Timpul

Bătrânul şi ramolitul general sovietic de miliţie Voronin a luat pâinea talentatului nostru comic Gheorghe Urschi. De când Voronin se produce în calitate de actor comic, Urschi nu mai este în vogă. Şi e firesc să fie aşa: Urschi e actor, el joacă rolul cuiva, pe când Voronin e din viaţă, el nu joacă pe nimeni, se exprimă pe sine, aşa cum este el şi de aia e mai dorit şi mai savurat. E dorit şi savurat, înainte de toate, de acea parte a presei care crede că e liberă şi democratică.

Eu am un băieţel micuţ, îl cheamă Găbiţu, e rotund la faţă şi foarte voios. Însă vinerea trecută - să vedeţi năpastă! - ne-a trezit la cinci dimineaţă, plângând în hohote, cu faţa schimonosită de durere. Când l-am dus la spital, chirurgul l-a luat imediat pe masa de operaţie. Ne-a spus că hernia lui Gabi trebuia tăiată demult şi că, de-am mai fi întârziat, copilul ar fi putut rămâne fără o bucată din intestin...

Citesc pe un site o ştire cu un titlu năucitor: „Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi Mihai Ghimpu: vorbim limba română!”. Am stat mult pe gânduri, încercând să înţeleg ce semnifică acest semn de exclamare?

Exclusiv online

„Nu sunt mare fan al ştirilor de la „Omega”, dimpotrivă, dar în acest caz se pare că nu se înşală...”, cam astfel au început, miercuri, mai multe postări de pe Facebook, cu referire la câteva „ştiri-bombă” difuzate de o agenţie de presă (de tristă faimă) privind relaţia specială dintre actualul şef al vămilor, Tudor Baliţchi, cu premierul Vlad Filat. Nu sunt nici eu mare fană a acestei agenţii de presă, mai ales că de fiecare dată, ca prin miracol, ştirile acesteia se sincronizează armonios cu subiecte similare apărute în alte mass-media (de tristă faină), precum ar fi „Flux”, „Moldova Suverană”, NIT sau N4.

Baronul ţiganilor din republică, fiind întrebat cum a reacţionat la proverbul folosit de ex-preşedintele Voronin, a răspuns filozofic, tot printr-un proverb despre ţigani: „Ce ţi-i, măi ţigane, când te fluieră? - Nu mi-i nimic, dar parcă tot mă zgârie…”.

Ce facem mai departe cu şcoala naţională? Acest semn de întrebare a devenit astăzi principala preocupare a cadrelor didactice, a părinţilor şi elevilor, a savanţilor şi politicienilor. Este un semn de mare întrebare şi nicidecum nu este vorba de o campanie a cuiva împotriva altcuiva, de o reglare de conturi sau de altceva. Pur şi simplu, a bătut ceasul când urmează să decidem: ori creăm absolut toate condiţiile pentru a-i învăţa pe copiii noştri CARTE, ori continuăm să-i învăţăm pe copiii noştri doar nişte năstruşnice deprinderi de viaţă.

AIE a decis modificarea Constituţiei RM prin referendum, încercând astfel evitarea alegerilor anticipate. Decizia este esenţială nu doar din perspectivă juridică - noua Constituţie trebuie să intre în vigoare până la 16 iunie pentru a se respecta termenele legale -, ci pentru că poate deveni o hârtie de turnesol pentru opţiunile reale ale politicienilor, dar şi ale cetăţenilor din RM. Acesta este motivul pentru care argumentele în favoarea referendumului constituţional depăşesc aspectele strict tehnice.

După publicarea articolului „Curtea clanului Voronin” din 5 februarie a.c., preşedinta Curţii de Conturi, Ala Popescu, m-a invitat, prin responsabilul său pentru relaţiile cu presa, la o întâlnire cu „activul Curţii de Conturi”. Am acceptat „invitaţia” doar pentru că aveam nevoie de răspunsuri la mai multe întrebări privind schemele de fraudare a Bugetului legate de TVA şi m-am gândit să folosesc această oportunitate.

În romanul fantastului rus Andrei Lazarciuk „Soldaţii Babilonului”, el povesteşte o parabolă despre Babilonul de după amestecarea limbilor. Când duşmanii Babilonului au aflat ce s-a întâmplat în oraş, ei au înţeles că conducătorii de oşti şi soldaţii din acest oraş nu se vor putea înţelege între ei, că oraşul în zilele celea era cufundat în haos, respectiv, era foarte vulnerabil. De aceea, în una din nopţile ce au urmat după amestecarea limbilor, ei s-au apropiat de oraş, intenţionând să-i ia prin surprindere pe apărătorii lui.