Editorial

Mai e o lună până la Revelion

Așa că pentru mine noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie, e un fel de Revelion: alegerile care ne vor duce într-un fel de an nou, noaptea albă a numărării voturilor – petrecută cu emoții (îmi amintesc și acum ce înspăimântătoare a fost noaptea în care se numărau voturile de la primărie și până pe la 3 a.m. am crezut că va câştiga Dodon), iar apoi sacul cu dorințe: că vom scăpa odată și odată de umbra marelui urs(s).

Am urmărit alegerile din Ucraina și nu am avut nici o surpriză. Nu mă așteptam la alte rezultate. E clar ca bună-ziua că nimeni nu își dorește întoarcerea într-un timp rău al fraților nefrați. Ce sprijin poate să ne ofere nouă o țară în care un ținut ca Siberia e plin de sate ce nu au avut în toată istoria lor curent electric? Sate fără curent, copii care nu pot ajunge iarna la școală din cauza drumurilor nepracticabile, pensii mizerabile și străzi neasfaltate – avem și noi destule. Vrem, cu siguranță, o politică – fie ea și capitalistă – care să ne garanteze un trai mai bun.

Chiar nu cred că sunt riscuri să iasă din nou comuniștii. Cu toată dezamăgirea pe care ne-a adus-o alianța proeuropeană, nici regimul comunist nu ne-a adus nimic bun. Despre celelalte partide de stânga, nu am nimic de spus sau de așteptat. Dodon, Greceanîi, Usatîi? N-am auzit! Nu au nici o șansă. Poate credeți că sunt idealistă, dar începutul lui decembrie va confirma așteptările mele.

E drept că politicienii noștri de dreapta, cu viziuni europene, nu seamănă nici cu Arseni Iațeniuk și nici cu Petro Poroșenko. La noi, cel puțin în ceea ce privește politica internă, nu prea s-au făcut multe. Au reușit însă să creeze o impresie fantastic de bună pe plan extern. Într-un moment în care chiar și Ucraina a dat înapoi de frica Rusiei, Moldova a mers în drumul ei și suportă acum embargouri și amenințări. Iar acest curaj i-a făcut pe americani să scrie că dacă ar exista un concurs pentru politicienii lumii, ai noștri ar lua aurul sau că politicienii din lumea întreagă ar trebui să își facă transplant de coloană vertebrală în Moldova.

Noi nu suntem la fel de impresionați ca americanii. Am înghițit minciuni, corupție, certuri de doi lei în interiorul coaliției, căderea fulminantă a lui Filat ce ne-a umplut de dezamăgire, vânătoarea de la Pădurea Domnească – un episod ce nu va fi uitat, călcatul în străchini al lui Leancă prin amestecul în procesul electoral din România. Pe lângă asta, echipe europene ce se revendică din inima partidului comunist.

Chiar și așa, cred că vom alege corect. Cred că vom privi lucrurile în ansamblu și că deja am înțeles că drumul nostru nu poate fi înapoi, ci înainte. Că vom vota PL, PLR, PLDM, PDM sau alte noi partide apărute în prag electoral – nu știu, dar de socialiști, comuniști, patrioții lui Usatîi nu ne vom apropia. Așa cred eu.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *