Semnele unei lumi noi

În una dintre acestea, timpul parcă a luat-o înapoi și ne afundăm tot mai mult în feudalism. Oameni aleși în demnități publice și numiți în funcții publice prin intermediul unor alegeri cu vot direct, egal și secret, al tuturor cetățenilor, se comportă tot mai mult ca niște seniori feudali care au domeniul lor, feuda lor de treizeci de mii de kilometri pătrați. Împărțită pe fiefuri după locurile pe care și le obțin. Acolo unde-și durează și castele de prost gust. Și de neam prost.

Oamenii, care au făcut sau fac parte din această tagmă de satrapi, în complicitate cu tot felul de „oameni de afaceri” din Est, au făcut dispărut 1 miliard de dolari din băncile Republicii Moldova, apoi au luat bani din rezerva Băncii Naționale pentru a refinanța golul furat din acele bănci. Acum mai puțin de o lună, întoarcerea acestor bani statului a fost pusă pe seama contribuabililor – a cetățenilor plătitori de taxe și impozite. Mai exact, Banca Națională a semnat un memorandum cu Ministerul Finanțelor, care prevede emiterea de obligațiuni cu dobândă anuală de 5%, în vederea achiziționării acestora de părțile interesate și a obținerii de lichidități pentru rambursarea sumei de 13,57 miliarde de lei. Durata rambursării va fi de 25 de ani, iar până la scadență suma va crește cu aproape 700 de milioane de lei anual. Emiterea de obligațiuni sau hârtii de valoare este o procedură prin care orice stat își recuperează pierderile sau încearcă să-și suplimenteze rezervele financiare. În acest caz, miliardul de dolari dispărut din băncile noastre este trecut la datoria publică internă, iar întoarcerea lui ar trebui să dureze peste două decenii.

Cu alte cuvinte, niște potlogari fură banii cetățenilor, și tot cetățenii (chiar și cei nenăscuți încă) sunt nevoiți să întoarcă acești bani.
Cine garantează că așa ceva nu se va mai întâmpla? De unde știm că asemenea … scheme nu s-au mai aplicat, din 1991 până acum, doar că n-au ajuns în atenția publicului? Nu știm. Dar putem presupune, având în vedere starea generală de lucruri din Republica Moldova.
În a doua realitate, vedem peste jumătate dintre primarii localităților din Republica Moldova participând, la București, la o Conferință a Reprezentanților Comunităților Locale din România și Republica Moldova. În calitatea lor de aleși ai locuitorilor din comunitățile locale, învestiți cu autoritate și cu un grad de încredere net superior altor autorități și instituții publice (precum guvernul, parlamentul, justiția, poliția), primarii sunt depozitarii unei legitimități mult mai puțin erodate, în comparație cu funcționarii și demnitarii „de la centru”. Printr-o ordonanță, Guvernul României face acum posibilă finanțarea directă a comunităților locale din Republica Moldova, pe baza relației de înfrățire pe care o stabilesc acestea cu localități din România. Astfel, majoritatea reprezentanților localităților din Republica Moldova prezente duminică, 10 aprilie, la Palatul Parlamentului din București, au semnat acorduri de înfrățire cu omologi ai lor din Țară. Începând din această săptămână, numărul localităților înfrățite depășește jumătate din numărul lor total, în Republica Moldova. Și lucrurile nu se vor opri aici. Asistența financiară pe care România o va reorienta, dinspre așa-zisele autorități centrale hrăpărețe și criminale ale Republicii Moldova, spre comunitățile locale, va contribui în mod decisiv la dezvoltarea locală și regională între Prut și Nistru pe toate planurile: infrastructură, economie, comerț, cultură, educație. Pe fondul extinderii modelului superior de civilizație din care România a ajuns să facă parte și la stânga Prutului, locuitorii de aici vor conștientiza necesitatea anulării frontierei de pe Prut și a readucerii noastre plenare sub autoritatea Bucureștiului, așa cum ne stă bine ca parte a uneia și aceleiași națiuni.

În prima realitate descrisă, avem niște semne ale unei evidențe pe care oamenii lucizi și conștienți au sesizat-o de mulți ani: Republica Moldova nu este nimic mai mult decât un stat controlat încă de la proclamarea independenței sale de oameni care-l folosesc, în ansamblul funcțiilor sale de acumulare și distribuire de resurse financiare și de aplicare a forței, pentru a se îmbogăți, – punct. Obligarea cetățenilor Republicii Moldova să suporte, în următoarele decenii, povara întoarcerii miliardului de dolari furat din sistemul bancar poate fi ieșită din comun ca acțiune singulară, însă nu e ieșită din comun ca tendință, ca filozofie – așa s-a procedat întotdeauna aici.

În a doua realitate, avem reversul pozitiv al acutizării stării de criză permanentă prin care trecem. Oameni de care depinde menținerea pe linia de plutire și dezvoltarea comunităților locale, oameni aleși în funcțiile pe care le ocupă, au conștientizat necesitatea conlucrării strânse cu România, reprezentată atât prin autoritățile ei centrale, cât și prin comunitățile locale, dar și prin societatea ei civilă.

Încet-încet, majoritatea locuitorilor Republicii Moldova vor trage concluziile de rigoare și se vor detașa de prima realitate descrisă aici, pentru a trece în a doua și a se identifica în ea. Nu avem de ales.

Deocamdată, regenerarea legăturilor dintre comunitățile locale de pe cele două maluri ale Prutului prefigurează semnele unei lumi noi. Puterea ei de atracție va învinge toate impedimentele puse în fața noastră, de orice ordin ar fi acestea.