Timpul

„Eseu despre lumea lui Caragiale” de Mircea Iorgulescu a apărut în librării un an înainte de căderea comunismului. Cartea a stârnit un interes care a depăşit lumea literară. Autorul regândea în perspectivă proprie lumea caragialeană, văzută ca un carnaval în care singura preocupare a oamenilor este vorbitul.

AIE a decis modificarea Constituţiei RM prin referendum, încercând astfel evitarea alegerilor anticipate. Decizia este esenţială nu doar din perspectivă juridică - noua Constituţie trebuie să intre în vigoare până la 16 iunie pentru a se respecta termenele legale -, ci pentru că poate deveni o hârtie de turnesol pentru opţiunile reale ale politicienilor, dar şi ale cetăţenilor din RM. Acesta este motivul pentru care argumentele în favoarea referendumului constituţional depăşesc aspectele strict tehnice.

După publicarea articolului „Curtea clanului Voronin” din 5 februarie a.c., preşedinta Curţii de Conturi, Ala Popescu, m-a invitat, prin responsabilul său pentru relaţiile cu presa, la o întâlnire cu „activul Curţii de Conturi”. Am acceptat „invitaţia” doar pentru că aveam nevoie de răspunsuri la mai multe întrebări privind schemele de fraudare a Bugetului legate de TVA şi m-am gândit să folosesc această oportunitate.

În romanul fantastului rus Andrei Lazarciuk „Soldaţii Babilonului”, el povesteşte o parabolă despre Babilonul de după amestecarea limbilor. Când duşmanii Babilonului au aflat ce s-a întâmplat în oraş, ei au înţeles că conducătorii de oşti şi soldaţii din acest oraş nu se vor putea înţelege între ei, că oraşul în zilele celea era cufundat în haos, respectiv, era foarte vulnerabil. De aceea, în una din nopţile ce au urmat după amestecarea limbilor, ei s-au apropiat de oraş, intenţionând să-i ia prin surprindere pe apărătorii lui.

„Fără interbelicul românesc, RM ar fi fost astăzi o Transnistrie mai extinsă…”

(Valentin Mândâcanu)

Nu e o glumă, din păcate - la MAI şi la Procuratura Generală (PG) ceva nu merge. Se pare că unii subalterni ai dlor Catan şi Zubco nu-i mai iau în serios pe aceştia şi râd pe sub mustaţă atunci când cei doi promit transparenţă şi deschidere din partea celor două instituţii. Şi chiar dacă, la prima vedere, procurorii şi poliţiştii colaborează cu presa, de facto lucrurile stau astfel doar când e vorba de dosare arhicunoscute. În rest, cresc mari şi grele semne de întrebare. Şi e beznă...

În loc de replică

Comentariul meu de ieri i-a surprins pe mulţi. Reacţiile zburlite ale unor cititori care s-au produs pe www.timpul.md nu au vizat însă fondul problemei, iar acesta e următorul: aşteptările moldovenilor de la Acordul privind micul trafic de frontieră au fost atât de mari (şi naive!), încât realitatea - CONDIŢIILE DE OBŢINERE A PERMISULUI - a fost pentru mulţi un adevărat şoc. Explic ce am în vedere.

„...orice stat este în drept, prin organul său suprem care este Parlamentul, să adopte orice lege. Comisia de la Veneţia nu poate submina activitatea Parlamentului... Ei ne ajută şi noi le suntem recunoscători...”
(Mihai Ghimpu, preşedinte interimar al RM)

Exclusiv on-line

Opinia publică a rămas bulversată de declaraţia lui Ion Muruianu, preşedintele CSJ, care în contextul discuţiilor privind celor 20 de milioane de euro pierdute de RM la CEDO a aruncat vina pe jurnalişti, numindu-ne „câini turbaţi ai societăţii”. De parcă din cauza lătratului nostru s-ar fi dus pe gura lupului milioanele...

În prima şedinţă a Parlamentului din sesiunea primăvară-vară, rând pe rând, deputaţii au lansat idei şi subiecte pentru agenda parlamentară imediat următoare. Marian Lupu, de exemplu, în luarea sa de cuvânt, a abordat, poate, cea mai sensibilă temă a societăţii - cea a oamenilor cu nevoi speciale. Nu ştim cât de mult s-au sensibilizat domnii deputaţi, pentru că în ultima vreme ne interesează orice - soarta maidanezilor sau cea a tinerilor cu cercei în urechi -, numai nu omul de lângă noi, inclusiv cel cu dizabilităţi...