„Părintele nostru face nişte lucruri… de ne lasă pe toţi cu gurile căscate. Avem preţuri tare mari pentru cumetrii, botezuri. E lacom chiar şi la înmormântări. Cere 1000 de lei şi mai trebuie să te duci să-l iei de acasă cu maşina. Dar de unde un om sărman să ia aşa bani şi încă şi maşină? Când oamenii i-au zis ca din mia dată să-şi găsească singur transport, tare s-a înfuriat”, ne scrie o locuitoare a satului Scoreni, care ne roagă să nu-i publicăm numele. „Cel mai tare ne deranjează că părintele de la biserica noastră este cămătar, adică dă bani cu împrumut… la procente”. Am vrut să vedem şi noi cum arată un preot-cămătar, de aceea am mers la Scoreni să ne convingem dacă e adevărat… 

Un sat cu miros de lemn tânăr

Localitatea Scoreni, raionul Străşeni, este aşezată într-o vale săpată de râuleţul Işnovăţ, între două dealuri acoperite de păduri, fiind faimoasă datorită dogăritului, meşteşug transmis din generaţie în generaţie. Se simte de la o poştă că aici mulţi fac butoaie. Se aude bocănit de ciocane şi adie miros de lemn tânăr, proaspăt şlefuit.

La prima vedere, se pare că la Scoreni locuiesc oameni fericiţi, cu toţii îşi zâmbesc unul altuia, dau bineţe chiar şi străinilor. Totuşi, satul a fost atins de valul migraţiei, de recesiune. Peste o mie de locuitori au plecat peste hotare în căutarea norocului. Cu aceşti bani, mulţi şi-au construit case frumoase, cu două niveluri, au antene parabolice, geamuri termopan şi curţi pavate. Localitatea este conectată la conducta de gaze, iar acum primăria luptă ca oamenii să fie deserviţi centralizat cu apă potabilă şi să aibă canalizare. Partea slabă a satului sunt drumurile. Dar primarul Sergiu Staver îşi pune mari speranţe în proiectele europene. „Am depus proiecte la organizaţii internaţionale şi sperăm să câştigăm”, spune el.

Şi şcoala este îngrijită. Pe vremuri aici învăţau 1500 de copii, astăzi însă este frecventată de doar 500 de copii. Dintr-odată, curtea şcolii se umplu de gălăgie. Copiii cu ghiozdane în spate au dat buzna spre uşa de la ieşire. M-am apropiat de câţiva elevi şi i-am întrebat de unde vine denumirea satului. „Cândva a fost un călugăr care s-a îndrăgostit de o fată. Călugărul a fugit de la mănăstire, iar fata a fugit de acasă, apoi şi-au făcut casă în mijlocul pădurii. Aşa a apărut satul nostru”, îmi spune dintr-o răsuflare o fetiţă, cam de prin clasa a patra, şi fuge repede să ajungă din urmă câţiva colegi…

Cu datornicii prin judecată

În scurt timp, îmi dau seama că povestea preotului cămătar o cunoaşte tot satul. Aflu că, acum vreo cinci ani, Grigore Boguşevschi, locuitor al satului, a împrumutat de la preot 13 mii de dolari şi 7 mii de euro pe care urma să-i restituie până în 2008, dobânda constituind 5% lunar. Valentina, soţia lui Grigore, spune că treptat i-au restituit datoria, rămânând să-i mai dea 1800 de euro, adică o parte din dobândă. Femeia spune că atunci când a împrumutat banii, soţul a încheiat un contract de împrumut. Iar când i-a întors datoria, i-a spus preotului să facă o altă recipisă în care să fie indicat cât a dat şi cât urmează să-i mai dea, dar preotul s-a înfuriat că nu are încredere în el. Familia Boguşevschi spune că a luat bani cu împrumut de la preot de două ori. Iar a treia recipisă au scris-o fiind obligaţi de părinte, chipurile, să confirme faptul că aceştia i-ar datora o sumă de bani.

Când a văzut că banii rămaşi nu-i sunt restituiţi, preotul s-a adresat în instanţa de judecată, cerând de la Grigore Boguşevschi restituirea datoriei de 13 mii de euro, 21 de mii de dolari şi 89 mii de lei, drept sumă a dobânzilor de întârziere calculate până la 1 august 2009. În afară de aceasta, judecata a decis încasarea de la Boguşevschi a 14 mii de lei, taxa de stat pentru acest proces, motivându-se că Nicolae Terenti are trei copii minori. În cazul neachitării sumei, instanţa de judecată a dispus de a pune sechestru pe bunul imobil al familiei Boguşevschi. Acum acest caz este examinat de Curtea de Apel.

„Eu le-am dat bani de mai multe ori…”

Solicitat de noi, părintele Nicolae ne-a spus că de problema lui se ocupă judecata şi nu e treaba noastră să ne amestecăm. El a negat faptul că i-ar fi intimidat sau şantajat pe membrii familiei Boguşevschi. „Eu le-am dat bani de mai multe ori. Ei, de fapt, au împrumutat bani de la mai multă lume. El trebuie să stea după gratii pentru aşa lucruri. Eu l-am iertat mult timp, că are copii. Sunt nişte beţivani care au băut şi au „guleit”. El niciodată n-a mai ieşit din mândre. De fapt, e treaba lui. De ce trebuie să-l judec eu pentru aceste lucruri? Va răspunde în faţa lui Dumnezeu! I-am zis să-mi dea oricât de puţin, dar el vrea să pună cruce pe toată suma. Eu am împrumutat bani din altă parte ca să le dau lor. De ce trebuie să vă explic eu dvs.?”, ne-a spus preotul, apoi a adăugat: „Vă rog, nu vă amestecaţi în problemele noastre, că n-o să iasă nimic”.

Preotul din sat a împrumutat bani cu camătă la mai multă lume din sat. O familie, când a auzit de problemele lui Grigore Boguşevschi, i-a întors banii cu mult înainte de termenul stabilit şi mi-au zis că acesta tare s-a mai supărat. Oamenii povestesc că o altă persoană a fost nevoită să plece peste hotare din cauza preotului. Întrebarea pe care şi-o pun cu toţii e următoarea: de unde are preotul atâţia bani să dea cu împrumut, neavând nicio afacere?

Ce crede Mitropolia Moldovei?

Nu vrem să ne implicăm în problemele părintelui Nicolae, am dorit să aflăm însă ce părere are Mitropolia Moldovei despre această „ocupaţie” a preotului de la Scoreni. Statutul de preot îi permite acestuia să fie şi cămătar? Şi iată ce ne-a răspuns Vadim Cheibaş, secretarul Mitropoliei Moldovei: „Nu ştiu despre acest caz. Biserica condamnă cămătăria ca îndeletnicire, câştigarea banilor prin camătă. Dar şi mai grav e faptul când de aceasta se ocupă un preot”.