(Maria Cosniceanu) Dicționar de nume: DUCEAC

publicat în Istorie pe 1 Octombrie 2012, 07:00

Numele Duceac este un derivat de la numele Duca, derivat format în limba ucraineană cu sufixul -ak, sufix patronimic (cu variantele -як, -чак), specific pentru numele ucrainene (de ex.: Andriiceac, Davidceac, Gavrileac, Griţac etc., etc.). 

Numele Duca reproduce numele grecesc Doúkas, provenit din substantivul greco-bizantin doúka, iar acesta din latinescul dux, -ducis „conducător, comandant”. Graţie proeminentelor personalităţi istorice care au purtat numele Ducas, împăratul bizantin Constantin Ducas (1059-1067) şi istoricul bizantin Ducas (1400-1470), care a lăsat informaţii preţioase şi despre români, numele Duca şi apelativul duca (având sensul de „conducător, comandant, duce”) au pătruns în limbile popoarelor care s-au aflat sub influenţa culturii bizantine: italieni, mediobulgari, ruteni, români. În antroponimia română, numele Duca este atestat la 1210 în Maramureş şi este frecvent în Moldova între anii 1450-1464. Despre existenţa şi vechimea apelativului şi numelui Duca la români vorbesc şi numele topice: Duca în Năsăud, Prahova, Vaslui, Ialomiţa. Cercetătorul Nicolae Drăganu susţine că şi în Galiţia (ucraineană) apelativul şi numele Duca sunt atestate încă din sec. al XI-lea, unde au fost duse de români. Astfel, şi la ucraineni numele Duca este atestat de timpuriu. Cercetătorul numelor ucrainene contemporane Iulian Rediko, pe baza materialului antroponimic cules pe teren, a depistat că în regiunile Ivano-Frankovsk, Lvov şi azi este cunoscut sensul apelativului duca la care este raportat numele Duca. Analizând numele Bogáci, cu derivatele sale Bogacévici, Bogáţchi ş.a., autorul spune că sinonimul numelui Bogáci este numele Duca şi derivatele sale Ducenco, Duceac, fiindcă bogatul a fost stăpânul, conducătorul satului.
Numele Duceac este inclus şi în Dicţionarul numelor de familie româneşti de I. Iordan, fiindcă numele trec de la un popor la altul prin purtătorii care îşi schimbă locul de trai, deseori devenind în cele din urmă asimilaţi. Şi sufixele trec dintr-o limbă în alta prin numele împrumutate. Astfel, sufixul patronimic ucrainean -ак, -як a format derivate cu sensul „fiul lui…” şi de la nume cu forme specifice româneşti.
Azi, în republică, numele Duceac este purtat de 30 de persoane.

Maria Cosniceanu, doctor în filologie