Comentariu

Povestea boxerului şi tractoristului sau De ce are nevoie Republica Moldova de NATO?

Era în acest sat un anume Ivan-tractoristul, un ditamai zdrahon de doi metri şi 120 de kilograme, care era groaza satului. Când pornea tractorul său şi o lua de-a lungul satului, băga în sperieţi toţi oamenii şi vietăţile. Şi aşa dimineaţa şi seara, zi de zi. Nu încăpea acest Ivan-tractoristul nici de oamenii din sat. Pe Aslan din mahalaua Cecenica l-a bătut până la moarte pentru că acesta a îndrăznit să-i declare că vrea să trăiască în afara satului, de sine stătător. Nu-l agrea nici pe Şota, pentru că acesta i-a cerut înapoi vacile Abhazina şi Osetina, pe care Ivan le-a preluat abuziv şi le mulgea de lapte. Când acesta îşi îndrepta vacile spre ogradă, Ivan l-a snopit în bătăi şi l-a lăsat să zacă în mijlocul satului, aşa ca să vadă toţi şi să se înveţe minte. Nu încăpea Ivan nici de vecinul său Taras, din mahalaua Hahola, pentru că acesta a preluat o bucată de teren de lângă lacul Negru şi nu-l lăsa pe Ivan să-şi pună bărcile acolo. Pentru a-l face să fie cuminte, Ivan îi tăia uneori lui Taras gazul şi îl lăsa în iernile friguroase fără căldură.

Dar cel mai tare îl ura Ivan pe Gheorghe, zis şi Moldovanul, care era un amărât sărac şi în plus era mic de statură şi pipernicit de la natură. Când îi venea lui Ivan, intra în ograda lui Gheorghe, se băga în beciul lui, îi mânca mâncarea, îi bea vinul, o mai trăgea de fund pe nevasta lui, iar uneori când se îmbăta până la inconştienţă, îi mai trăgea lui Gheorghe şi câte o mama de bătaie, aşa, pentru profilaxie. După bunul său plac, Ivan decidea dacă Gheorghe putea sau nu să vândă vin la prăvălia din sat sau dacă poate să-şi vândă fructele şi legumele în alt sat. În plus la toate, Ivan a decis să-i înstrăineze o bucată din grădina lui Gheorghe-moldovanul, iar mai mare pe această bucată de gradină l-a pus pe golanul satului – Igorek Smirnoşka, care de câte ori avea chef îi făcea zile negre lui Gheorghe, fie de unul singur, fie împreună cu stăpânul său, Ivan.

Mare nevoie şi jale era în acel sat, iar oamenii încercau în fel şi chip să scape de Ivan. Au încercat să se unească pentru a-l izgoni din sat şi degeaba, au încercat să găsească ajutoare şi în alte sate, dar toţi se temeau de Ivan-tractoristul şi nimeni nu voia să se lege cu el.
Dar iată că într-o zi, când părea că disperarea oamenilor nu mai avea capăt, a venit în sat, în ospeţie la un prieten, un boxer, pe nume (A)nato(l), care era un mare campion, băiat pregătit fizic, tehnic, inteligent şi bine crescut, cu o mare experienţă în lupte internaţionale. Şi acest boxer şi-a parcat, din întâmplare şi fără să ştie, maşina sa luxoasă, un Hummer strălucitor, în faţa tractorului lui Ivan. Iar Ivan când a ieşit din ogradă a rămas şocat de obrăznicia nou-venitului, pentru că nimeni nu îndrăznise să-l sfideze în aşa hal până acum. Enervat, şi-a umflat pieptul, şi-a suflecat mânecile şi a vrut să-l lovească pe (A)nato(l) fără prea multă vorbă. (A)nato(l)-boxerul, însă, a făcut o eschivă şi i-a înfipt lui Ivan un pumn drept în bărbie, de l-a lăsat mort în mijlocul drumului.

S-a adunat tot satul să-l vadă pe Ivan zăcând lat şi se cruceau că au apucat, în sfârşit, să vadă aşa ceva. Numai femeia bietului Ivan plângea în disperare deasupra lui, blestemându-l pe boxer că i-a omorât bărbatul. În timpul ăsta, Ivan deschide un ochi şi îi zice femeii: „Auzi, măi femeie, boxerul cela a plecat?”. Femeia se uită în jur şi-i răspunde: „Nu încă, n-a plecat, stă alături”. La care Ivan-tractoristul spune: „Atunci eu mai stau aşa, da’ tu când pleacă boxerul să-mi spui, că mă scol şi bat tot satul!”.

Au auzit sătenii acest lucru şi ştiind ce-i aşteaptă s-au rugat de boxerul (A)nato(l) să rămână la ei în sat, să-i apere în continuare de Ivan-tractoristul. I s-a făcut milă acestuia de oamenii din sat, care de zeci de ani erau terorizaţi de Ivan, dar pentru a rămâne a pus sătenilor nişte condiţii: să nu se mai îmbete, să nu mai facă scandaluri şi să nu se bată între ei, să nu fure, să nu mintă, să-şi ducă copiii la şcoală, să fie uniţi şi la bine, şi la rău. Au acceptat sătenii aceste condiţii şi l-au ales pe (A)nato(l)-boxerul primarul satului. De atunci încoace au trăit în linişte şi prosperitate, acest sat deschizându-se şi spre alte sate, au văzut că lumea e frumoasă şi că se poate trăi omeneşte, fără frică de Ivan-tractoristul. Cât despre acesta, cu timpul el s-a liniştit şi a devenit sătean cuminte, ajutând oamenii din sat cu tractorul său, fiindu-i ruşine de toate relele pe care odată le pricinuia celor de alături.

Am fost şi eu în acel sat, am trăit chiar o bună bucată de timp acolo şi m-am simţit un om liber şi fericit. Iar acum că am venit aici în satul vostru, R. Moldova, vă întreb, dragi consăteni, nu vreţi să trăiţi şi voi aşa?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *