Pentru a face acest lucru, guvernul rus trebui să înăsprească fiscalitatea și să aplice reforme de austeritate, recomanda experții Ministerului Finanțelor.
Guvernul rus nu se aștepta ca rata medie de creștere a economiei ruse în 2013-2017 să scadă de 10 ori față de 2003-2007. (0,7 vs. 7,5%). Cu un an în urmă, pronosticul guvernului propunea o cifra a creșterii economice de 3,2%. În 2018, economia rusă va înregistra o scădere față de aceste planuri de 13%. Aceasta înseamnă o pierdere anuală a veniturilor de 3-4,5% din PIB, potrivit raportului prezentat de șeful grupului de experți, Evsei Gurvich.
Orientându-se pe prognoze nejustificat de optimiste – cum s-a dovedit – guvernul rus s-a angajat în proiecte costisitoare, s-a împrumutat mult și pe termen lung. A crescut accentuat pensiile și salariile în sectorul public. Acestea au crescut în vremuri de criză dar mai ales în perioadele de creștere economică. Creșterea salariilor din sectorul public în 10 ani a fost de două ori mai mare decât creșterea veniturilor bugetare. Astfel s-a format un decalaj între cheltuieli și posibilitățile de finanțare ale acestora. Această asimetrie a fost aplicată şi în sectorul de apărare.
„Situația nu este disperată, dar guvernul trebuie să acționeze constructiv” – susține Gurvich. Un exemplu de abordare constructivă – înghețarea indexării pensiilor şi salariilor în sectorul public. Dacă cheltuielile nu sunt aduse la nivel cu veniturile, Rusia ar putea merge pe calea Greciei, care de mai mulți ani se afla în stare de recesiune și criză bugetara.
O metodă de reducere a cheltuielilor umflate este reforma: reducerea sectorului public, renunțarea cheltuielilor cu unele programe sociale ineficiente și îmbunătățirea eficienței altora (de exemplu, direcționarea sprijinului social).
Riscurile socio-economice și bugetare sunt foarte mari, susține expertul Tatiana Nesterenko. „Toată lumea crede că dacă se întâmplă ceva cu sistemul bancar, sau cu monopolurile, statul va veni și totul va rezolva. Sistemul politic este conceput de așa natură încât nimeni nu se gândește la efectele pe termen lung”, a spus ea.
Caracteristica țărilor dependente de materii prime este volatilitatea ridicată a veniturilor bugetare, iar în Rusia dinamica lor a variat de la o creștere de 20% la o scădere de 25% în termeni reali. În special, țările în curs de dezvoltare au dificultăți pe partea de împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar: pentru acestea, în vremuri grele, costurile împrumuturilor cresc brusc.
În Rusia, în anii 2000-2014 , cu cât mai mici au fost prețurile la petrol, statul s-a împrumutat mai puțin. În medie, o scădere a prețului petrolului cu 10 dolari /baril reducea creditele cu 0,5 pp din PIB. Altfel spus, strategia „rezolva problemele pe măsura ce acestea apar” este contraproductivă pentru Rusia: încercarea de a compensa cheltuielile publice în situație de criză șoc pe seama împrumuturilor are ca efect creșterea riscului unor noi șocuri – creditele scumpe vor redirecționa tot mai multe venituri pentru plata datoriilor.
Cu toate acestea, nici o reducere bruscă a cheltuielilor nu este o soluție viabila: o parte a cheltuielilor nu poate fi anulată, reducerea drastică este sinucidere politică, reduce credibilitatea politicilor fiscale, precum și exacerbează scăderea economiei.
Dacă în criza nu se poate spera la o finanțare a deficitului prin împrumuturi, și este imposibil să reduci cheltuielile, rămâne un singur lucru: atitudinea proactivă și pregătirea pentru criza care va veni prin economisire.
Dar, în ciuda faptului că pe piața petrolului a fost atins un preț de vârf în ultimii 150 de ani, Rusia nu a acumulat suficiente rezerve.
Experții propun înăsprirea regulilor fiscale, luând ca preț de bază al petrolului nu valoarea medie a ultimilor 10 ani, ci media ultimilor 31 de ani. În 2014, acesta a fost de 55 dolari / baril – aproape de prețul țintă bugetat (50 $ / bbl). După acest nivel prețul ar crește cu aproximativ 1% pe an. Toată diferența dintre prețul estimat și prețul real al petrolului ar trebui sa fie economisit.
În același timp, să se anuleze prevederea actuală a economisirii la Fondul de urgență de 7% din PIB, iar fondul în sine să fie unificat cu Fondul de rezervă. Noul reper de economisire să fie de 30% din PIB, față de 8% în prezent. În comparație cu alte țări, nu este atât de mult. În EAU ponderea este de 235% din PIB, iar în Norvegia (175%), Arabia Saudita (101%), Azerbaidjan (59%), Kazahstan (36%) si Alger (23%).
Experții mai propun să fie limitate și cheltuielile anuale finanțate de Fondul de urgență. De exemplu, să nu se permită tragerea a mai mult de o treime din rezerve pe parcursul anului.
Inaplicabilitatea prețului mediu la petrol pe 10 ani s-a văzut deja în proiectul de buget pentru 2016-2018, care prevede epuizarea aproape completă a Fondului de rezervă până în 2018.
Sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
