Timpul

Cât de liber este permisul de mic trafic la frontieră?

Cine ca cine, dar unghenenii au aşteptat cu mare nerăbdare să poată obţine permisul de mic trafic la frontieră. Până la introducerea vizelor pentru trecerea frontierei cu România, o bună parte dintre locuitorii oraşului Ungheni plecau la Iaşi mai des ca la mama acasă. În zilele cu soare, din cartierul Dănuţeni, situat pe o colină, Iaşiul se vede ca în palmă. Unii mergeau la teatru, alţii - pur şi simplu, să bea o bere. Sigur, majoritatea se ocupau cu micul comerţ la frontieră. Sute de familii din raionul Ungheni au reuşit să supravieţuiască în acea perioadă datorită acestui fapt. De notat că distanţa dintre Ungheni şi Iaşi e de doar 18 kilometri.

8000 de ani de tradiţie

Povestea Mărţişorului este atât de cunoscută, încât ar fi inutil să o mai reiterăm. Două culori şi mii de semnificaţii, pentru că oricine care dăruieşte sau primeşte azi în dar un mărţişor atribuie acestui gest un anume sens. E veche cât lumea această minunată legendă care, aşa precum atestă şi arheologii, tot românească este. Este o tradiţie de peste 8000 de ani - cel puţin asta demonstrează descoperirile arheologice făcute la Schela Cladovei, Mehedinţi.

„Era practic a doua sau a treia zi de când sosiserăm acolo. Nu înţelegeam de ce localnicii vor să se întâlnească cu moldovenii şi mai ales cum de au aflat că noi am venit? Mai târziu, însă, ne-am dat seama. Irakienii aveau toată încrederea în geniştii moldoveni... Atunci când curăţam oraşul de obiecte explozibile aveam doar însoţitori din rândul irakienilor care ne conduceau pe străzi, ne arătau locurile unde depistaseră ei minele. La fiecare misiune irakienii veneau cu ceai şi biscuiţi în semn de mulţumire pentru munca depusă”.

După 66 de ani, când circulaţia pe podul care leagă cele două maluri de Prut între localităţile Rădăuţi (România) şi Lipcani (R. Moldova) a fost imposibilă din cauza distrugerii acestuia, la 15 februarie a fost reluat traficul rutier şi cel pietonal. Primul cetăţean care a traversat frontiera dintre R. Moldova şi România prin noul punct vamal a fost premierul moldovean Vlad Filat.

Câte pot să încapă într-un simplu legănuţ? Un prunc, o plăpumioară şi mângâierea mamei? Ba nu... Pot să încapă o Patrie, un Neam, o Limbă, o Dragoste nemărginită, un Adevăr etern... Toate acestea se împletesc într-un singur leagăn, cel al lui Grigore Vieru. Marele poet şi-a manifestat dintotdeauna dragostea pentru copii. Nu în zadar chiar şi leagănul spiritual al lui a devenit o şcoală primară din Chişinău care, de mai bine de un an şi jumătate, îi poartă cu cinste numele.

La 31 ianuarie a luat sfârşit campania de ajutorare a victimelor cutremurului din Haiti, iniţiată de Misiunea religioasă catolică Caritas Moldova şi Biserica Catolică din Moldova, care şi-au pus drept scop colectarea de fonduri pentru sinistraţi. Astfel, de-a lungul celor opt zile în care s-a desfăşurat acţiunea, au fost amplasate cutii pentru donaţii în fiecare parohie a Bisericii Catolice precum şi în fiecare filială Caritas din Moldova, unde orice doritor a putut dona o sumă de bani.

Specialiştii în resurse umane de peste hotare susţin că, în prezent, tinerii ajung să lucreze pe poziţii care în urmă cu zece ani nici nu existau. Probabil, aşa şi este… doar că acolo unde locuiesc aceşti specialişti, adică peste hotare.

O sută de grame - este mult sau puţin? Dacă ne referim la aur, este foarte mult şi extrem de costisitor. Dacă vorbim de făină, - deşi e mai ieftină, o sută de grame e cam puţin, mai ales când ai o casă de copii. Dacă, însă, vorbim de etalonul clasic de „o sută de grame de vodcă”, cunoscătorii în domeniu afirmă că este tocmai volumul suficient ca să-ţi „încălzeşti” sufletul iarna şi să te „răcoreşti” vara...

Atmosferă de epocă, multă poezie şi bucate preferate de Eminescu au fost câteva dintre detaliile serii de vinerea trecută, la celebrarea a 160 de ani de la naşterea Luceafărului literaturii române şi de comemorare a unui an de la trecerea în nefiinţă a lui Grigore Vieru. Evenimentul a avut loc în Sala scriitorilor de la restaurantul Vatra Neamului.

Biserica Ortodoxă n-a recunoscut niciodată cultele neoprotestante, cum este, bunăoară, cel penticostal. Legile bisericeşti dictează reguli concrete de tratare a celor care „s-au lepădat de Dumnezeu”: aceştia nu mai au voie să intre în biserică sau chiar să treacă prin faţa ei, iar în pragul morţii, sufletul nu le este salvat prin mărturisirea către preot. Dar incidentul de la cimitirul din Micleuşeni, raionul Străşeni, produs spre sfârşitul anului trecut, a arătat care sunt efectele respectării oarbe a canoanelor, fără a le confrunta cu cele „pământeşti”.