De curand, am accesat site-ul primariei Soroca, compartimentul Cetateni de onoare. Am gasit aici o lista de opt persoane carora, intre 1999 si 2006, Consiliul orasenesc din urbea cetatii lui Stefan cel Mare le-a acordat acest inalt titlu.
Constatam insa ca lista respectiva este incompleta si urmeaza a fi suplinita inca, cel putin, cu trei nume, doua dintre care sunt cunoscute sorocenilor, dar si Basarabiei – Nicolae Soltuz, Leon Casso si Teodor Aleinicov, lor fiindu-le acordata aceasta distinctie cu aproape 100 de ani in urma, intre 1910 si 1914.
Sa ne referim la prima personalitate mentionata – Nicolae Soltuz.
Printre deputatii Sfatului ?arii, deopotriva cu patriotii inflacarati – cunoscuti si pana la 1917 pentru aspiratiile lor nationale -, au fost persoane care, s-ar parea, nu trebuiau sa adere la partida nationala (cu regret, am avut si din acestia, dar mai putini), intrucat ei toata viata lor au activat in administratia ruseasca, au detinut functii din cele mai inalte, asigurandu-si, daca vreti, un anumit confort, asa incat schimbarile nu le-ar fi fost prielnice. Ei bine, la ceasul desteptarii din anii 1917-1918, majoritatea dintre conationalii nostri n-au pus problema astfel, ei au aderat la cauza sfanta a basarabenilor. Unul dintre ei a fost Nicolae Soltuz, fost primar de Soroca.
Informatiile publicate despre Nicolae Soltuz sunt insuficiente. Sa le completam. Se naste la 21 decembrie 1864 in Soroca. Isi face studiile la Scoala judeteana din Soroca, pe care o termina in 1884. Din acel an, printr-o decizie a presedintelui Congresului judecatorilor de pace din judetul Soroca, din 12 iulie 1884, este numit portarel pe langa aceasta institutie, mai intai in sectorul II al judetului, apoi in sectorul I, functie in care activeaza pana la 1 septembrie 1892. Urmatorii sapte ani este in serviciul departamentului de politie din judetul Soroca, in functia de inspector.
La 16 decembrie 1899, cu unanimitate de voturi, este ales membru al primariei Soroca, iar la 29 ianuarie 1900, este desemnat in functia de primar interimar al orasului. Mentionam ca, din acea data, din trei in trei ani, Nicolae Soltuz avea sa acceada in aceasta postura, la fel cu unanimitate de voturi, detinand un record printre primarii de capitale de judete.
Subiectul privind acordarea titlului de cetatean de onoare lui Nicolae Soltuz se pune in discutie in anul 1912. Astfel, la sedinta ordinara a Consiliului orasenesc Soroca din 21 iunie 1912, consilierul Nicolae Homitchi anunta ca doreste sa faca o propunere ce-l priveste nemijlocit pe primarul Nicolae Soltuz. La parasirea salii de catre cel in cauza, locul presedintelui adunarii (N. Soltuz era si presedintele sedintei) este ocupat de consilierul Vladimir Belicov.
Anume atunci, Nicolae Homitchi propune Consiliului, in semn de recunostinta pentru activitatea prodigioasa pe care o depune timp indelungat in aceasta functie, sa-i confere lui Nicolae Soltuz, primarul urbei, titlul de cetatean de onoare al orasului. Vorbitorul mentioneaza ca Nicolae Soltuz mai este si membru al Dumei de Stat (ales, in cea de-a treia Duma de Stat a Rusiei, la 9 ianuarie 1908), de mult merita aceasta apreciere a populatiei si, considera el, este inutil sa se enumere meritele primarului, intrucat acestea sunt cunoscute de toti. Oratorul este sigur ca populatia va primi cu bunavointa desemnarea lui Nicolae Soltuz pentru acest titlu onorific.
Luand act de aceasta declaratie si propunere, Consiliul orasenesc Soroca, in unanimitate, voteaza decizia pentru acordarea titlului de cetatean de onoare al or. Soroca primarului Nicolae Soltuz, obligand primaria sa faca demersurile respective pentru aprobarea acestei hotarari.Invitat in sala de sedinte, lui Nicolae Soltuz i se aduce la cunostinta decizia adoptata. Ultimul, reluandu-si locul de presedinte al sedintei, multumeste respectuos consilierilor, anuntand sedinta inchisa.
In executarea acestei decizii primaria Soroca adreseaza, la 28 iunie 1912, un demers Guvernatorului Basarabiei, iar acesta, la randul sau, face demersurile respective catre autoritatile centrale ruse. Raspunsul, venit de la St. Petersburg in toamna, arata ca imparatul Rusiei Nikolai al II-lea, printr-un Decret din 19 noiembrie 1912, aproba hotararea Consiliului orasenesc Soroca, conferind lui Nicolae Soltuz titlul de cetatean de onoare al or. Soroca.
Anul marilor sperante, 1917, care-i va aduce si consacrare nationala, il gaseste pe Nicolae Soltuz in functia de primar al orasului Soroca. La formarea Sfatului ?arii, el este ales, la 10 decembrie 1917, in parlamentul Basarabiei din partea zemstvei Soroca. Dragostea fata de valorile nationale o demonstreaza, mai intai, prin prezidarea adunarii, dar si prin indemnul adresat participantilor la sedinta din 13 martie 1918, tinuta la Soroca, sa ia pilda de la judetul Balti si sa voteze Unirea cu Romania (judetul Balti isi declarase Unirea cu Romania la 3 martie), propunere sustinuta de cei prezenti si, astfel, judetul Soroca voteaza, in acea zi, Unirea cu Romania. Apoi, in ziua de 27 martie 1918, fiind prezent la memorabila sedinta a Sfatului ?arii, voteaza PENTRU Unirea Basarabiei cu Romania.
Mai putin se cunoaste din activitatea lui Nicolae Soltuz dupa 1918. Il gasim primar al or. Soroca la 1924. Este inclus in faimosul dictionar „Figuri contemporane din Basarabia” editat in 1938, deja pensionar. A decedat la 25 iunie 1940. Nu cunoastem locul lui de veci, dar si alte informatii necesare intregirii portretului.A fost casatorit cu nobila Ecaterina Vasilevna (n. Tinica), cu care au avut patru copii: fiii Constantin, nascut la 16 decembrie 1901, si Serghei, n. la 28 iunie 1905, si fiicele Claudia, n. la 3 martie 1906 (decedata prematur), si Maria, n. la 17 iulie 1913.
Decoratii: Ordinul „Sf. Anna” clasa III, Ordinul „Sf. Stanislav” cl. II, Medalia de bronz cu tresa de Ordinul „Vulturul Alb”, Medalia de bronz deschis in memoria razboiului din 1812, Medalia comemorativa „300 de ani de domnie a Romanovilor” (toate rusesti); Ordinul „Steaua Romaniei” in gradul de ofiter, Ordinul „Coroana Romaniei” in gradul de ofiter. Asadar, este de datoria Consiliului si a primariei Soroca sa repare o greseala si sa-l repuna in drepturile de cetatean de onoare pe Nicolae Soltuz, titlu acordat pe merit, cu toata sinceritatea, de soroceni, iar o placa comemorativa pe actualul edificiu al primariei ar aminti tuturor despre vrednicul primar al urbei de pe Nistru, dar si despre unul din ctitorii ROMANIEI MARI. Or, istoria primariei Soroca nu incepe la 1991, prin declararea Independentei R. Moldova sau 1999, cand au fost acordate primele astfel de titluri.
P.S. Am intalnit in lista cetatenilor de onoare ai or. Soroca nume necunoscute de mine, carora, probabil, li s-a acordat pe merit titlul respectiv. E dreptul sorocenilor sa-si rasplateasca astfel inaintasii. Altora din lista, nume cunoscute noua, banuim, le-a fost conferita aceasta distinctie exclusiv datorita faptului ca, peste noapte, au devenit, cum se zice in popor, „din sluga – voievod”, mai exact din brutar – parlamentar. Daca s-a acordat acest titlu unui fost presedinte de parlament, credem ca era logic sa se porneasca de la Constantin Stere, sorocean si el (n. la Ciripcau), si el presedinte de parlament, si ce mai presedinte! – de Sfatul ?arii. Amintim apoi pe Pan Halippa (n. la Cubolta), si el presedinte de Sfatul ?arii. Ambii sunt inaintasi cu merite incontestabile in istoria Basarabiei, deci si a orasului Soroca, spre deosebire de brutareasa care a avut doar sansa sa se nasca in preajma urbei sorocene si sa vanda aici, un timp, colaci.
O alta nedumerire mi-a starnit-o faptul ca am intalnit si numele unui ambasador devenit cetatean de onoare al urbei sorocene, presedintele tarii pe care o reprezinta la noi – Belarus – este un dictator, unul ce incalca flagrant drepturile omului si-i interzis in toata Europa. Acordandu-i ambasadorului respectiv titlul de cetatean de onoare, e ca si cum ai acorda acest titlu tarii respective, inclusiv dictatorului. Buna alegere…
P.P.S. Din curiozitate, am accesat si alte site-uri ale unor primarii raionale. Surprins am fost sa constat ca „Vulturul statalitatii” R. Moldova, cel din Bascalia, este, din 2004, cetatean de onoare al orasului Nisporeni.
dr. in drept, Mihai Tasca,
pentru TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
