Revenim încet la situaţia din timpul preşedintelui Lucinschi, când oamenii se împuşcau în stradă şi habar nu aveau, când ucigaşii aveau imunitatea asigurată de către demnitari, cu care îşi împărţeau tainul. Pe atunci, oameni nevinovaţi erau torturaţi de poliţie ca să „recunoască” crimele comise de alţii. Şi erau băgaţi pe degeaba la puşcărie… Omorul de ieri al fostului poliţist Ion Stratulat ne arată că „normalitatea criminală” de altădată revine în albia sa. Chiar dacă decedatul este cunoscut ca un personaj foarte controversat, despre care se spune că a apărat criminalii şi a comis infracţiuni, acum nu contează mortul, ci fapta. În plin centrul oraşului, în plină zi, să iei masa la o terasă deschisă şi să fii împuşcat de nimeni altul decât de comeseanul tău, înseamnă că trăieşti într-o ţară nebună.

Vă asigur că asistăm la reglări de conturi între interlopi. Iar legătura dintre această crimă şi decesul omului de afaceri Igor Basarab, care anul trecut a fost împuşcat în Chişinău, este destul de posibilă. Nu în zadar, anchetatorii îl suspectează de omorul de ieri pe luptătorul Ion Şoltoianu. Surse care solicită anonimatul susţin că Stratulat ar fi fost interesat (dacă nu chiar a participat) la uciderea lui Basarab. Şi că Şoltoianu era pe atunci angajat ca apărător al omului de afaceri. Dublu campion mondial la kickboxing, Şoltoianu a fost implicat în ultimii ani în infracţiuni foarte dubioase, dar a ieşit întotdeauna basma curată. Iar crima de ieri a fost comisă practic după acelaşi scenariu ca şi omorul din 2003, când acelaşi Şoltoianu l-a împuşcat într-un cazinou pe interlopul Djambat. Cât ţine de Ion Stratulat, acesta era ginerele şi fostul angajat al ex-directorului Departamentului pentru combaterea crimei organizate şi a corupţiei, generalul Nicolae Alexei. A activat într-o echipă în care decidea forţa, în care agresiunea era la ordinea zilei şi unde oamenii erau bătuţi şi umiliţi în mod inuman. Există suficiente materiale care confirmă acest lucru. Un procuror îmi povestea ieri că a rămas mască atunci când Stratulat, activând în departamentul lui Alexei, l-a împuşcat în ceafă pe un bărbat pe care trebuia să-l reţină. Era tot în plină zi, tot în centrul oraşului. Fireşte, n-a fost tras la răspundere – atunci crima era în capul mesei în RM.

Îi dau perfectă dreptate colegei mele Alina Radu de la „ZdG”, care scria ieri pe o reţea de socializare că omorul de ieri nu s-ar fi produs, dacă ex-ministrul comunist de Interne, Gheorghe Papuc, i-ar fi arestat şi pe asasin, şi pe victimă, pentru crimele pe care fiecare în parte le-a comis. Dar acum nu mai are rost să ne gândim la ziua de ieri, ci la cea de azi. În societatea noastră se reinstaurează frica cea mare, din anii lui Lucinschi… Cel mai trist ar fi dacă aceasta s-ar datora unor noi legături strânse dintre guvernare şi interlopi. Probabil, mai putem spera că la mijloc stă o proastă organizare în MAI, care poate fi reparată. În loc de reforme, poliţia trece prin antireforme, fenomen care îi încurajează mai întâi de toate pe infractori. Dacă ministrul Roibu va continua să creadă că poliţiştii îşi pot face salariile şi singuri, după cum a declarat la televiziune, crezul său ar putea să ne umple de morţi şi sânge, cimentând legătura criminală dintre ucigaşi şi poliţişti.