Astăzi 21 Noiembrie 2017, Marţi - Ultima actualizare la ora 10:06
Abonamente

Editorial 9 Martie 2017, ora 08:55    Din editia print

Marime Font

Săptămâna și rușinea

De când Igor Dodon e președintele Republicii Moldova, nu trece o săptămână fără să nu ne facă de rușine în fața partenerilor internaționali.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Fie că nu verifică drapelul de stat în vizitele oficiale, fie că aberează la Moscova, făcând declarații care depășesc statutul său, fie o face pe grozavul în Europa. Afirmații penibile, care îi depășesc atribuțiile, ca un angajat (fiindcă președintele e angajatul statului!) care nu își vede lungul nasului.

Penibil din cale afară a fost și cu interzicerea participării soldaților noștri la exercițiile militare de la Galați, alături de alte opt țări. Apoi răspunsul dat ambasadorilor României și SUA. Pentru că atitudini de felul acesta pot exista doar acolo unde situația ți-o permite.
A tot repetat (obsesiv) discursul său despre statalitate și independență, de parcă observația celor doi ambasadori se voia proiect de lege. Iar nouă ni se face rușine. Nu de alta, dar Igor Dodon își păstrează în sertar declarația de independență când e vorba de bani. Nu se simte lezat în independența sa când ia bani de la partenerii noștri, Uniunea Europeană, SUA sau România.



Ori încă de la școală știm că un tânăr e considerat independent (de familia sa) când are în primul rând independență financiară. Cât timp stă cu părinții și le cere bani de țigări, nu vorbim de independența lui. Iar despre președinte ce să mai zicem, când singur s-a lăudat că își întreține vila cu bani de la părinți.

În poporul nostru (românesc!) e o vorbă care descrie astfel de persoane: „Numai gura e de el”. Și am putea să dormim bine noaptea cu gândul la înțelepciunea vorbelor din bătrâni. Dar mai e și vorba cu oaia și turma. Și înțelegem foarte bine că atâta timp cât e președintele țării, fiecare declarație de-a lui devine oficială și ne privește pe toți.

Nu știu ce simțiți dumneavoastră când îl ascultați, dar mie mi se roșesc obrajii și îmi rămâne un nod în gât. O aroganță inutilă și gratuită, discursuri grandomane menite doar să demonstreze că are mâinile pe volan. În rest: doar rușine publică.

El nu vrea „lecții” de la partenerii externi? Păi atunci trebuia să și le facă la timp, când a fost la școală. Fiindcă un politician care nu știe cum trebuie structurat un dialog diplomatic e un impostor în politică. Nu a vrut să lase soldații? Bine, nici nu mă așteptam la mai multă minte. Dar să dea un răspuns competent, diplomatic și civilizat. Nu să răspundă ca un brigadier.

Acest președinte trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că atâta timp cât vorbește în numele nostru, nu are dreptul să se poarte ca un șef de moșie, pentru că nu suntem slugi la el pe plantație. Suntem (sunteți!) cetățenii acestei țări și avem pretenția să fim reprezentați civilizat. Răspunsul către cei doi ambasadori se putea face în o mie de moduri civilizate și elegante, chiar dacă își menținea discursul cu statalitatea și independența, nu era cazul să latre de la tribune, că nu am coborât săptămâna trecută din copaci!

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 17 Noiembrie 2017, de Octavian Țâcu

Experiențe belgiene pentru R. Moldova

Săptămâna trecută (9-11 noiembrie) la invitația eurodeputatei Monica Macovei am efectuat o vizită de trei zile în Parlamentul European și la sediul NATO din Bruxelles.

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Noiembrie 2017, de Pavel Păduraru

Minciuna noastră cea de toate zilele

Când eram adolescent, citeam câteodată în revistele despre VIP-uri interviuri cu oameni cunoscuți. Nu mai țin minte ce ziceau ei, dar un singur lucru îmi atrăgea atenția.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Noiembrie 2017, de Moni Stănilă

Programare la Dumnezeu

Se apropie Postul Crăciunului și mă gândesc deja că preoții vor avea mai mult de spovedit. Într-un fel e foarte bine că lumea se împărtășește, dar e extrem de ciudat că o face după calendar. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Noiembrie 2017, de Octavian Țâcu

Jurnal de călătorie: Capitala culturii Cucuteni

Ghinionul localităților aflate la răscruci de drumuri este faptul că în graba călătoriilor de a ajunge spre alte destinații, acestea rareori devin loc al cunoașterii profunde și nuanțate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Noiembrie 2017, de Constantin Tănase

Ideea națională a R. Moldova: dezrobirea femeii născătoare de prunci

Întotdeauna îmi aduc aminte cu o durere ce-mi arde toate celulele și cu un nelămurit sentiment de vină, zic, îmi aduc aminte de mama care, cu degetele mâinilor însângerate rodea rufele de tabla aia cu valuri căreia țăranii îi ziceau rusește „doskă.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Noiembrie 2017, de Răzvan Munteanu

Rusia este agresivă (și) pentru că se teme

Începând cu 2008, agresivitatea militară a Federației Ruse în vecinătatea sa apropiată a atins cele mai înalte cote, fie că vorbim despre exerciții militare efectuate în scopul de a descuraja elemente externe, fie că vorbim, mai ales, de agresiuni de tipul celei din Georgia,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 9 Noiembrie 2017, de Marin Basarab

Scrisoare deschisă din partea unui cetățean care nu vrea să-l demită pe Dorin Chirtoacă

Salutare! Sunt un cetățean al orașului Chișinău care nu va ieși pe data de 19 noiembrie la referendumul pentru demiterea primarului.

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md