In urmatoarele zile, Consiliul municipal Chisinau urmeaza sa discute un proiect de hotarare cu privire la redenumirea bd. Renasterii in bd. Grigore Vieru. Anterior s-a vorbit ca pana la redenumire trebuie sa fie stramutat la „Moldexpo” monumentul consacrat tineretului revolutionar de pe acest bulevard, lucru care a scandalizat partidele de stanga.

Acest subiect a trezit polenici in societate, ca si acum trei ani, cand TIMPUL a scris despre soarta monumentelor comuniste (vezi „Moastele bolsevismului” din 20 august 2007). Minoritarii rusi au facut atunci o intreaga isterie in presa. In urmatorul an, la 18 iunie 2008, ministrul Culturii, Artur Cozma, a venit cu propunerea de a include in Registrul monumentelor ocrotite de stat cinci monumente comuniste: al lui Grigore Kotovski, al lui Serghei Lazo, „Luptatorilor pentru puterea sovietica”, „Eroilor comsomolisti” si „Eliberatorilor de sub ocupatia fascista”. Asta inseamna ca, de la acea data, Primaria Chisinau nu poate sa decida de una singura ce sa faca cu moastele comunismului din orasele si satele Moldovei.

La inceput de 2010, in societate asa si nu exista un consens privind soarta acestor, dar si altor zeci de monumente-vestigii ale trecutului sovietic. Saptamana trecuta, criticul de arta Vladimir Bulat i-a adresat primarului general Dorin Chirtoaca o scrisoare in care atentioneaza asupra „saracirii treptate a urbei noastre provocata de disparitia sistematica a unor monumente-cheie din spatiul public al Chisinaului”. Drept argument, criticul invoca pericolul ce planeaza asupra unor monumente ale sculptorului Lazar Dubinovschi - nimeni altul decat autorul contestatei compozitii dedicate „Eroilor comsomolisti”, de pe inca bulevardul Renasterii din capitala.

In continuare, va propunem sa cititi argumentarea dlui Bulat, opinia altor savanti vizavi de aceasta, dar si sa aflati care a fost experienta fostilor nostri colegi de bloc sovietic si socialist in procesul de restabilire a adevarului istoric.

Vladimir Bulat, critic de arta

Stimate domnule Primar,
Intentia acestei scrisori este sa va atrag atentia asupra saracirii treptate a urbei noastre provocata de disparitia sistematica a unor monumente-cheie din spatiul public al Chisinaului. Asa se face ca victima directa a acestor rapturi e orasul nostru, apoi sculptorul Lazar Dubinovschi (1910-1982). In calitatea mea de istoric de arta, si autor al monografiei dedicate acestui important sculptor, care s-a scolit in institutii europene de arta, la Bucuresti si Paris, in epoca interbelica - ma simt indrituit sa va pun in garda cu urmatoarea situatie:

Incepand cu 1991 (pe la finele anilor ’80 a fost demontat altorelieful Iscusinta Moldovei, de pe frontonul Teatrului National din Chisinau), au fost distruse sau stramutate urmatoarele monumente legate de numele lui L. Dubinovschi: monumentul lui Marx si Engels (1975-1976), amplasat in fata Parlamentului RM; bustul scriitorului Maxim Gorky (1972), amplasat pana la demontare in scuarul dintre Teatrul National si Sala cu Orga; monumentul funerar al sotiei sculptorului (1976) si monumentul funerar al lui L. Dubinovschi, realizat de discipolul sau Valeriu Rotaru, in 1983, ambele disparute din Cimitirul Central.

Acum s-a lansat in presa stirea precum ca „procesul de decomunizare” nu poate fi eficient daca nu se demonteaza inca un sir de monumente, realizate in epoca comunista. Consilierul municipal Oleg Cernei sustine ca monumentul eroilor comsomolisti (1959), o alta realizare plastica importanta a lui Lazar Dubinovschi, desi este inclus in Registrul monumentelor de importanta nationala, nu „se incadreaza nicidecum” cu noua denumire a bulevardului, rebotezat a doua oara in ultimele doua decenii. Aceste afirmatii sunt pe cat de ilegale, pe atat de neintemeiate. Prin stramutarea monumentului eroilor comsomolisti, acestuia i se va diminua complet importanta initiala, dar si vizibilitatea, or, asta va insemna, implicit, o stergere completa a memoriei tineretului din aceasta tara, care erau cu totii comsomolisti, caci asa erau timpurile. (...) E de datoria noastra sa pastram monumentul eroilor comsomolisti, asa cum l-am mostenit, in acelasi plasament.

Sunt parte a propagandei si ideologiei unui regim

Sergiu Musteata, presedintele Asociatiei istoricilor

Monumentele reflecta ideologia unui regim politic si, de fapt, sunt instrumente ale ideologiei acestuia. Cel mai elocvent exemplu in acest sens poate fi Imperiul Roman unde, odata cu schimbarea imparatilor sau a dinastiilor, erau inlocuite si monumentele predecesorilor cu altele noi. In perioadele de criza economica s-a ajuns sa se inlocuiasca doar capul imparatului, corpul si calul ramaneau aceleasi. In sec. XX regimurile totalitare au respectat perfect aceasta traditie... Evident ca demolarea trecutului totalitar trezeste nemultumiri pentru o anumita categorie de oameni - in special, pentru cei care s-au format si au fost dogmatizati in perioada sovietica -, iar partidele ce se declara succesoare a ideii comuniste se vad lipsite de suportul pe care s-au construit de-a lungul deceniilor. Dar, peisajul istoric si cultural este in continua formare, de aceea, intentiile actualei guvernari de a face anumite modificari este justificata. Fiecare monument e, insa, si o parte a artei epocii in care s-a edificat, de aceea, nu trebuie distrus, ci stramutat in spatii muzeale special amenajate pentru a arata urmasilor elementele epocii totalitare.

Sa decida societatea

Tudor Stavila, critic de arta

Acum cativa ani am avut o comunicare la Strasbourg, unde le-am aratat tancurile si monumentele noastre. S-au mirat ca mai avem asa ceva... Conteaza cum abordam problema. Putem sa studiem istoria sub aspectul monumentelor eroilor eliberatori. Numai ca tanara generatie nu cunoaste nimic despre ceea ce a facut comunismul pentru noi. Sigur ca aceste monumente, in afara de valoarea istorica, au si valoare artistica. Numai ca noi avem foarte multe monumente, dar putine care pot pretinde la prestatie de opera de arta. Sculptorul Lazar Dubinovschi a fost un nume care merita sa fie amintit, asa cum a fost el si cum a fost acea perioada sovietica. In plus, atunci exista comanda de stat, care presupunea de la bun inceput si o atitudine angajata, fiind un criteriu de supravietuite a artistilor. In fine, consider ca mutarea unui monument trebuie s-o decida societatea, nu Guvernul sau Ministerul Culturii. Are nevoie societatea de un asemenea monument? Sa decidem cu totii, altminteri mi se creeaza impresia ca si din aceasta problema se face foarte multa politica.

Problema nu poate fi ignorata la nesfarsit

Virgil Paslariuc, conf. univ. la Facultatea de Istorie, USM

Orice generatie isi rescrie trecutul, inainte de toate, printr-o reevaluare a acestuia. Iar discutiile, care devin astazi tot mai aprinse, privind soarta monumentelor de sorginte sovietica constituie tocmai un indiciu ca asistam la un asemenea proces - extrem de dureros, de altfel, pentru orice societate. In Basarabia, administratia romaneasca a distrus monumentele tarilor rusi; regimul sovietic - pe cele ale regilor romani, dar si pe cele ale lui Stalin, fiind crutate doar cele „neutre” si usor „reciclabile” din punct de vedere simbolic ale unor personalitati istorice (Puskin, Stefan cel Mare, Vasile Lupu). In primii ani de independenta a RM aceasta tendinta a continuat prin demontarea monumentelor figurilor, considerate odioase regimului sovietic. Multe din ele insa au ramas neatinse gratie evenimentelor politice ce au dus la recuperarea pozitiilor de catre fosta nomenclatura de partid. Problema insa nu poate fi ignorata la nesfarsit, omniprezenta monumentelor sovietice devenind tot mai deranjanta pentru un segment tot mai larg al societatii, care si-a creat o atitudine negativa fata de acel regim de expresie totalitara. De aceea, nu cred ca putem rezuma problema doar la aspectul sau estetic.

Vezi si Ce a facut Europa de Est cu monumentele comuniste