Astăzi 20 Octombrie 2017, Vineri - Ultima actualizare la ora 16:00
Abonamente

Editorial 12 August 2017, ora 04:00    Din editia print

Marime Font

Liderii neliberi, puterea și covata spartă

Nu-i așa că moldovenii din republică sunt lideri?

a

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Sunt acum, și au fost și în anii 1990 – atunci când de la atâta bine și-au împărțit unica proprietate publică producătoare de produse de subzistență – solul fertil – în parcele și parceluțe, furându-și în același timp unii altora tractoarele, dărâmându-și grajdurile și depozitele.

Pe atunci, unii moldoveni au devenit ligheri. Da, ați citit bine. Lumea de la țară nu știa ce-i acela un lider, și le spunea anume așa foștilor zavhoji și brigadiri care luaseră parceluțele și cotele și le reuniseră ca să le poată lucra, să producă grâu și păpușoi ca să aibă lumea ce mânca.



Ligherii – liderii, de fapt – nu trebuie nici condamnați, nici proslăviți. Ei au răspuns unei necesități sociale – necesitatea asigurării unei nevoi de bază a omului, cea de a se alimenta. În scurt timp, după programul „Pământ” („restructurarea” și „reformarea” de factură criminală, hoțească și elementar banditească a proprietăților funciare a gospodăriilor colective și a gospodăriilor sovietice (de stat), corespunzând în România CAP-urilor și IAS-urilor), gândit și implementat de niște „specialiști” controlați de niște bandiți în lege, pe numele lor „agrarieni”, adică foștii conducători din eșalonul doi al partidului comunist de la Chișinău, filiala partidului comunist al uniunii sovietice din republica agricolă colonială RSS Moldovenească, corpul social al actualei Republici Moldova a reușit să se adapteze constrângerilor înfiorătoare, infernale, pe care teroriștii de stat pe nume Andrei Sangheli, Valeriu Bulgari, Petru Lucinschi, Ion Ciubuc, și alții, toți nomenklaturiști sovietici, i le-au impus cu dispreț de tip feudal, ca niște seniori medievali vasalilor și șerbilor lor. Atenție, toți aceștia au fost niște comuniști sovietici. Ei erau, de fapt, „namestnicii”, colaboraționiștii cu așa-zisa „putere sovietică”. Da, știu, „nu se putea altfel, așa m-am născut, în țara aceea m-am născut.”. Da, știu, „nu aveam de ales, trebuia să ajung cineva”. Îi privește.

Dar trebuie spus, totuși, un lucru important: același comportament pe care l-au avut când s-au văzut conducători de stat independent îl aveau și când erau șefii locali ai coloniei Moldova Sovietică, acționând la ordinele centrului unional de la Moscova. Prin urmare, nu există nimic de admirat la perioada sovietică, nimic de idealizat.

Electrificare? S-a făcut și în România „vecină”. Colectivizare? La fel. Industrializare? Așijderea. Urbanizare? Mai eficientă decât în URSS. Asigurare cu spațiu locativ la oraș? Infinit mai rapidă, mai eficientă și mai calitativă decât în toată Uniunea Sovietică, „cea mai mare țară din lume”.

De ce?

Pentru că în România au condus comuniștii lor, care, nefiind cu nimic mai buni decât orice comuniști, adică niște rătăciți și utopici din punct de vedere ideologic și niște criminali din punct de vedere social-politic, n-au avut totuși de ales de la un punct încolo, în special de când și-au scos sovieticii armata din țară – au trebuit să modernizeze anume România, nu o altă țară. Iar în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au condus cozile de topor locale ale centrului unional de la Moscova și cei trimiși nemijlocit de acolo. Cărora nu le păsa, nici unora, nici altora, de ceea ce numeau ei „popor moldovenesc”, separându-l conștient de poporul român din care moldovenii dintre Prut și Nistru au făcut, fac și vor face parte atâta timp cât vor exista pe fața Pământului.

Salvarea clicii de criminali din fruntea Republicii Moldova, stat înființat cu fast pe 27 august 1991 și adus la eșec definitiv și clar ca lumina zilei chiar și pentru propriii săi cetățeni după 2014, au fost întotdeauna în anii 1990 și 2000 „ligherii” și unii oameni cinstiți care au mai mișcat ceva prin sectorul real, de producere, cel care oferă produse alimentare și mărfuri de larg consum tuturor cetățenilor, populației, consumatorilor. Însă acești lideri (latifundiari rurali) și mici întreprinzători nu sunt liberi. Ei sunt neliberi, adică sunt la cheremul criminalilor care conduc.

De ce le zic „criminali”? Pentru că au continuat regimul colonial sovietic din punct de vedere economic, social, administrativ și politic. Unicele consolări au constat în politicile educaționale și simbolurile de stat – grafia latină, limba română și istoria românilor în școli și universități, drapelul tricolor, stema. Dar chiar și aici avem o constituție cu articolele 13 și 118 – care n-au fost modificate, soluția din 2013, chiar dacă e binevenită, nefiind altceva decât o jumătate de măsură – și am avut cândva Imnul de Stat „Deșteaptă-te, române!” adoptat pe 27 august 1991 odată cu declararea independenței și schimbat în 1994 tot de agrarieni, pe „Limba noastră” de Alexe Mateevici, unul dintre cele mai frumoase imnuri dedicate limbii române, scris în perioada în care Mateevici era pe frontul românesc din Carpați din Primul Război Mondial ca preot militar și se afla în plin proces de înțelegere a necesității unirii Basarabiei cu România, însă în care termenul „limba română” nu e menționat.
Aceste consolări vrea să ni le ia Dodon și acoliții săi.

Ca după ce ni le ia, să nu mai avem nimic altceva decât doar destinul unor sclavi, după cum a fost până în 1989-1991.

Și el, și alți exponenți ai puterii sau opoziției, urmăresc să controleze puterea politică, cel mai puternic drog. Puterea discreționară dintr-o societate care funcționează exclusiv în baza rețelelor informale și clientelare și care, din acest motiv, nu poate fi condusă de un stat contemporan, al secolului XXI, ci este condusă de un simulacru de stat, de un eșafodaj similar dintotdeauna, nu doar din 2014, cu satele construite din carton ale lui Potiomkin. Un stat care nu există ca atare nu putea fi „capturat”, el nu a existat niciodată, a existat și există un grup format din cel mult câteva mii de persoane care controlează un teritoriu de 30.000 de kilometri pătrați.

Iar oamenii de pe acest teritoriu, indiferent de opiniile lor, indiferent cu ce respiră, cu ce se îmbracă sau ce mănâncă, au ajuns la covata spartă din fabula lui Krîlov.

Ieșirea din această situație are un nume.

România.
 

Un articol de: Dan Nicu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 20 Octombrie 2017, ora: 15:46

Un sector de poliție din Chișinău va avea spațiu de joacă pentru copii

Un sector de poliție din Chișinău va avea spațiu de joacă pentru copii

La 19 octombrie a fost redeschis sectorului de poliție nr. 3, din sectorul Buiucani al mun. Chișinău, care a fost complet renovat și dotat în conformitate cu cerințele internaționale și bunele practici în domeniu, asigurând tuturor cetățenilor acces liber și...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 20 Octombrie 2017, ora: 14:17

Lavrov: Armele nucleare ale SUA din Europa trebuie să revină pe teritoriul american

Lavrov: Armele nucleare ale SUA din Europa trebuie să revină pe teritoriul american

Scutul antirachetă care este construit de Washington în străinătate constituie o problemă esențială pentru Rusia și China, a afirmat vineri, la Moscova, ministrul de externe rus Serghei Lavrov, relatează Reuters.

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 20 Octombrie 2017, ora: 10:57

Vladimir Putin: Rusia e pregătită să dezvolte noi sisteme nucleare

Vladimir Putin: Rusia e pregătită să dezvolte noi sisteme nucleare Din editia print

Federația Rusă susține că va reacționa promt și „simetric”, în cazul în Statele Unite renunță la Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare, a declarat joi președintele rus Vladimir Putin, citat de protv.ro.

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 20 Octombrie 2017, de Pavel Păduraru

Jurnalul Morții sau Ultimul Editorial

Pe când eram student, cred că am fost la sute de lansări de carte la Uniunea Scriitorilor și pe la fel de fel de biblioteci. O făceam din două motive, care se cam ceartă între ele, dar n-am ce să le fac - e treaba lor.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Octombrie 2017, de Constantin Tănase

„Centristul” Diacov, separatismul rusesc și unionismul românesc

…Când se face referire la replica lui Iisus, dată lui Pilat, se citează, de obicei, doar prima parte („Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”). Să nu uităm, însă, și de partea a doua: „și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Fără aceasta, prima parte își...

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Octombrie 2017, de Moni Stănilă

Să ne mai distrăm un pic cu socialiștii

Știți, cred, cu toții telefoanele de jucărie pe care le primesc copiii și cum, bucuroși, fac ture prin casă bolborosind cu forță în aceste jucării.

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Octombrie 2017, de Octavian Țâcu

Expedițiile Memoriei (V): Românii/moldovenii dintre Krasnoiarsk și Irkutsk

Potrivit recensământului federal din 2002, în Rusia locuiau 172 330 moldoveni, dintre care 98 097 bărbați și 74 233 femei.

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Octombrie 2017, de Dan Nicu

Integrarea europeană în Constituție, subiect propagandistic al guvernării

Obiectivul anunțat de guvernare, în special de către președintele Parlamentului, de a introduce în Constituție integrarea europeană ca direcție a politicii externe a R. Moldova, trebuie analizat din mai mule puncte de vedere.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Octombrie 2017, de Pavel Păduraru

Aşteptări

Femeia de serviciu. Am şi eu o vecină, ca toată lumea, numai că a mea e puţin mai altfel decât celelalte.

() Citeşte tot articolul

Atitudini 22 Septembrie 2017, de Marin Basarab

De ce nu se fac filme documentare în Moldova?

În Republica Moldova nu se face film documentar.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md