Astăzi 21 Noiembrie 2017, Marţi - Ultima actualizare la ora 10:06
Abonamente

Social 18 Aprilie 2017, ora 09:23    Din editia print

Paștele moldovenilor din diferite colțuri ale lumii

Marime Font

În preajma Sfintelor Sărbători de Paști o bună parte dintre moldovenii aflați peste hotare se reîntorc în țară pentru a sărbători Învierea Domnului alături de cei dragi. Însă, există și conaționali care din anumite considerente nu sărbătoresc Paștele acasă de ani buni. În continuare aflați cum arată Paștele moldovenilor stabiliți în diferite colțuri ale lumii, dar și ce le lipsește cel mai mult de acasă.

În această săptămână echipa ziarului TIMPUL a provocat câțiva moldoveni, care de ani buni nu au mai sărbătorit Paștele în Republica Moldova, să ne povestească ce i-a determinat să părăsească țara natală și cum suportă dorul de casă în preajma acestor sărbători minunate. Poveștile lor ne-au făcut să înțelegem că moldovenii stabiliți departe de casă poartă o bucată din țara lor oriunde s-ar afla.

SUA

Uliana este o tânără moldoveancă care de patru ani își trăiește visul american. Fata a plecat pentru prima oară în SUA, pe când era studentă la jurnalism, iar această țară a fascinat-o atât de mult, încât reîntoarsă acasă, nu s-a mai putut acomoda cu atmosfera sumbră din Moldova. Așa că tânăra care pe atunci avea numai 20 de ani, a decis să-și încerce norocul și să se mute în SUA. Acum, Uliana este căsătorită cu un marocan-american și au împreună un fiu de aproape doi ani. Chiar dacă fata este încântată de obiceiurile americanilor de a sărbători Paștele, aceasta duce dorul tradițiilor noastre. „Simbolul americanilor de Paști este „iepurașul”. Acest Iepuraș de Paști este folosit peste tot: ca element decorativ în magazine, pe străzi sau în case, în costume, în formă de dulciuri, dar nu îl găsești și la cina de Paști. De asemenea și americanii vopsesc ouăle, iar în seara de Paști se duc la biserică, aici nu există scuze pentru a lipsi de la slujba de sărbătoare. În Ziua Învierii există o tradiție care spune că Iepurașul de Paști ascunde ouă de ciocolată prin casă și prin grădină, iar copiii când se trezesc, se aventurează să le caute. Totuși, îmi lipsește atmosfera pascală de acasă, mi-e dor să ne adunăm cu toții la masa din casa părintească, să ciocnim ouă roșii și să mâncăm pască și cozonac de casă. Desigur că le gătesc și aici, doar că în jurul mesei din casa mea stau doar câteva persoane”, explică Uliana.

Cipru

Victoria este o moldoveancă de 30 de ani, care de mai bine de patru ani s-a stabilit în Cipru. Femeia spune că până a ajunge aici a tot muncit ba în Turcia, ba în Rusia. Apoi a revenit în țară și câțiva ani a trăit la limita existenței pentru că soțul care era plecat la muncă peste hotare nu trimitea nici un leu. De aceea cum a aflat de posibilitatea emigrării în Cipru, Victoria a lăsat cu durere în suflet fetița de un an și jumătate în grija mamei, a divorțat și a plecat în lumea mare ca să-i poată oferi o viață mai bună. În Cipru a muncit câțiva ani în calitate de maseuză la un hotel de lux, acolo unde și-a cunoscut actualul soț – un bucătar turc, s-a căsătorit, iar de mai bine de un an și-a luat fiica lângă ea. Acum, femeia este fericită, își crește copilul în liniște și practică masajul la domiciliu. Însă, în preajma sărbătorilor pascale dorul de casă este din ce în ce mai puternic. „Cipru este o țară musulmană, aici nici pomină de atmosferă pascală. Ultima dată am gustat din cozonacul sfințit în anul 2012, îmi este dor de acele dimineți de Paști de acasă, de tradițiile și obiceiurile noastre. Anul acesta am noroc, că una din fostele mele șefe este româncă și ne-a invitat în ospeție de Paști”, spune Victoria

Israel

Natalia este o altă mamă pe care neajunsurile au determinat-o să-și lase copilul de trei ani în grija bunicilor și să apuce drumul emigrării. De aproape doi ani, femeia lucrează într-un azil de bătrâni din Israel și tot de atâta timp mama nu și-a strâns copilul în brațe. În țara care a găzduit-o, Paștele creștinilor nu este sărbătorit. Această zi este una de muncă ca multe altele. „Paștele ne prinde muncind ca în oricare altă zi, anul acesta îl voi sărbători ca de obicei vorbind cu cei dragi pe internet. Nu am timp și nu voi găti nimic tradițional, ce-mi lipsește cel mai mult în această zi este copilul meu, de care-mi este foarte dor. Dar cu toate acestea când mă gândesc la sărăcia de acasă îmi trece pofta de a mă reîntoarce”, spune femeia de 35 de ani cu lacrimi în ochi.

Spania

Lilia a plecat acum mai bine de un deceniu, împreună cu soțul și fetița de numai un an, la muncă în Spania pentru a aduna bani și a cumpăra un apartament în Chișinău. Pe atunci, femeia terminase studiile în domeniul designului vestimentar și deși încercase să-și facă un rost în țară, nu reușise. Însă, ajunsă în țara tangoului, familia a îndrăgit atât de mult meleagul spaniol încât s-a stabilit definitiv acolo. Acum femeia este agent imobiliar, iar cu cinci ani în urmă a mai adus pe lume încă o fetiță și nu ia în calcul o posibilă reîntoarcere în țară. Lilia nu a fost de zece ani acasă de Paști și de aceea duce dorul atât de obiceiuri, cât și de persoanele dragi. „În Săptămâna Paștelui, în Spania se scot icoanele diferiților sfinți care sunt plimbate prin centrul orașului și se cântă melodii pascale. De asemenea, în Noaptea Învierii toată lumea participă la slujbă. În această perioadă îmi este dor de oamenii dragi din Moldova, îmi amintesc de bunica care ne gătea gustos și ne aștepta în fiecare an de Paști. Îmi lipsește pasca proaspăt scoasă din cuptor și dimineața Învierii când mâncam sfințit și ne spălăm pe față cu apă, ou roșu și bănuți. Aici, mă strădui să păstrez aceleași tradiții pentru fetele mele, mergem la o biserică românească și sfințim pasca, gătesc bucate tradiționale, dar nu se compară cu spiritul Paștelui de acasă”, recunoaște moldoveanca.

Italia

Deși are doar 21 de ani, Svetlana este stabilită de cinci ani în Italia. Inițial, tânăra a plecat la mama ei, a urmat acolo o facultate, s-a căsătorit, iar acum este în concediul de maternitate. Deși tânăra mamă recunoaște că Paștele în Italia este foarte frumos, totuși, aceasta tânjește după spiritul sărbătorilor de acasă. „Sărbătorile pascale vor fi frumoase pentru că-i am alături pe cei dragi: mama, soțul, fiica, mătușile, dar în același timp vor fi triste, pentru că nu sunt acasă, acolo unde am crescut și unde așteptam nerăbdătoare cozonacii făcuți de bunica. Îmi lipsesc dragostea buneilor, parfumul cozonacilor proaspăt scoși din cuptor, ouăle roșii și prietenii. Acum sărbătorim Paștele dureros, de altfel, și orice am face nu mai este ca acea Sărbătoare a Învierii pe care o sărbătoream cu toții adunați în jurul mesei, acasă la țară. Acum nu vom mai simți mirosul adevărat al Paștelui, iar tot ce-i mai frumos din păcate va lipsi”, spune tânăra cu lacrimi în ochi.

Germania

Tatiana, a urmat o facultate de pedagogie în România, după care s-a întors în țară și a activat în domeniu câțiva ani. Însă, din cauza salariului mizerabil a abandonat și s-a aventurat în mediul afacerilor. Timp de șase luni a avut o întreprindere individuală în domeniul comerțului. Primele patru luni afacerea a fost un adevărat succes, iar în următoarele două a falimentat. Tatiana, împreună cu părinții, a investit atât de mult în această afacere, încât insuccesul a fost o lovitură dureroasă. Atunci, tânăra dezamăgită a decis să părăsească pentru totdeauna țara care nu-i oferă niciun viitor. După trei ani de la emigrare, fata este administratoarea unui local grecesc din Germania și spune că a găsit aici aprecierea de care în Moldova nu a avut parte niciodată. Cu toate acestea în preajma Paștelui își amintește cu drag de această sărbătoare. „Cel mai mult de sărbători îmi lipsește familia, îmi amintesc cu drag de mirosul de pască și cozonac care în ajun de Paști se răspândea prin toată mahalaua. Mi-e dor de mama care alerga să dea cu var copacii și apoi să vopsească ouăle, iar eu stăteam la bucătărie. Nemții sărbătoresc Paștele altfel, aici nimeni nu lucrează de vineri până marți, nici chiar magazinele. Orașele sunt pustii, iar oamenii aleg să plece la natură și să facă grătare. În liniște, fără muzică sau gălăgie, nemții, în general, se distrează în privat, fără mult zbucium și feriți de gloată”, conchide tânăra de 29 de ani.

Un studiu realizat la începutul anului 2016 de către BBC, prezintă că 106 moldoveni părăsesc țara zilnic. Iar potrivit datelor statistice existente, circa 600 de mii de persoane sunt plecate la muncă peste hotare. Însă, experții susțin că numărul real al cetățenilor Republicii Moldova care lucrează peste hotare este de câteva ori mai mare.



 

Un articol de: Ana Marchitan
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 17 Noiembrie 2017, de Octavian Țâcu

Experiențe belgiene pentru R. Moldova

Săptămâna trecută (9-11 noiembrie) la invitația eurodeputatei Monica Macovei am efectuat o vizită de trei zile în Parlamentul European și la sediul NATO din Bruxelles.

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Noiembrie 2017, de Pavel Păduraru

Minciuna noastră cea de toate zilele

Când eram adolescent, citeam câteodată în revistele despre VIP-uri interviuri cu oameni cunoscuți. Nu mai țin minte ce ziceau ei, dar un singur lucru îmi atrăgea atenția.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Noiembrie 2017, de Moni Stănilă

Programare la Dumnezeu

Se apropie Postul Crăciunului și mă gândesc deja că preoții vor avea mai mult de spovedit. Într-un fel e foarte bine că lumea se împărtășește, dar e extrem de ciudat că o face după calendar. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Noiembrie 2017, de Octavian Țâcu

Jurnal de călătorie: Capitala culturii Cucuteni

Ghinionul localităților aflate la răscruci de drumuri este faptul că în graba călătoriilor de a ajunge spre alte destinații, acestea rareori devin loc al cunoașterii profunde și nuanțate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Noiembrie 2017, de Constantin Tănase

Ideea națională a R. Moldova: dezrobirea femeii născătoare de prunci

Întotdeauna îmi aduc aminte cu o durere ce-mi arde toate celulele și cu un nelămurit sentiment de vină, zic, îmi aduc aminte de mama care, cu degetele mâinilor însângerate rodea rufele de tabla aia cu valuri căreia țăranii îi ziceau rusește „doskă.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Noiembrie 2017, de Răzvan Munteanu

Rusia este agresivă (și) pentru că se teme

Începând cu 2008, agresivitatea militară a Federației Ruse în vecinătatea sa apropiată a atins cele mai înalte cote, fie că vorbim despre exerciții militare efectuate în scopul de a descuraja elemente externe, fie că vorbim, mai ales, de agresiuni de tipul celei din Georgia,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 9 Noiembrie 2017, de Marin Basarab

Scrisoare deschisă din partea unui cetățean care nu vrea să-l demită pe Dorin Chirtoacă

Salutare! Sunt un cetățean al orașului Chișinău care nu va ieși pe data de 19 noiembrie la referendumul pentru demiterea primarului.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md