Opinii și Editoriale

Statul ucide

Poate știți serialul Bracking Bad despre un profesor de chimie, din America, bolnav de cancer pulmonar. Pentru că tratamentul costă foarte mult, devine traficant de droguri. Ai impresia că te-au fentat să îți vândă un subiect. Cum adică un profesor de chimie din America nu are o asigurare medicală care să îi acopere cheltuielile tratamentului? Dar nu e fentă. Dacă ai bani – ai doctori, dacă n-ai bani – ai noroc sau ghinion.

Am un verișor bolnav de cancer. Am copilărit cu el, ne făceam colibă în pădure. Cel mai apropiat verișor pe care îl am. I-au descoperit boala anul trecut, iar cei care cunosc povestea mă consolează: „Cum vrea Dumnezeu", dar eu știu că Dumnezeu i-a dat omului destulă minte încât să descopere tratament și tehnică. Însă statul nu plătește. Eu răspund: „Cum vrea statul". De un an de zile primește tratamente alternative ca să îl țină în viață.

Familia lui a aflat că există un avocat care e dispus să dea statul în judecată. Au contactat avocatul. Acela le-a spus că statul a semnat un acord cu baroul şi că va da medicamentele din septembrie. Până atunci nu se poate deschide proces. 19 pacienți au așteptat luni de zile pe lista avocatului. În septembrie tratamentul a fost refuzat, în noiembrie avocatul a câștigat procesul (pentru cei rămași în viață) – știre apărută și la Pro TV, în decembrie verișorul meu încă nu a primit tratamentul. Între timp starea lui s-a înrăutățit. El e în spital, iar fratele lui face sute de kilometri pe săptămână în speranța că va obține medicamentele.

El nu vorbește despre asta. Nu vrea să acuze pe nimeni, fiindcă îi prețuiește pe doctorii care s-au ocupat de el. Dar eu vreau să vorbesc, fiindcă rușinea nu e a medicilor, nici a bolnavului. Ci a unui Minister al Sănătății de doi lei, pentru care noi plătim bani ca să ne lase să murim. E o rușine pentru stat. E o rușine pentru oameni. Un tânăr bolnav de cancer, chinuit cumplit, fiindcă statul nu îi achită tratamentul. Dacă te adresezi unei bănci, nu vei primi împrumut. Fiindcă speranța de viață pentru tine e redusă. Nu contează că nu vrei mărire de sâni sau talie subțire, nu contează că vrei pur și simplu să trăiești.

Sunt mii de cazuri de acest fel. Pacienții bolnavi de cancer sunt simple cifre pe un birou la Ministerul Sănătății (atât în România, unde e verișorul meu, cât și în Moldova). Până și pentru un nenorocit de concediu medical, acești oameni sunt purtați din ușă în ușă. După parafe de doi lei. Din oraș în oraș. Atunci când unul dintre ei ești tu sau neamul tău, îți dai seama cât de meschină, dezumanizată, ucigătoare, ticăloasă, rea – e lumea în care trăim. Și te întrebi serios pentru ce mama naibii să plătești impozite la stat?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *