Subiectul pe care vi-l propunem astăzi, chiar dacă poate părea mai puţin „european”, este, totuşi, vital pentru viitorul nostru în acest sens. Pentru că în Europa o bună relaţie cu vecinul este garanţia securităţii şi a stabilităţii unei ţări. Despre relaţia RM cu vecinul ei din Est – Ucraina - au discutat, în cadrul emisiunii de „Dezbateri şi sinteze de politică externă” din 11 iulie, jurnalistul Corneliu Rusnac şi viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Popov. Reamintim că emisiunea „Dezbateri şi sinteze de politică externă” este realizată de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize IMEDIA, cu asistenţa Fundaţiei germane „Friedrich Ebert” (FES), şi este difuzată la postul de radio „Vocea Basarabiei” în fiecare duminică.

Paradoxul Palanca: un compromis complicat, dar avantajos

Voi vorbi despre situaţia exactă a drumului de lângă Palanca, pământul de sub care urma să fie transmis în proprietatea Ucrainei, potrivit Tratatului de frontieră semnat între Chişinău şi Kiev încă în 1999 şi ratificat şi promulgat în vara lui 2001.

Noi, de fapt, asistăm la un paradox. În timp ce anumite forţe politice încearcă să speculeze situaţia şi să acuze Guvernul de la Chişinău de anumite pretinse cedări, de negocieri în genunchi cu Ucraina, politicienii ucraineni, opoziţia ucraineană acuză foarte dur Guvernul de la Kiev că nu întreprinde măsurile necesare pentru a apăra interesele Ucrainei şi că a negociat prost Acordul de Frontieră. Sunt voci, deputaţi ucraineni care iniţiază proiecte de denunţare a Tratatului de Frontieră care, în opinia lor, ar prejudicia grav interesele Kievului. Despre ce este vorba?

Odată şi odată, să punem punctele pe „i”. În 1999, Moldova şi Ucraina au ajuns la un compromis foarte complicat, dar, în esenţă, foarte avantajos pentru interesele strategice ale RM, deoarece în urma acestui compromis s-a ajuns la o înţelegere în pachet, care viza confirmarea accesului statului RM la 430 metri de mal dunărean. Porţiune pe care în ultimii zece ani de zile s-a construit un terminal performant, un port şi este un obiect strategic de o importanţă extraordinară pentru interesele RM.

De asemenea, tot atunci, s-a obţinut trasarea liniei de frontieră în localitatea Basarabeasca, astfel încât localitatea să nu fie divizată în două, cum s-ar fi întâmplat dacă linia de demarcare ar fi mers de-a lungul liniei de frontieră între cele două republici sovietice. Din fericire, aceasta a trecut pe marginea nordică a localităţii Basarabeasca, păstrând, de facto, în componenţa acestei localităţi şi în componenţa RM şi depoul, şi staţia de reparare a vagoanelor, şi zeci de hectare de vii, şi alte obiecte de destinaţie socială şi administrativă din localitate. Şi al treilea punct al acelui compromis a vizat Palanca: porţiunea de drum de 7,7 km care leagă Odesa de Basarabia de Sud, de localităţile ucrainene Bolgrad, Reni, Ismail, Belgorod-Dnestrovsk, fosta Cetate Albă, şi care se află pe teritoriul RM, să treacă nu doar cu drept de folosinţă în posesia Ucrainei, cu şi sub jurisdicţia ei. Deci, este un punct de legătură vital. Acestea sunt elementele compromisului.

Punctul pe „i”: proprietate a Ucrainei pe teritoriul RM

Aşadar, statutul acestei porţiuni de şosea prevede că ea este proprietate a Ucrainei, dar care trece şi rămâne pe teritoriul RM. Acestea sunt stipulările foarte clare ale Tratatului de frontieră ratificat de Parlamentul de la Chişinău în iulie 2001. Acum, din perspectiva politicienilor ucraineni, ei acuză guvernarea de la Kiev că a făcut cedări, că, pe cele 430 de metri de acces pe Dunăre, Moldova a construit un port şi un terminal care fac concurenţă Portului Reni şi redirecţionează traficul maritim spre acest port moldovenesc, din care cauză situaţia economică a Portului Reni e destul de jalnică. Şi atunci încep presiunile. Ucrainenii spun: „domnilor, noi ne-am ţinut de cuvânt, Moldova şi-a construit terminalul şi portul, am renunţat să tăiem în două orăşelul Basarabeasca, l-am lăsat integru, dar în ceea ce priveşte Palanca până acum nu am primit toate actele necesare, nu am înregistrat acest drum”.

Drumul, ca atare, a fost transmis, o spun cu toată responsabilitatea. Pe 11 februarie 2002, chiar în primul an de guvernare a Partidului Comuniştilor, porţiunea de drum a fost transmisă Ucrainei, doar că nu s-au făcut înregistrările ca atare la cadastru şi el nu a fost trecut la evidenţa Ucrainei. Acest fapt împiedică astăzi Ucraina să investească în reparaţia şi modernizarea acestui drum, amplasat într-o regiune complicată, deseori inundată. Astăzi Ucraina dorea să consolideze acest drum, ca el să nu fie inundat, căci, să nu uităm că el leagă Odesa de un teritoriu de 12 mii kilometri pătraţi, Basarabia de Sud. Este vorba de un drum care leagă Odesa şi restul teritoriului Ucrainei de un teritoriu echivalent cu o treime din teritoriul RM. Deci, este de o importanţă strategică foarte mare pentru Ucraina şi atunci unii politicieni speculează pe acest fapt şi solicită Guvernului de la Kiev să aplice tot arsenalul de instrumente de presiune ca să obţină din partea RM anumite concesii.

Avem o cooperare fluentă şi corectă

Mă bucur că am reuşit să stabilim şi cu noul Guvern de la Kiev o cooperare fluentă şi corectă şi să ajungem la o soluţie de compromis. Pe parcursul ultimelor zece luni, am reuşit să relansăm nu doar relaţia RM cu România, dar şi cu Ucraina. Poate că oamenii nu au simţit, noi însă am trecut prin nişte momente foarte dificile şi delicate în relaţia cu Kievul... Acum, odată trecut şi acest hop, pot spune: „Uitaţi-vă, nu s-a oprit nici mersul trenurilor pe singurul pod de la Otaci-Moghilău, regimul călătoriilor cetăţenilor RM în Ucraina nu s-a înrăutăţit, pe alocuri chiar s-a îmbunătăţit, nu există probleme pentru tranzitul mărfurilor moldoveneşti spre CSI, mai ales că exporturile spre Rusia cresc foarte mult şi ar fi dureros dacă ar apărea complicaţii”. Toate aceste lucruri ar fi putut să se întâmple, dacă nu am fi gestionat cu înţelepciune, responsabilitate şi profesionalism această relaţie complicată.

Acum am ajuns la o înţelegere. Categoric, nu este vorba de cedare de teritoriu. O spun foarte tranşant şi sigur: teritoriul RM este inalienabil, de aceea, speculaţiile sunt deşarte şi mincinoase. Şi subsolul de sub acest drum, şi cele 926 de hectare de dincolo, de partea cealaltă a drumului, rămân teritoriu al RM. E vorba doar despre drumul deja transmis în februarie 2002 de acei care acum ne acuză pe noi de trădare şi de terasamentul de construcţie a acestui drum, căci e o zonă mlăştinoasă, deseori inundată, şi drumul nu e chiar la nivelul ierbii, ci are o înălţime de doi-trei, pe alocuri chiar patru metri deasupra nivelului general al terenului. Acum stabilim împreună cu experţii ucraineni graniţele sau perimetrul acestui sector, negociem foarte minuţios prevederile cu privire la exploatarea drumului, la interacţiunea diferitelor servicii, la asigurarea drepturilor şi posibilităţilor de a-şi comercializa mărfurile, produsele pentru palanceni, despre interacţiunea între serviciile vamale.

Nu e vorba de cedare de teritorii...

Din 2001 nu mai avem control comun la frontieră. Acum am reluat discuţiile acestea, am implicat şi EUBAM-ul, am eliminat patrula ucraineană încă în luna aprilie... Din păcate, presa nu prea a vorbit de acest lucru. S-a făcut mare tam-tam atunci când ucrainenii aveau patrulă de grăniceri, dar când am reuşit să o scoatem, acum două luni şi jumătate, practic acest eveniment a trecut neobservat. Este însă important că valorificăm posibilităţile existente în relaţia noastră cu Ucraina, am dezamorsat câteva situaţii complicate şi acum discutăm despre proiecte mai mari.

Am reluat comunicarea aeriană între Kiev şi Chişinău, un beneficiu categoric; am început să comunicăm în problematica unor proiecte de infrastructură; discutăm şi ne comparăm notiţele în ceea ce priveşte participarea în cadrul Parteneriatului Estic; cooperăm în cadrul organizaţiilor internaţionale; am semnat recent un protocol în domeniul asistenţei în problematica învăţământului şi educaţiei, şi sper ca în următoarele săptămâni, poate la începutul toamnei, vom fi martori şi la evenimente politice importante - vizite, şedinţe ale Comisiei mixte guvernamentale de cooperare comercial-economică, care s-a reunit ultima dată în mai 2006, acum patru ani, în loc ca aceste şedinţe să aibă loc în fiecare an sau de două ori pe an. Iată că, printr-o abordare pragmatică, calmă, rezistentă la speculaţii şi la emoţii, am reuşit să gestionăm situaţia. Nu e vorba de predare de teritoriu, ci de înregistrarea juridică corespunzătoare a transmiterii terenului Ucrainei, produsă încă în 2002.