Astăzi 13 Decembrie 2017, Miercuri - Ultima actualizare la ora 19:21
Abonamente

Opinii & Editoriale 21 Iulie 2017, ora 10:26    Din editia print

Marime Font

Mixtul buclucaș

Demult n-am mai scris despre realitățile de pe la noi. M-am uitat peste lucrurile scrise de-a lungul anilor la TIMPUL și constat că în vara asta se împlinesc cinci ani de când fac publicistică. De toate am scris, de la sport și politică, la jurnale și experiențe de călătorie, analize ale relațiilor internaționale și istorii ale satelor noastre pitorești.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Dintre toate cel mai mare dezgust l-am avut atunci când am scris despre politica moldovenească și oamenii care o fac, mai ales că am pornit să comentez cu entuziasm și speranță, într-o perioadă când vectorul european părea ireversibil, dar am ajuns din câte se pare la covata spartă. Din aceasta am tras o concluzie că lucrurile în R. Moldova nu se schimbă spectaculos, ele doar sunt ciclice de peste 100 de ani, fapt ce mă duce cu gândul la faptul că istoria este totuși o știință mai precisă decât orice alta din domeniul umanist, pentru că poate privi evoluția și schimbările prin prisma a ceea ce istoricii numesc „istorie de durată” („long history”).

Desigur compătimesc oamenii de ziar, tv și radio, analiști, bloggeri și alte categorii (ca și pe mine de altfel) angrenate în procesul de analiză a situației din R. Moldova. Este o ocupație ingrată și riscantă încercarea de a limpezi cât de cât situația dintr-o țară imposibil de a fi analizată și înțeleasă, deoarece ajungi să te cretinizezi completamente și să nu mai înțelegi nimic. Din acest considerent îmi rezerv libertatea de a comenta și alte lucruri, de obicei nobile și frumoase, pentru că altfel ajung să cad și eu în ridicol.



Dar pentru că am fost asaltat în ultimul timp de mai mulți jurnaliști de la diferite posturi tv și radio, cât și de mulți oameni de rând cu întrebări și doleanțe de comentariu referitoare la ce se întâmplă pe la noi și ce va fi, țin să fac câteva explicații și precizări de circumstanță.

Ambiția, orgoliul și frica lui Plahotniuc

Plahotniuc și ceea ce noi numim Partidul Democrat, nu este altceva decât o improvizație politică de fațadă pentru o gașcă de bandiți care controlează țara. Indiscutabil că acest om și anturajul său pot multe în acest pseudostat. Pot numi oamenii lor în toate funcțiile și instituțiile-cheie, pot cocheta cu europenii, pe care-i conving că sunt profund proeuropeni și în absența lor va fi un haos total în țară, iar rușii vor fi a doua zi la Prut, că venirea lui Dodon (pe care Plahotniuc îl controlează și îl manipulează cum vrea) este rău pentru toți, că acesta din 2018 ne va duce în uniunea euroasiatică, iar secera și ciocanul socialiștilor este coșmarul moldovenilor.

În realitate, acest joc de-a pisica și șoarecele, în care noi și europenii suntem evident rozătoare, nu are decât un singur scop și o singură finalitate – menținerea acestui grup mafiot și oligarhic la putere. Plahotniuc are de la cine învăța din acest punct de vedere, a trecut școala lui Voronin, care în 2001 a venit la putere pe valul vectorului euroasiatic. În 2005 devine brusc proeuropean și românofil de circumstanță, pentru ca în 2009 iarăși să devină prorus, antieuropean și românofob. Acrobații moldovenești deja experimentate, cu aceiași actori și paradoxal, aceiași spectatori. Și suptul țâței de la două vaci, pentru că noi, restul, sugem altceva.

La fel și istoria cu votul uninominal, apoi cu cel mixt. O grămadă de-a „celebrități” atrase pentru promovarea votului uninominal, adunătură de semnături pentru acest sistem și buuuum, vrem deja vot mixt. La pachet cu socialiștii, pentru care acest vot nici măcar nu este reprezentativ, pentru că ei sunt avantajați de actualul sistem de vot, pe liste de partid.

PD-ul este avantajat de schimbarea sistemului de vot prin însăși ipostaza de a fi partid aflat la guvernare, care deține mai multe instituții și ministere, capabile să influențeze procesul de vot în teritoriu. În al doilea rând, în urma alegerilor locale din 2015, PD în coaliție cu PPEM și PL au preluat o mulțime de șefii asupra raioanelor, urmată de o campanie masivă de intimidare, șantaj și corupție, care a adus în rândurile pediștilor o mulțime de primari de prin sate și orașe. În această bătălie de teren, la „baionetă”, acești oameni își vor face treaba în folosul „oligarhului”. În al treilea rând, pentru confruntarea din cele 101 circumscripții electorale, Plahotniuc și PD vor fi ajutați de puzderia de „partide-satelit” pe care le are la îndemână. Acțiunile lui Plahotniuc cu votul mixt, mai ales stipulația privind restricționarea votului „transnistrean”, arată că acesta nu are de gând să dea lui Dodon șansa de a-l folosi. A permis în alegerile prezidențiale, pentru că avea interes ca Dodon să câștige în favoarea Maiei
Sandu și pentru a părea în ochii occidentalilor salvatorul parcursului european.

De ce votul mixt și nu cel uninominal? Este simplu, pentru PD votul uninominal comportă riscuri și costuri. Este mai simplu să vorbești cu lideri de partid corupți pentru a cumpăra o parte din deputați, decât să începi să umbli pe la fiecare deputat care va câștiga individual pe circumscripții. Ar fi și mai ușor pentru eventualele alianțe pe care trebuie să le faci în Parlament pentru asigurarea guvernării. În plus, acest sistem garantează o anumită prezență PD în Parlament, pentru că deputații pot veni fie pe listă, fie în mod individual, lucru riscant în cazul când ar fi menținut actualul sistem de vot sau ar fi impuse alegerile uninominale.

Europenii au spus clar că acest sistem de vot nu este bun, pentru că este o emanație a clicii de la guvernare, care urmărește doar menținerea la putere. Prin urmare, inițiativa PD nu este susținută la Bruxelles, iar odată cu aceasta ni s-a arătat că actuala guvernare „proeuropeană” nu este deloc proeuropeană și nu are girul UE. Din acest considerent, în joc este doar ambiția lui Plahotniuc de a controla R. Moldova, orgoliul său că a fost sfidat și respins de europeni, dar mai presus de orice, frica sa de a pierde puterea și a ajunge la închisoare. Dar alături de el sunt și alte cercuri de rezistență, a oamenilor din anturajul său, pe care-i așteaptă aceeași soartă, dar și a altor complici pe care i-a cooptat în timp la guvernarea coruptă, pentru care rămânerea PD la guvernare este o garanție a supraviețuirii politice și existențiale.

Referendumul lui Don-Don

Ca să mai scoată din presiunea creată asupra guvernării și să se poziționeze ca „alternativă” lui Dodon, Plahotniuc l-a însărcinat pe măscăriciul de la Sadova să nască pentru moldoveni un referendum. Cu niște întrebări tare încurcate: 1. Susțineți abrogarea Legii miliardului?; 2. Susțineți acordarea președintelui RM drepturi suplimentare de dizolvare a Parlamentului și alegeri parlamentare anticipate?; 3. Susțineți reducerea numărului de deputați de la 101 la 71?; 4. Susțineți sau nu studierea în instituțiile de învățământ a disciplinei „Istoria Moldovei”?

Toate fără nicio legătură și fără vreo dezbatere pe aceste teme în societate. În spatele abrogării legii miliardului, se vrea mai multă putere pentru președinte și introducerea „Istoriei Moldovei”. Adică omul care vrea sincer abrogarea „legii miliardului”, va trebui să voteze și pentru a da împuterniciri lui Dodon și să accepte introducerea aberațiilor staliniste despre moldovenism în manualele școlare. Din câte știu la sport, dacă faci box nu poți intra în ring să joci fotbal sau să arunci mingea în coșul de baschet. Prin documentele de formare profesională Dodon este de specialitate economist, dar tărtăcuța lui pleșuvă n-a născut niciun plan de redresare economică a R. Moldova sau vreo strategie de eradicare a corupției și sărăciei, așa cum ar cere această specializare. Sau cum ar cere doctrina socialistă a partidului pe care-l conduce, pentru că socialism înseamnă înainte de toate statul bunăstării sociale, pensii și salarii decente, plus program extins de asistență socială. Atunci ce să caute un economist ratat și un socialist incompetent în domeniul istoriei, pe care nici măcar nu-l cunoaște elementar? Poate-l întreabă cineva între timp și să răzgândește, pentru că așa ar salva 74 711 280 lei, bani din bugetul statului prevăzuți pentru organizarea interogării sale populare eșuate din start, pentru că lumea nu va ieși la vot.

Bâta poporului și nevoia de protest

Nu se teme Plahotniuc de europeni, cu atât mai mult de români, pe care-i crede proști. Poate un pic de americani și de ruși, care nu au jumătăți de măsură la rezolvat probleme cu oameni de acest gen. Există un sigur lucru de care se teme Plahotniuc și bandiții lui. De oamenii simpli ai acestui popor, care moldoveni sau români, ruși sau găgăuzi, europeni sau euroasiatici, unioniști sau „stataliști”, au ajuns la capătul răbdării și sunt gata să dea cu furci și topoare în această gloată de nesimțiți care au pus pe brânci R. Moldova. Toate lucrurile importante care s-au întâmplat din 2015 încoace, toate cedările oligarhiei au fost rezultatul faptului că protestul a pus o presiune socială constantă asupra lui Plahotniuc și acoliților săi. A fost cea mai formidabilă dovadă de mobilizare socială pe care am realizat-o de când suntem stat independent și acest lucru trebuie să ne dea încredere și curaj pentru a continua acest efort și a ne mobiliza exemplar în continuare.

Dincolo de aparențe și încurcături, lucrurile sunt foarte simple, deoarece R. Moldova este pur și simplu divizată în două tabere: una a guvernării, nelegitime și nereprezentative din punctul de vedere a principiilor elementare de democrație și cealaltă a poporului, care deține supremația suveranității și puterii reale. E un drept consfințit prin Constituția țării, așa cum este ea calică și invalidă, dar care a fost flagrant încălcată de la 1991 încoace, inclusiv, dar mai ales, după 30 noiembrie 2014. Restul sunt improvizații și foc de paie.

Cred că cei care au condus până acum R. Moldova nu sunt proști doar în materie de economie, pentru că nici la furat nu se pricep, dar stau prost și cu lecțiile de istorie, pe care, la sigur, dacă le-au trecut cândva, au și uitat de ele. Dar dincolo de asta, nici măcar nu se uită la televizor. Pentru că dacă se uitau, erau să vadă că relativ recent, fără a merge prea departe în istorie, un Sadam Hussein era spânzurat în Irak pentru fărădelege și abuz, un Muammar al-Gaddafi, era linșat de propriul popor, pentru că deja l-a adus la disperare sau erau să vadă un Hosni Mubarak, târât de egipteni prin pușcării și instanțe. Asta fără a ne mai aminti de Ceaușescu. Și că mai toți tiranii, despoții, conducătorii de tipul lor ajung să termine prost, de unii singuri, cu familia sau chiar și cu urmașii lor.

Un articol de: Octavian Țâcu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Opinii & Editoriale 13 Decembrie 2017, de Moni Stănilă

Atunci când e cum ar trebui să fie

În luna octombrie am avut plăcerea să stau câteva zile în Iași, oraș care a reușit, prin festivalul internațional de literatură și traducere, FILIT, să se înscrie în lista marilor orașe culturale – fiți atenți! – din lume.

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Decembrie 2017, de Răzvan Munteanu

Războiul hibrid și lecția Ucrainei pentru R. Moldova

Modificările cele mai complexe apărute după sfârșitul războiului rece au fost efectuate în domeniul studiilor de securitate, riscurile și amenințările căpătând noi valențe, de cele mai multe ori chiar de natură non-militară.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 13 Decembrie 2017, de Constantin Tănase

Mârlănismul cu față europeană

Dacă e să ne luăm după Lazăr Șăineanu, autorul monumentalului „Dicționar universal al limbii române”, mârlan ar însemna numai „om prost crescut, grosolan, bădăran”.

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Decembrie 2017, de Moni Stănilă

În trecere prin târguri de cărți

Săptămâna trecută a avut loc la București ediţia 2017 a Târgului de carte Gaudeamus, organizat de Radio România. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Silvia Radu și stâna Primăriei

Societatea civilă de la noi (existentă în mare parte doar pe bloguri și rețele de socializare) este foarte supărată pe primarul interimar Silvia Radu. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Decembrie 2017, de Moni Stănilă

Se apropie suta

În ajunul Zilei Naționale a României, obosită și cu gândurile în altă parte, am început să butonez la televizor cu intenția de a urmări știrile de la Moldova 1. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 11 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (IV) Adunarea Națională Moldovenească de la Tiraspol

Mișcarea de renaștere națională din 1917, care a trezit vulcanul trăirilor panromânești, ținute în frâu timp de un secol de autoritățile țariste, a avut impact nu doar asupra moldovenilor din Basarabia, ci și asupra celor de peste Nistru.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md