A trecut mai bine de un an de la lansarea oficială, în luna mai 2009, a Parteneriatului Estic (PE), o iniţiativa polono-suedeză care încearcă să dea un nou impuls relaţiilor dintre UE şi şase vecini est-europeni (Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia). Principalele obiective ale PE sunt asocierea politică şi integrarea economică a acestor ţări cu UE.
Raportul aduce argumente în sprijinul ideii că, deşi se pot observa unele realizări, PE este departe de a-si atinge potenţialul şi are nevoie de câteva succese vizibile. Perioada trecută de la lansarea PE nu a adus îmbunătăţiri notabile în regiune. Economiile ţărilor din vecinătatea estică au fost serios afectate de criza economică globală şi nu s-au remarcat îmbunătăţiri nici pe frontul democraţiei, R. Moldova fiind probabil singura excepţie. De asemenea, nu s-a ameliorat nici situaţia conflictelor (îngheţate) din regiune.
Studiul CRPE susţine o implicare mai mare a UE în vecinătatea sa estică. UE ar trebui să fie gata să intervină şi să sprijine ţările din vecinătate să facă faţă crizelor politice şi economice, precum recenta interdicţie impusa de Rusia vinului exportat de R. Moldova. De asemenea, trebuie avut în vedere că cele şase ţări din PE nu reprezintă un grup coerent, astfel că trebuie să se facă o diferenţiere clară a acestor ţări în funcţie de reformele realizate şi de obiectivele pe care şi le propun în relaţia lor cu Uniunea Europeană.
Dar un eventual nou guvern comunist va reveni cel mai probabil la europenizarea de faţadă caracteristică perioadei 2005-2009
Din grupul celor şase state din PE, RM are atitudinea cea mai favorabilă faţă de UE şi economia cea mai orientată către Uniune. Este şi singura ţară care şi-a dezvoltat rapid relaţiile cu UE pe parcursul lui 2009. Parcursul european al RM va depinde însă de rezultatele alegerilor parlamentare de la sfârşitul acestui an. Un eventual nou guvern comunist va reveni cel mai probabil la europenizarea de faţadă caracteristică perioadei 2005-2009.
Iată principalele concluzii:
* perioada trecută de la lansarea PE nu a adus îmbunătăţiri notabile în vecinătatea estică a UE, pentru că ţările membre sunt extrem de diferite atât în ceea ce priveşte aşteptările lor de la UE, cât şi caracteristicile lor;
* finanţarea reprezintă principala slăbiciune a PE, ea fiind inadecvată pentru scopurile propuse;
* deşi Comisia Europeană a menţionat complementaritatea PE cu Sinergia Mării Negre, încă nu e clar care este diviziunea muncii între cele două programe;
* adeseori UE nu face decât să reacţioneze la evenimente, fără să aibă o strategie clară sau fermitate politică; CRPE sugerează că UE ar trebui să fie gata să intervină să ajute ţările PE să facă faţă crizelor politice şi economice;
* UE ar trebui să investească mai mult în consolidarea capacităţii organizaţiilor societăţii civile din ţările PE şi să implice în mod corespunzător organizaţiile în elaborarea programului, printre altele, prin finanţarea adecvată a Forumului Societăţii Civile.
Republica Moldova poate salva Parteneriatul Estic
RM şi Ucraina sunt cele mai avansate ţări în ceea ce priveşte integrarea europeană, arată studiul, remarcând o recuperare rapidă de ritm şi viteză a RM. În timp ce Ucraina a fost pe primul loc pentru multă vreme, RM vine repede din urmă, fiind singura ţară ce şi-a dezvoltat rapid relaţiile cu UE pe parcursul anului trecut. În acelaşi timp, procesul de democratizare pare a fi mai uşor de realizat în RM decât în alte ţări ale PE. RM ar putea fi povestea de succes de care este nevoie pentru a da viabilitate şi credibilitate PE.
Negocierile RM cu UE avansează mai rapid decât cele ale Ucrainei, datorită dimensiunii mult mai reduse a ţării şi disponibilităţii sporite de a accepta condiţiile puse de UE. Continuarea ritmului rapid al reformelor va depinde, însă, de rezultatele alegerilor parlamentare din RM din noiembrie 2010. Un eventual nou guvern comunist va reveni cel mai probabil la europenizarea de faţadă caracteristica perioadei 2005-2009, atrage atenţia CRPE.
În privinţa liberalizării vizelor, actualul guvern al RM a început să implementeze reformele înainte de a i se cere aceasta de către UE. Dialogul cu privire la vize a fost lansat oficial la 15 iunie şi în septembrie sunt aşteptate două misiuni pentru a se evalua stadiul de pregătire al RM în ceea ce priveşte securitatea documentelor, paşapoartele biometrice şi migraţia ilegală. Transnistria rămâne în continuare o problemă pentru RM, chiar şi din acest punct de vedere. Guvernul RM se aşteaptă să primească în această toamnă o foaie clară de parcurs pentru liberalizarea vizelor, dar UE nu o va oferi, probabil, decât după alegerile anticipate din noiembrie 2010.
Premierul Vlad Filat a declarat că RM ar putea obţine un regim fără vize în aproximativ 18 luni de la primirea foii de parcurs, dar CRPE spune că aşteptările mai realiste sunt ca aceasta să se realizeze în aproximativ trei ani.
RM are în prezent economia cea mai orientată către UE din grupul PE. În 2009, exporturile către UE totalizau 678,5 milioane de dolari şi reprezentau peste 50% din totalul exporturilor RM. În această toamnă vor începe negocierile cu privire la crearea unei zone de liber schimb (DCFTA) consistente şi cuprinzătoare. În timp ce Guvernul RM se aşteaptă să poată semna un acord la doi ani de la lansarea negocierilor, acestea vor dura probabil mai mult. Deşi ţara va beneficia ca rezultat al DCFTA, implementarea sa va costa mult. O estimare a acestor costuri vorbeşte pentru RM de o cifră de 1,1 miliarde USD, circa 20% din PIB-ul său pentru 2009.
În privinţa RM, concluzia este una clară: Guvernul de la Chişinău trebuie să înţeleagă că, în ciuda dorinţei sale de a primi o perspectivă clară de aderare, PE este pentru moment cel mai bun cadru disponibil, care trebuie utilizat la maximum. Totuşi, pentru viitor, RM ar trebui să îşi continue eforturile de a obţine o perspectivă de aderare, şi nu doar perspectiva de a fi integrată într-o Comunitate Economică de Vecinătate, un posibil obiectiv final al PE.
Grupul extrem de eterogen de ţări din PE ar putea să dăuneze RM, prin asocierea cu ţări precum Azerbaidjan sau Belarus, despre care nu este sigur dacă se democratizează sau nu. Chiar dacă dimensiunea bilaterală a PE este mai importantă, asocierile informale contează atât pentru opinia publică din Uniunea Europeană, cât şi pentru responsabilii politici, susţine raportul.
Raportul apare în cadrul proiectului „Parteneriatul România – Moldova pentru integrarea europeană. Contribuţia societăţii civile” derulat de Centrul Român de Politici Europene şi Asociaţia pentru Politica Externă, cu suportul fundaţiilor „Soros-România” şi „Soros-Moldova”. Raportul este disponibil pe site-ul Centrului Român de Politici Europene la www.crpe.ro. Link direct
