Editorial

Visul lui Dodon: prin republica prezidenţială, spre verticala puterii

În doar câteva ore, se mai spune în scurtul anunţ, câteva mii de cetăţeni au semnat, în toată republica, pentru a susţine iniţiativa socialiştilor. După Dodon, cetăţenii s-ar pronunţa pentru „ordine, responsabilitate, pentru un stat puternic şi o verticală a puterii solidă”.

Visul lui Dodon este instaurarea în R. Moldova a unei verticale a puterii care să fie şi legalizată, oficializată. La fel ca în fostele republici sovietice din Asia Centrală, modelul de evoluţie instituţională către care se orientează şeful de facto al PSRM. Lui Dodon i-ar plăcea să aibă la dispoziţie măcar atâta putere cât a avut Voronin, însă, momentan, e nevoit să se mulţumească cu cât îi oferă Plahotniuc.

Apetenţa celor care se află în funcţia de preşedinte al R. Moldova pentru mai multă putere şi implicarea cetăţenilor, „apelul la popor” pentru a le valida această dorinţă nu este de azi-de ieri. De fapt, la Chişinău ai impresia că se bate pasul pe loc, din punct de vedere politic, există evenimente care se repetă, cu modificări minore, însă, în esenţă, rămânând la fel. Pe vremuri, fostul preşedinte Petru Lucinschi a dorit şi el să aibă mai multă putere, iniţiind un referendum în acest sens – aproximativ ceea ce a încercat să facă Dodon prin referendumul său din 24 septembrie, care nu a mai avut loc, şi ce încearcă să facă acum prin campania PSRM. Intenţiile lui Petru Lucinschi din 1997-2000 au generat un conflict cu Parlamentul, care a reacţionat schimbând forma de alegere a preşedintelui în vara anului 2000 şi punând, de fapt, bazele crizelor şi blocajelor legate de instituţia prezidenţială din 2009 încoace.

De fiecare dată când un preşedinte a încercat să obţină mai multă putere, a intrat în conflict cu Parlamentul, iar acesta a câştigat. De pierdut au avut cetăţenii, pentru că în conflictele dintre instituţiile supreme ale puterii s-au practicat adesea diverse experimente politice, care au bulversat alegătorii şi au şubrezit încrederea populaţiei în clasa politică.

Obsesia lui Dodon cu verticala puterii (în care el este în vârful piramidei, evident) este simptomatică pentru R. Moldova, o societate în care mulţi dintre cetăţeni încă preferă să creadă într-un „tată al poporului”, care trebuie să conducă cu mână de fier şi să „aibă grijă” de oameni. Dodon gândeşte exact în acest registru, şi probabil se vede deja pe sine drept un potenţial „părinte” al poporului, sau al „naţiunii moldoveneşti”, în viziunea sa.

Însă ideea trecerii la forma prezidenţială de guvernare este nocivă pentru întreaga societate, pentru că riscăm să pierdem şi puţina libertate pe care o mai avem, în favoarea unui regim de tip Belarus. Un regim convenabil şi Rusiei, indiscutabil, întrucât ar fi construit după chipul şi asemănarea celui de la Kremlin. De aceea, dacă Dodon va decide să meargă mai departe cu intenţiile sale de instaurare prin vot a dictaturii, va trebui să existe o reacţie din partea altor forţe politice şi din societatea civilă care să neutralizeze intenţiile autoritare ale preşedintelui socialiştilor, niciodată a tuturor cetăţenilor. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *