Sâmbăta trecută, marele maestru al naiului şi bunul prieten al ziarului TIMPUL, artistul poporului Vasile Iovu a împlinit 60 de ani.

Cu această ocazie, la cafeneaua „La Maria” din cartierul Telecentru al Chişinăului, s-a adunat mai multă lume. Printre oaspeţii de onoare a fost prezent şi primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. El l-a caracterizat pe Vasile Iovu drept naistul numărul unu al acestui spaţiu cultural românesc.

De fapt, astăzi puţini ştiu cum Vasile Iovu a ajuns cu adevărat primul naist din R. Moldova. Aceasta s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, să fi fost prin 1967. Neîntrecutul maestru Dumitru Blajinu, pe atunci dirijor al Ansamblului de muzică şi dansuri populare „Veselia”, avea în posesie un nai, dăruit pe când lucra acordeonist la Casa de cultură din Lipcani, de Tudor Captari, un vechi prieten al său din Costicenii regretatului poet Ion Vatamanu şi un muzician talentat. Acesta a fost primul nai adus în Moldova postbelică, la care a cântat câteva piese mai întâi Dumitru Blajinu. Pe atunci, absolvent al Liceului „Ciprian Porumbescu”, Vasile Iovu studia flautul la Conservator.

Într-o zi, clarinetistul Sergiu Cuciuc l-a adus la repetiţie, la clubul „Constructorul”, pe Vasile Iovu şi i-a spus maestrului Blajinu: „ Băiatul acesta vrea să cânte la nai”. „Bine, Vasile, dar ai nai?”, l-a întrebat dirijorul. Nu avea, fireşte. Blajinu i-a dat naiul său şi i-a explicat care sunt posibilităţile lui. I-a dat, totodată, „cheia cunoştinţelor” la acest instrument, oferindu-i şi un şir de piese de rezistenţă.

După ce a studiat temeinic, tânărul i-a interpretat dirijorului piesele la nai. Se descurcase destul de bine. „Vasile Iovu este primul naist din Republica Moldova, care a promovat acest fantastic instrument, reuşind să aprindă inimile multor tineri”, îşi amintea mai târziu Dumitru Blajinu. În 1967, când s-a format Orchestra de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii Moldoveneşti, Iovu l-a rugat pe Blajinu să-l ia în formaţie. Maestrul i-a dat să studieze o piesă grea - „Hora în şapte scări”. „Dacă o înveţi şi o interpretezi bine, te iau în orchestră”, i-a mai spus el. Peste două săptămâni, studentul de la Conservator i-a prezentat piesa. A fost luat în orchestră dar, din păcate, în scurt timp a fost înrolat în rândurile armatei sovietice.

S-a născut în satul Bardar, raionul Ialoveni, în familia Mariei şi a lui Gavril Iovu. Pe când era student la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, macă-sa i-a făcut o vizită la căminul din strada Armenească. Răscolind prin valiză, poate să-i mai spele vreo haină, a dat şi de naiul lui Vasile. Biata femeie nu ştia ce înseamnă acest instrument muzical şi atunci l-a întrebat pe fecioru-său: „Dar ce ţii aici tu, măi Vasile, această coastă de vită?”. Grijulie, precum era, ea credea că fiul său moare de foame. Pe atunci, mama actualului maestru nu avea de unde să ştie că această „coastă de vită” îi va aduce feciorului său un succes nemaipomenit în lumea întreagă.

Îmi amintesc cum, cu mulţi ani în urmă, am dat de o carte de publicistică a regretatului scriitor Liviu Damian în care era inserat şi un eseu intitulat „Îngânduratele porţi ale sufletului”. Eseul era chiar despre Vasile Iovu, cel pe care poetul de la Corlăteni l-a apreciat nespus de mult. Nu ştiu dacă a mai scris cineva astfel despre naiul lui Vasile Iovu, care, cu adevărat, ne deschide îngânduratele porţi ale sufletului.
Aşa s-a întâmplat că, în 1971, la Vilnius, Vasile Iovu face cunoştinţă cu Gheorghe Zamfir, care l-a îndrumat întru cucerirea înălţimilor muzicii româneşti. „Dragostea, afecţiunea mea pentru Vasile Iovu nu poate fi descrisă în cuvinte. El a demonstrat că e un om fidel, cu o coloană vertebrală dreaptă, cu nişte principii de viaţă extraordinar de frumoase şi este - din punct de vedere al caracterului, al sensibilităţii sufletului său - un om desăvârşit. L-am apreciat şi-l apreciez ca pe un mare profesionist. La ora actuală, cred că este unul dintre cei mai mari naişti de pe planetă, care exprimă patima şi pasiunea pentru muzica şi naiul românesc. E un gest nobil pe care-l apreciez la justa-i valoare”, avea să scrie mai târziu despre Vasile Iovu regele naiului, Gheorghe Zamfir.

Despre Vasile Iovu s-ar putea spune multe. Mai bine de 40 de ani este solist-instrumentist în Orchestra de muzică populară „Folclor” a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chişinău, dirijată de maestrul Petre Neamţu. „Este un bun prieten al meu. E un artist universal, care interpretează cu virtuozitate orice gen de muzică: clasică, simfonică, de cameră, populară, uşoară ş.a. Dar mai cu seamă îl apreciez pentru calităţile omeneşti deosebite, de care dă dovadă întotdeauna, fiind, totodată, un mare patriot al neamului nostru”, ne-a spus Petre Neamţu.
În 1973, Vasile Iovu a deschis clasa de nai la Institutul de Arte „G. Musicescu”, creând o adevărată „academie a naiului” şi educând o întreagă pleiadă de tineri interpreţi. În 2007, profesorul universitar Vasile Iovu a editat volumul „Metoda de nai”. Este fondator şi conducător al Ansamblului instrumental „Vasile Iovu”, laureat a mai multe concursuri naţionale şi internaţionale. În 2000 a devenit laureat al Premiului Naţional şi tot în acest an a fost distins cu „Ordinul Republicii”.

Vasile Iovu a concertat pe toate continentele, fiind aplaudat în SUA, Anglia, Elveţia, India, Japonia, China, Germania, Italia şi în multe-multe ale ţări. Cu ansamblul său instrumental, format din cei mai mari maeştri ai muzicii noastre, a prezentat concerte la Viena, Paris şi în alte mari centre culturale ale lumii. El este cel care face lemnul să cânte. Graţie măiestriei sale, încă în perioada sovietică, i s-au oferit locuri de muncă în mai multe ţări - Franţa, America, Anglia, Olanda ş.a. În 1975, când a plecat într-un turneu în Olanda, împreună cu Ansamblul „Mioriţa”, i s-a propus să rămână acolo ca profesor la Con¬servatorul din Amsterdam. Fi¬ind speriat de Securitate, s-a adresat la Ambasada sovietică. „Ce să fac?”, a întrebat el. I s-a spus să aştepte, că ei îl vor informa. Mai aşteaptă şi astăzi…

Oricum, Vasile Iovu, cu naiul său, este mult dorit şi primit ca acasă în orice ţară. În vara aceasta, împreună cu finul său, naistul Igor Podgoreanu, a avut un turneu de două luni în Italia. „A fost un turneu foarte bun. Am cântat în catedrale şi săli de concerte de la Roma până în Sicilia”, ne spune marele artist. Anul trecut, cu formaţia sa instrumentală „Vasile Iovu” a avut un turneu pe Insula Sardinia, iar acum se pregăteşte de un spectacol aniversar, ce va avea loc în preajma Crăciunului.

La 10 noiembrie 2009, la Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”, a prezentat un spectacol extraordinar în memoria regretatei sale soţii, cântăreaţa Maria Iovu, la un an de la trecerea ei la cele veşnice. Naiul lui Vasile Iovu plângea şi ofta. Toţi spectatorii din sală ascultau cu ochi înlăcrimaţi. Deseori se întâmplă aşa ceva, pentru că naiul lui Vasile Iovu îţi răscoleşte până în adâncuri îngânduratele porţi ale sufletului. Felicitări, maestre! Şi lacrimi purificatoare…