Între 11 mai şi 15 iulie, la Berlin (Germania) s-a desfăşurat un amplu proiect cultural, intitulat „MOLDOVAmobil”. Expoziţia a dezbătut aspecte ale culturii, societăţii, politicii şi vieţii de zi cu zi din R. Moldova.

Lansată în prezenţa premierului moldovean Vlad Filat, în timpul vizitei sale în Germania, expoziţia este organizată de către Muzeul Culturilor Europene (MCE) din Berlin cu susţinerea mai multor instituţii publice şi culturale, precum şi a unor companii din Germania. Iniţial o expoziţie tradiţională - concepută în cadrul evenimentelor anuale de la MCE -, „MOLDOVAmobil” a ajuns „pe roţi” odată cu închiderea muzeului pentru renovare. Organizatoarele - coordonatoarea Departamentului pentru Europa de Est al MCE, dr. Beate Wild, şi Katharina Koch - au readaptat proiectul, neştiind atunci că închiderea muzeului va conduce la naşterea unei idei provocatoare până şi pentru o capitală alternativă precum este Berlinul. Am ajuns la concluzia că flexibilitatea şi migraţia sunt două aspecte foarte importante ale RM, iar microbuzul este garantul acestei mobilităţi (...). De aceea, am decis să facem acest eveniment mobil. (...) Astfel, s-a dezvoltat mai departe conceptul care s-a concentrat pe tematica migraţiei şi a mobilităţii, care aduce cu sine nu doar o mobilitate geografică, ci şi una spirituală, povesteşte dr. Beate Wild.

„Obiectul” expoziţiei este într-adevăr un microbuz. Un Merceds Benz de culoare albă, cunoscut în Moldova celor ce fac naveta în oraş sau la ţară, precum şi celor care trimit colete rudelor plecate peste hotare. Microbuzul a staţionat timp de două luni în diferite locuri din Berlin, fiind însoţit de o copie de carton a unei staţii de autobuz înfrumuseţată cu mozaic, similară celor ce pot fi întâlnite pe drumurile naţionale din Moldova şi care vrea să simbolizeze diversitatea societăţii moldoveneşti. Maşina însă a fost transformată într-un spaţiu multimedia care oferă călătorilor posibilitatea de a descoperi Moldova prin filme, fotografii, interviuri, citate, articole, dar şi prin simpla prezenţă în microbuz. Primul gând, văzând microbuzul, este că acesta a fost transportat de la Chişinău. Iar seminţele de floarea-soarelui, aruncate în faţa maşinii, precum şi ţigările (producţie naţională) de pe capotă aparţin şoferului care tocmai coborâse. Pentru a „reproduce perfect aceste stereotipuri”, echipa proiectului trebuie să fi cunoscut Moldova din interior. Timp de câteva săptămâni - în 2008 şi în 2009 -, ea a vizitat mai multe oraşe şi sate din Moldova, împreună cu o studentă moldoveană din Berlin, întâlnind diferiţi oameni care „au ajuns” în microbuzul din Berlin în cadrul interviurilor şi a imaginilor video.

La o a doua privire însă, după ce asculţi şi priveşti materialele din microbuz, îţi dai seama că acest proiect nu a vrut să aducă la Berlin o mână de stereotipuri, de altfel, tipice în mai toate discuţiile despre Europa de Est. Ci a vrut să descopere esenţa Moldovei şi a făcut-o, poate, mai bine decât Moldova însăşi. Fiecare dintre noi, bunăoară, inclusiv echipa germană, s-a ciocnit de ospitalitatea moldovenilor şi inexistenţa ei la nivelul instituţiilor. Însă reflecţiile despre identitate, politică, economie, migraţie, etnii, patriotism, cultură şi limbă, exprimate analitic şi divers, înregistrate în cadrul interviurilor şi filmărilor, sunt mai rar întâlnite în spaţiul public moldovenesc. Nu mă refer la ştiri, conferinţe sau evenimente sporadice. Ci la prezenţa unei stări de reflecţie asupra condiţiei societăţii şi a problemelor stringente pe care le are, care să fie reflectată în foruri publice, cu şi pentru cetăţeni, nu doar pentru experţi.

„MOLDOVAmobil” este un asemenea forum, organizat însă peste hotare şi care a dat voce situaţiilor aflate în umbră în Moldova... Spre exemplu, integrarea în societate a copiilor care au un părinte de culoare sau lupta pentru supravieţuire a proprietarilor de întreprinderi mici, sau dezvoltarea culturii. „În Moldova, am vorbit cu diferiţi oameni: academicieni, ţărani, muncitori. Am discutat cu oameni din diferite comunităţi pentru că am vrut ca şi moldovenii (nu doar germanii) să contribuie la această expoziţie”, spune Katharina Koch... Microbuzul a fost însoţit de o serie de evenimente, organizate în paralel: proiecţii de film, lecturi, discuţii publice pe teme politice, culturale, sociale. Au participat cercetători de la Universitatea Humboldt din Berlin şi de la Universitatea din Potsdam, precum şi oameni de cultură din Moldova: Pavel Brăila, Nicoleta Esinencu, Vladimir Us. În consecinţă, până şi puţinii moldoveni întâlniţi la expoziţie au putut redescoperi Moldova şi artiştii moldoveni, mulţi dintre care sunt mai cunoscuţi la Berlin decât la Chişinău.

Organizatoarele consideră Moldova o ţară plină de inovaţie şi iniţiativă. Şi, oricât ne-ar mira, în viziunea lor, nici situaţia financiară nu ar fi o problemă, dacă limitele mentalităţii din societatea moldoveană nu ar fi atât de puternice. „Ceea ce am conchis noi e că acceptarea unor oameni de cultură este foarte limitată şi chiar la ei acasă, în Moldova, aceştia aproape că se află în rezistenţă. Şi este important ca noi, din afară, să îi apreciem, pentru ca astfel să determinăm şi acceptarea lor acasă, spune dr. Beate Wild. Şi poate că rolul nostru e şi de a decentraliza evenimente de genul acestei expoziţii, ca să le oferim artiştilor noi contacte aici, în Germania”. Iar instituţiilor germane - contacte cu artiştii din Moldova.

„De ce acest puternic interes pentru Moldova?”, s-ar putea întreba cineva. Nu există niciun interes. Acest proiect are loc tocmai pentru că societatea germană nu are nicio tangenţă cu cea moldovenească. Poate fi dureros, dar sunt foarte puţini cei care au auzit despre Moldova. Auzind numele „Moldau” (unul dintre numele Moldovei în germană), mulţi nemţi fac referinţă la râul Vltava care traversează Praga (Republica Cehă) şi care în germană este numit Moldau. Această ignoranţă poate fi pusă parţial pe seama războiului rece când, în special, în Germania de Vest, erau preferate destinaţiile din Africa sau America Latină şi mai puţin din Europa de Est. Tradiţia s-a mai păstrat şi astăzi: cunoştinţele germanilor despre estul european sunt minime. Organizatorii proiectului povestesc că până şi găsirea sponsorilor a fost poate cea mai grea parte a proiectului. „Mereu primeam un răspuns similar: „Dacă veţi face ceva despre Ucraina atunci vă susţinem cu plăcere, dar pentru Moldova - nu. A fost destul de greu până la sfârşit, mai ales că nu a fost clar până aproape de Paşte dacă vom primi sau nu autobuzul”, povestesc organizatorii.

Misiunea expoziţiei este să trezească interesul publicului şi al instituţiilor germane faţă de o lume necunoscută. Este un fel de „work in progress”, astfel numit de organizatoare, în a face Moldova vizibilă în Germania şi, poate, în Europa. Organizatorii îşi doresc: „să deschidem cercul şi să invităm cât mai multe evenimente sau personalităţi (din Moldova). Ne-am dorit să provocăm un efect de domino, un proces chimic. Şi această expoziţie, acest proiect, să fie un început, o provocare la dialog care să ducă la crearea unor idei noi, să descopere nume noi şi noi abordări”.

Între 19 şi 21 iulie, expoziţia a ajuns şi la Leipzig. Informaţii şi fotografii despre „MOLDOVAmobil” pot fi obţinute pe http://moldovamobil.eu/.