Scandalurile de corupţie sunt un dar pentru propaganda de la Moscova

Procurorii români acuză un fost ministru de Finanţe că a ascuns trei lingouri de aur, 90.000 de dolari şi un tablou semnat de un pictor impresionist francez în seiful unui prieten, relatează Financial Times, în ediţia electronică, articol preluat şi de Mediafax. Un judecător spaniol apreciază că Partidul Popular (PP) de guvernământ a fost implicat în activităţi ilegale de finanţare în perioada 1990-2008, iar cazul ar trebui să ajungă în instanţă.

În Italia, ministrul Transporturilor a demisionat, în condiţiile în care zeci de oficiali guvernamentali şi oameni de afaceri sunt investigaţi, sub suspiciunea de implicare în contracte publice falsificate, în valoare de 25 miliarde de euro. Între timp, partidul britanic antieuropean UKIP l-a exclus pe unul dintre eurodeputaţii săi pentru o tentativă de a mări exagerat o notă de plată.

Cele patru incidente, care s-au petrecut luna aceasta, arată că procurorii, judecătorii şi chiar liderii politici din cea mai mare parte a Europei sunt mai serioşi în ceea ce priveşte descoperirea şi pedepsirea actelor de corupţie. În principiu, asaltul politic şi juridic împotriva corupţiei ar trebui să consolideze Europa în confruntarea sa cu Rusia, deoarece scandalurile de corupţie care discreditează politica europeană reprezintă un dar pentru propagandiştii de la Moscova, care ironizează presupusa degenerare a sistemelor politice şi valorile etice europene. Campania Europei împotriva corupţiei, deşi încă neuniformă, este o recunoaştere a faptului că, pe fondul problemelor financiare şi al măsurilor de austeritate, societatea îşi pierde răbdarea faţă de comportamentul neadecvat al liderilor săi.

Pentru politicieni, eşecul de a combate corupţia sau lipsa încercărilor în acest sens riscă să împingă alegătorii spre partidele populiste de dreapta şi de stânga. Repulsia faţă de corupţie este un factor-cheie în creşterea partidului radical de stânga Podemos, în Spania. Corupţia a fost de asemenea principalul factor care a permis partidului Mişcarea Cinci Stele, condus de Beppe Grillo, să obţină 25 la sută din voturi la alegerile din 2013. Sprijinul faţă de acest partid s-a redus însă după ce Matteo Renzi a devenit premier în urmă cu un an, datorită retoricii sale convingătoare împotriva corupţiei. Cea mai mare transformare s-a produs însă în România, unde Darius Vâlcov a demisionat luna aceasta din funcţia de ministru de Finanţe, devenind cel mai important oficial politic în funcţie din ţară care este investigat pentru corupţie. Campania anticorupţie a început cu seriozitate anul trecut, peste 1.100 de persoane fiind condamnate, şi a luat avânt după alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte, în noiembrie, comentează FT.

Problema sistemelor medicale

Corupţia rămâne o problemă endemică în sistemele medicale din Europa Centrală şi de Est, inclusiv în România, pacienţii continuând să ofere mită, iar medicii, care au salarii foarte mici, să accepte, scrie, pe de altă parte, revista britanică The Economist, preluată de Mediafax.

Trecând în revistă mai multe cazuri emblematice, care au reţinut atenţia opiniei publice în ţări precum Polonia sau cele baltice, jurnaliştii britanici ating apoi inclusiv cazul României şi nuanţele care pot apărea.

Plăţile neoficiale „nu pot fi reduse la corupţie”, afirmă Steven van de Walle, profesor la Universitatea Erasmus din Rotterdam, care a studiat fenomenul sistemului medical din România şi pe care The Economist îl citează în materialul publicat recent. “Foarte adesea, cetăţenii consideră logice aceste plăţi. Oamenii vor să plătească pentru sănătate”, explică specialistul. În România, medicii rezidenţi din spitalele publice au salarii de doar 200 de euro, iar medicii specialişti câştigă 500 de euro, aminteşte The Economist. “Poate deloc surprinzător, 7.000 de medici români – 30% dintre doctorii ţării – au emigrat în perioada 2011-2013”, subliniază revista britanică.

sursa: romanialibera.ro