigoare în noua formă în curând. Este vorba de modificarea ordinului 50/2004 al Ministrului Sănătăţii.

– Cum putem schimba noi, fiecare în parte, câte puţin din lumea în care trăim?
– Dacă nu avem forţa de a mişca lucrurile noi înşine, ne putem alătura celor care au aceasta vocaţie. A sta deoparte cu mâinile încrucişate e cea mai proastă alegere.

– Ce înseamnă să iubeşti viaţa?
– Deviza mea e „preţuieşte viaţa!”, aşa se numeşte şi fundaţia mea. Pentru că eu cred ca, aşa cum e ea, cu bune şi cu rele, viaţa merita a fi preţuită şi mereu înzestrată. Depinde mult de noi înşine să merite această călătorie a noastră: propriul destin.

– Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim un an cât mai bun!

Silvia Ursu
Sorina Ştefârţă

Sursa: Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *