Timpul

Ce facem mai departe cu şcoala naţională? Acest semn de întrebare a devenit astăzi principala preocupare a cadrelor didactice, a părinţilor şi elevilor, a savanţilor şi politicienilor. Este un semn de mare întrebare şi nicidecum nu este vorba de o campanie a cuiva împotriva altcuiva, de o reglare de conturi sau de altceva. Pur şi simplu, a bătut ceasul când urmează să decidem: ori creăm absolut toate condiţiile pentru a-i învăţa pe copiii noştri CARTE, ori continuăm să-i învăţăm pe copiii noştri doar nişte năstruşnice deprinderi de viaţă.

Acum un an, un grup de investitori din Cehia au sosit la Chişinău cu propunerea de a construi o centrală electrică la Ungheni. Ideea a fost acceptată de conducerea comunistă, aflată în campanie electorală şi, în prezenţa lui V. Voronin, a fost sfinţit în mare grabă locul, au cântat fanfarele şi au fost rostite discursuri despre investiţii şi locuri de muncă.

De la televizor am aflat despre sindicatul poliţiei şi m-am bucurat că şi apărătorii ordinii publice au o organizaţie care să-i protejeze ca salariaţi ai statului. Însă bucuria mi-a căzut în scârbă atunci când am auzit că acest sindicat normal este îndemnat la acţiuni nenormale într-un stat în care legea ar trebui să devină o normă.

Întrebare: Odată cu dispariţia Gărzii Financiare, a dispărut şi posibilitatea de a controla operativ comerţul, transportul etc., domenii în care sunt atestate cele mai multe cazuri de evaziune fiscală. Poate că ar fi bine să fie restabilită? (Vladimir Erhan, Chişinău)

Veaceslav Negruţa: Centrul pentru Combaterea Crimei Economice şi a Corupţiei (CCCEC) a fost, de fapt, creat inclusiv în baza Gărzii Financiare şi nu putem spune că astăzi nu sunt îndeplinite funcţiile ce-i reveneau cândva Gărzii. Cu alte cuvinte, controlul operativ, inopinat, în urma semnalelor care parvin, deci şi investigaţia operativă, pot fi efectuate de către ofiţerii CCCEC. Asta în ceea ce ţine de activitatea unui agent economic în sectorul privat.

S-a topit zăpada unei ierni politice şi ce mai metafore şi asemănări se aburesc spre cerul siniliu! Marian Lupu se aseamănă tot mai mult cu Dumitru Diacov. Şi asta-i bine. Asta-i foarte bine. Şi pentru Lupu, şi pentru Diacov, şi pentru noi toţi. Mihai Ghimpu se aseamănă tot mai mult cu un preşedinte. Şi asta nu-i chiar atât de rău. Mai ales dacă-i reuşeşte deblocarea crizei constituţionale. Serafim Urecheanu se aseamănă tot mai mult cu propriul său electorat.

Pentru majoritatea ţărilor răsăritene, aspirante la calitatea de membre ale UE, justiţia a reprezentat în permanenţă cea mai gravă problemă, cel mai mare obstacol de depăşit, cel mai dificil capitol de negociat şi cea mai descurajantă reminiscenţă de mentalitate totalitaristă de care urmau să se debaraseze pentru aderarea la UE.

Eu, dacă aş avea dreptul să-mi modific Constituţia, m-aş face mai lat în spete ca să mă ocolească adversarii, m-aş face un pic mai înalt ca să nu mă privească de sus fetele cu picioare lungi, mi-aş adăuga pe chelie ceva mai mult păr constituţional, mi-aş umfla muşchii cu diverse abilităţi musculare ca, prin ţinuta mea atletică, şvarţnegheroasă, sportivă, să par mai altfel decât arăt acum.

Săptămâna trecută, başkanul nejudecat al Găgăuziei, Mihail Formuzal, a compus o scrisoare în adresa preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, prin care înaintează nişte pretenţii ce ar putea destabiliza definitiv situaţia din R. Moldova.

Întrebare: În anul 2009 am plantat, conform proiectului, 2,36 ha de viţă-de-vie în bază de ipotecă, prin „Moldova-Vin”. Dar încă nu am primit subvenţiile pentru ceea ce am plantat, deşi am prezentat toate actele necesare. Mai am de plantat 2,92 ha. Am luat un credit şi am deja probleme pentru că nu am de unde-l rambursa. Vă rog să-mi spuneţi când o să primesc subvenţiile promise? Ce documente trebuie să pregătesc?